1,526 matches
-
Îndurerează și mai mult. „Niciodată n-o să mergi cu mine acolo sus pe Fisura Albastră!“ Râd și mai tare, plec de lângă ea, respir profund ozonul greu al serii de după ploaie, Înțesat cu esențe afrodisiace. (azi) Când sunt Înconjurat de verdele neverosimil al brazilor, are loc o reducere nefirească a debitului meu verbal; parcă nu mă mai pot servi de cuvinte, le simt serbede și observ cum orice vocabulă mă Îndepărtează de realitatea vitală. Atunci tac, să nu falsific existența, scrutez frunzișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
renunțând la orice Împotrivire, când ogarii Însetați de sânge ai seniorului castelului sar s-o devore (nu sar, au și sărit deja, căci, iată, pe pulpa ei, se vede o rană adâncă, iar sângele țâșnește În stropi mari, pătând carnea neverosimil de albă); mă avânt să opresc sacrilegiul, deschid gura să strig; În aceeași clipă, mă trezesc... Unde ești? De ce m-ai păcălit? Ah, sunt o victimă a vicleanului vis, mă arunc cu capul În pernă să-l continui, dar nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și că, În general, la vârsta respectivă, orice tânăr urmărește a lăsa despre el o imagine avantajoasă. Abia la maturitate (și nici atunci, uneori!) descoperim În introspecție voluptatea puțintel masochistă a adevărului. Sinceritățile la care se dedă autorul jurnalului sunt neverosimile, „adulte“ și mai ales demonstrative artistic. N-aș vrea să se deducă de aici că neg posibilitatea ca, În anumite cazuri, un adolescent să fie perfect sincer cu sine și deopotrivă lucid: nu latura psihologică o pun În discuție, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gândeam că e improbabil pornind de la premisa că încă o mai făceau mai mult decât ocazional, ne obișnuiserăm cu ideea în principiu. Dar gândul că tata o făcea cu altcineva - asta e pur și simplu atât de scârbos încât devine neverosimil. În orice caz, Holly zicea că Ben spune niște chestii grave despre cum ar fi vina lui și că ar trebui să fie pedepsit sau așa ceva, iar mie nu mi-a plăcut cum suna. Știu cum se simte când dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tonomatul nu mai erau acolo. Presupuse că fie le vânduse, fie le trimisese cu vaporul Înapoi În State. În dormitor, toate hainele lui dispăruseră din dulap. Ipoteza că Sam ar fi fost atacat sau răpit părea acum de-a dreptul neverosimilă. Sigur, asta dacă nu l-au prins atunci când era pe drum spre alt loc. Se uită prin dormitor. Covoarele mai trebuiau aspirate. Erau urme de căni pe noptieră. Era clar că oamenii de la curățenie nu trecuseră Încă pe-acolo. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Am fost fericit să mă aflu aici. —Povestește-mi. De unde să încep, doctore? De la acea primă dimineață pe chei? Nu prea cred. Nu i-am spus nici soției mele despre asta. Sau ar trebui să încerc să îți explic întâlnirea neverosimilă, una la un milion, ce a urmat, când credeam că jocul s-a terminat înainte de a începe? —Amsterdam, a spus bărbatul de pe chei când a văzut eticheta de pe valiza mea. Poate îl știi pe tatăl meu. Eram rezidenți americani acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dacă stau să mă gândesc, semăna destul de mult cu cel al lui Gabor, mare și ergonomic, dar asemănarea se oprea aici. Tunsoarea scurtă, marinărească a lui Miller, rară și blondă ca părul unui bebeluș, îi dădea un aer de inocență neverosimilă. Nici un om matur nu poate fi atât de inocent. Halatul său alb, apretat părea sterilizat. Ochii lui, în spatele unor ochelari cu ramă de baga, priveau țintă undeva la doi centimetri deasupra capului meu. Poate acesta era secretul inocenței sale. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îl avea deja, deși Rollyflex era o cameră excelentă. Dar formatul i se părea demodat, era prea mare, prea greu și nici nu reușea performanța unei camere foto mici de buzunar: să transforme cotidianul banal în poze de o strălucire neverosimilă. A durat săptămâni de zile în care am așteptat răbdători până ce tata s-a săturat să privească vitrinele magazinelor foto. Atunci, în caruselul amețitor de sentimente, centrul acela negru a căpătat, în sfârșit, un nume: HASSELBLATT. Și mama a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
