1,553 matches
-
de la capătul podului, despre care scria Rilke, în jurul căruia se rotesc lumile. Deci, nimeni drag, Ruletistul a existat. Și ruleta a existat. Nu ai auzit nimic despre ea, dar spune-mi, ce ai auzit despre Agartha? Eu am trăit vremurile neverosimile ale ruletei, am văzut prăbușirea averilor și acumularea averilor în lumina de fiară a prafului de pușcă. Am urlat si eu în sălile scunde, subpământene și am plâns de fericire când era scos afară un om cu creierii împrăștiați. Am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în fine, am simțit că trăiesc. Asta mi-a fost de altfel fatal, căci scrisul nu prea se împacă, de obicei, cu belșugul și fericirea. Uitasem, firește, de amicul meu, când l-am reântâlnit după câțiva ani în locul cel mai neverosimil pentru el: la un restaurant din centru, în lumina stinsă, halucinată, a unor ciorchini de candelabre cu prisme curcubeene. Vorbeam liniștit cu nevastă-mea și îmi plimbam privirile prin sală, când brusc mi-a atras atenția un grup de afaceriști
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Nu puteam crede că poate fi adevărat ceea ce urma să se producă. Pentru că Ruletistul anunțase cu câteva săptămâni înainte că la următoarea ruletă va încărca revolverul cu toate cele sase gloanțe! Între progresia de la un cartuș la cinci, oricât de neverosimilă ar fi fost și aceea, și nebunia de acum era prăpastia de la o singură șansă la nici una. Stropul de omenesc pe care Ruletistul îl mai păstrase în tentativa sa se evapora acum sub milionul de sori al certitudinii. Verificarea cartușelor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văd din ce în ce mai bine, s-o văd și s-o revăd în fiecare secundă a vieții mele? Abia acum ajung, nu știu dacă pregătit sau negregătit la marea scenă a "cronicii" de față. Nu-mi pasă că ar putea să pară neverosimilă. Scriu doar pentru mine, iar eu am văzut-o cu adevărat. Scena aceasta mă înfioară și acum, încît poate că ea este oul translucid pe care l-am clocit fără să știu douăzeci și unu de ani. Ce pui monstruos ar putea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pictau cu duco pe bucăți de carton peisaje marine sau naturi moarte cu liliac. Când se lăsa amurgul pe strada Venerei, carcasele frigiderelor abandonate chiar în drum, pe lângă școala Silvestru, ruginite de ploi și burniță, deveneau de un roz mat, neverosimil, și tot peisajul părea artificial. Mă întorceam acasă plin de tristețe. Erotismul meu intrase într-o fază de inhibiție agresivă. Totul era paradoxal, irezolvabil. Căutam prin cărți sau albume de artă pasaje erotice și nuduri, dar, pe de altă parte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și n-o găseam acasă, îmi răspundea de obicei bunica ei care-mi spunea că Gina ieșise în oraș. Ce făcea ea duminica seara? Ce făcea în serile când nu mă lăsa să o conduc? Îmi imaginam scenele cele mai neverosimile. Dar de la un timp începuse să aibă o anumită aroganță în ton, nuanța aceea de ironie cam vulgară pe care a folosit-o întotdeauna când s-a simțit superioară cuiva sau stăpână pe situație. Atunci făcea o mutriță în același
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi fost singura piedică dintre mine și ea. A doua zi am condus-o iar spre casă, pe viscol. Se apropia vacanța de iarnă și mă gândeam cu groază la revelion, îl voi face oare împreună cu ea? Mi se părea neverosimil. Mergeam aplecați prin ninsoarea care ne repezea ace de gheață peste obraji și până după gât. Străzile încîlcite, luminate stins, portocaliu, din loc în loc, erau măturate de vifor până se dezgoleau pe alocuri pietrele negre din pavaj, iar în alte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până atunci notase aproape numai cărțile citite și impresii de la concerte, plus diverse afaceri amoroase, și asta cam o dată pe săptămână, creștea acum luând proporții de roman-fluviu. Totul era acolo, într-o încîlceală de text și portative trasate strâmb, marcând neverosimilele explozii ale spiritului prin care Emil Popescu reușea să treacă de la o etapă la alta, de la o mentalitate la alta, de la niște convenții la altele, repetând, redescoperind, pas cu pas, istoria muzicii, într-o confuzie aparent inexplicabilă, game, exerciții de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
i se ducea spre depărtări, spre infinit... Cerul era senin așa cum ar fi dorit și el să fie, liniștit. Dar nu era. Avusese chiar de la început, în această casă, o stare stranie, de neliniște, de când intrase pe aleile parcului, alei neverosimil de albe, cu acea marmură fărâmițată, care la cea mai mică mișcare scotea un zgomot straniu. Își privi pantofii de la marginea patului. Vârfurile și tocurile, unde călcătura era mai apăsata, se roseseră de parcă i-ar fi purtat ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
profesorul de matematică, Dorin Botezatu și cu profesorul de română, Eugen Buliga. Profesorul Cernat, foarte bine pregătit din punct de vedere profesional, după părerea elevilor, la prima oră de predare-ascultare, mi-a pictat mai în glumă, mai în serios, o neverosimilă notă de patru în catalog, „dărnicie” pe care i-o reamintesc la întâlnirile din cadrul Cenaclului „Nectarie”. De obicei, în pauza mare jucam cu profesorul Cernat fotbal pe terenul de handbal din curtea școlii sau guțchi în clasă pe catedră, în timp ce
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
impresia că e nătâng în tot ce face, complet neadaptat la viață, începând cu cel mai mic gest, cum ar fi dusul la gură al unei căni cu apă, privitul înainte sau pasul cu care înaintează piciorul. Totul era întrerupt, neverosimil, frânt în mijlocul mișcării, necoordonat, lipsit de cursivitate, comic. Unui asemenea individ nu i se putea da altă sarcină, la munca de la câmp, decât să poarte căldarea cu apă din care beau, des și însetat, ceilalți deținuți; aceștia trebuiau să muncească
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pușcăria. Pe ceilalți, eliberarea asta i-a luat pe neașteptate, pentru că nu puteau s-o conceapă, deși trăiau din ideea asta, cu totul străină, trăiau din ea ca dintr-o deșertăciune necesară. Pușcăria te face să crezi în cele mai neverosimile lucruri și așa se face că cel mai puțin verosimil dintre ele, eliberarea, devine în mod ciudat un lucru posibil; însă tot atât de misterios, ca și cum n-ar avea nici o legătură cu tine, sau, mai exact, ca și cum n-ar face parte din
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
privirea vagă. Astăzi dimineață însă, un abur rece a înecat grădina - o ceață compactă, densă și înghețată, ca la un accident de cazan, într-o cală. Spre prânz, a revenit căldura știută, lumina luxuriantă, aurie, dar, într un colț al neverosimilului cer albastru, Profesorul vede un grup de inofensivi nourași albi. Să fie totuși un semn de schimbare a vremii ? își întoarce privirea cu tandrețe spre tânăr. Are să recunoască în fața lui că da, așa este ; că, atâta timp cât viața politică și cea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
examene de romanist, meditează acum două domnișoare de pension, iar duminica, atunci când viața orașului se retrage, suptă în misterioase adâncuri, și fascinantul citit ajunge o ocupație plicticoasă, își acordă permisiunea de a visa la tenul lor de porțelan vermeil, la neverosimilul lor păr luminos... în afara prieteniei pentru dragul de Karl, nu-și permite să lege altele ; disprețuiește sclipirea frivolă a conversațiilor obișnuite, neputându-se opri să jinduiască la alții solidaritatea amicală ori succesul galant și monden... Iar seara, bineînțeles, continuă să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și cerca să-l oprească pe protivnicul lui de-a mai înainta. În urma ciocnirii celor două oști, se-ntîmplă încă în cursul anului 1406 bătălie în toată forma care în urma unor incidente neașteptate se brodi chiar de la-nceput într-un chip neverosimil. Musa e învins la-nceput, apoi e învingător și-i scoate pe Suleiman. Vitejia personală a lui Musa, apoi puterea lui mai mare de oști, care precumpănea pe-a frățini-său, având atâtea gloate valahiene și sârbești în ajutor, păreau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o minciună ontologică. Adevărul acestei morți este confirmat prin faptul că iubita reiterează experiența inconsistenței lui "a fi" ca "a fi singur" și, trezindu-se lângă cadavrul (de astă dată real) al iubitului, la rândul ei se sinucide. Această situație neverosimilă, în care e nevoie mai întîi de un cadavru fictiv pentru a se obține două cadavre reale, face cu putință cele două sinucideri menite să confirme adevărul iubirii, potrivit căruia "a fi" înseamnă "a fi doi". ADAOS 2. Din nou
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-i sărute mâna. Istoria speciei umane nu a mers însă pe această cale. În istorie, tot ceea ce între doi oameni care se conduc după un cod "umanist" este de neconceput devine dintr-o dată posibil. De aici senzația de fabulos, de neverosimil pe care o avem când ne confruntăm cu istoria relatată. Tot cortegiul acela de învingători care își torturează semenii și îi ucid fără să cadă o clipă pe gânduri, ce are el comun cu noi, cu cititorii halucinați ai faptelor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
variantă de aglutinare prin ura comună față de Rege și Iliescu. Dar există oare, simetric, și o întîlnire prin simpatie comună? Cine spune că facticitatea istoriei este "realistă" și rațională minte; este suprarealistă cât se poate! Orice istorie neîntîmplată încă este neverosimilă și ea nu devine mai puțin așa doar pentru că s-a întîmplat. Or, asta înseamnă că în istorie "tot ce e real e irațional". Și tocmai de aceea în istorie nimeni niciodată nu a putut să anticipeze ceva. Nici măcar cel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ai unicei lor fiice - un pic mai vîrstnică decît mine, se născuse cînd eu fusesem conceput! - se hotărîseră să facă optsprezece serbări În optsprezece seri consecutive. (Zscharnack: „Teribil de incestuos, dar să trecem mai departe!“) Puneam piciorul Într-un univers neverosimil, cel al bogătașilor sud-americani. Posedau cu toții mii de hectare, mine de cupru, păduri Întregi, flotile de pescuit, hidroavioane. (Zscharnack, descumpănit: „Hidroavioane?“) Mă dusesem Împreună cu Tina să Închiriez un aparat de proiecție și un ecran. CÎnd ea m-a introdus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
intervențiile divine ex machina, esențiale pentru rezolvarea conflictelor din numeroase piese antice. Din punctul de vedere al unui modern, salvarea de ultim moment a Ifigeniei prin apariția zeiței Artemis care o înlocuiește pe altar cu o căprioară este artificială și neverosimilă, încât nu poate surprinde excluderea unor astfel de scene. Rolul divinității se reduce mult în piesa lui Eftimiu față de originalele antice. Oamenii, iar nu zeii, declanșează conflictele. Departe de a fi solicitată de Artemis drept sancțiune pentru uciderea unui cerb
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe vremea lui Euripide, dar care ar fi prea absurdă și prea greu de crezut pentru noi ? (traducerea noastră). Problema menționată este valabilă și pentru adaptarea Ifigeniei în Taurida : un cititor al timpurilor noi nu poate accepta ușor soluția literară neverosimilă a încheierii conflictelor prin intervenția exterioară și fără drept de apel a unei zeități. Finalul sumbru al lucrării lui Everac exclude prezența și acțiunea divină. Oricum, rolul elementului sacru și ritualic fusese deja diminuat prin eliminarea explicaților lui Euripide referitoare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
e o agenție de publicitate care se Îndeletnicește cu crearea și promovarea acelei ciudate poezii care glorifică ciorapii din bumbac, laptele praf și articolele sportive pentru afaceriștii de mare clasă. Trebuie să mărturisesc că Într-o zi, invocînd niște pretexte neverosimile, m-am dus acolo și am cerut să vizitez casa. Vechea bibliotecă În care am fost pe punctul de a-mi pierde viața e acum o sală de ședințe Împodobită cu afișe publicitare pentru deodorante și detergenți cu puteri miraculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-l asculți. Nici un strop de adevăr! — Generale! Amintește-ți asediul Karsului, iar dumneavoastră, domnilor, aflați că anecdota mea e adevărul gol-goluț. Din partea mea fac observația că aproape orice realitate, deși are legile ei imuabile, mai întotdeauna e incredibilă și neverosimilă. Și chiar cu cât e mai reală, cu atât e și mai neverosimilă. — Cum să mănânce șaizeci de călugări? râdeau toți în jur. Desigur că nu i-a mâncat deodată, ceea ce-i evident, ci, poate, în cincisprezece sau în douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră, domnilor, aflați că anecdota mea e adevărul gol-goluț. Din partea mea fac observația că aproape orice realitate, deși are legile ei imuabile, mai întotdeauna e incredibilă și neverosimilă. Și chiar cu cât e mai reală, cu atât e și mai neverosimilă. — Cum să mănânce șaizeci de călugări? râdeau toți în jur. Desigur că nu i-a mâncat deodată, ceea ce-i evident, ci, poate, în cincisprezece sau în douăzeci de ani, ceea ce este absolut de înțeles și natural... — Și natural? — Și natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cum să-i expună în fața cititorului, ca să apară cât de cât interesanți? Ei nu pot fi nicidecum ignorați în narațiune, pentru că oamenii de rând, clipă de clipă și în majoritatea lor, sunt veriga necesară din lanțul evenimentelor cotidiene. Ar fi neverosimil și, zic eu, neinteresant să umplem romanele doar cu tipuri sau, pur și simplu, din interes, să le ticsim cu oameni bizari și nemaivăzuți. După părerea noastră, scriitorul trebuie să depună toate eforturile pentru a descoperi nuanțe interesante și instructive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]