uite la știri, și a murit. De parcă ar fi întors spatele, așa a spus mama la telefon. Am pornit-o spre casă, era frig, mijloc de noiembrie și imaginile albastre tot mai clipeau pe ecranul televizorului, ciudat de agitate și neverosimile. Tata ședea pe scaun. În ferestrele mari îndreptate spre sud se oglindea camera de zi, se reflectau nuanțele calde din grinzile de lemn ale plafonului și roșul căminului din cărămidă, prin care se strecura întunericul serii, punctele luminoase ale felinarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mea, îmi vine să cred că cioclii se prefac că se opintesc din greu la coborârea sicriului, ca și cum ar fi înhămați la un pian ce nu trebuie să fie zgâriat de zidul sau de balustrada scării. Prudența lor îmi pare neverosimilă. Coșciugul cuprinde numai piele și ciolan, și nu carne grea și multă, după cum s-ar putea greșit înțelege, privind mutra îngrijorată a domnului director de la pompele funebre. „Nu se poate împlini o carte despre carne, susținu cu vehemență Ferdinand Sinidis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
l-ai privi, e un adevărat talmeș-balmeș. Îl citesc, ți-l Înapoiază și-ți spun să faci ce-oi vrea cu el. Pun pariu că, la plecare, ești convins că ai fost victima celei mai nemiloase cenzuri. Să presupunem acum neverosimilul. Textul pe care Îl supui atenției lor nu e un cretinism, iar editorul Îl ia În considerare și-l trimite la tipografie. Chioșcurile și librăriile Îl pun la Îndemâna celor lipsiți de precauție. Pentru tine e un adevărat succes, dar adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ateneu, pe străzile orașului. Apoi fotograme fluide cu Charles Lloyd (care l-a lansat pe Petrucciani În America, așa cum o făcuse și cu Keith Jarrett, cu 25 de ani În urmă) cîntînd la saxofon pe o faleză de o frumusețe neverosimilă la marginea căreia izbucnea Pacificul sub un apus de soare delirant, cu Michel undeva mai În spate, ascultînd apusul și saxofonul, urmate de o suită de imagini cu Michel discutînd prin studiouri de Înregistrare, bătut pe spate de ingineri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cel care mințea cu mai multă nerușinare. Curînd nu mai fu nici urmă de adevăr În oraș.” L-am văzut pe autorul citatului alături de poetul nostru național, la coadă la un bilet În plus. „Iar adaptabilitatea”, i-a răspuns, complet neverosimil, Eminescu, „cu un mediu nesănătos, nedemn, nu Înseamnă nicidecum superioritate, dragă Cline.” Și-atunci pleci În călătorii, te uiți la filme, la calculator. Hot movies. În armonie cu ziarul care ne informează că penisul ideal are Între 13 și 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de maeștri flamanzi de mari dimensiuni, oglinzi venețiene originale și mobilă de film istoric, Încerc să-mi țin respirația ca să nu fărîmițez masa renascentistă cu suflarea mea de barbar, dar o pipăi pe ascuns, nu-i de carton, totul e neverosimil de adevărat, de scump, plutind În culori probabil medievale. De altfel, În Belgia există o generală și naturală pietate față de istorie, combinată cu o grijă drastică pentru igienă, clădirile, monumentele, străzile sînt tot timpul reparate, curățate, udate, Întreaga țară strălucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
avea nici o simpatie - e petrolist. În chip diferit față de Poștaș, Între cei doi asasini nu există decît o vagă atracție fizică și tocmai de aceea faptul că se vorbește la un moment dat despre iubirea dintre ei surprinde printr-un neverosimil asurzitor. Resorturile crimei pe care o Huff o plănuia de mult la modul general sînt doar banii și este prezentată mulțimea de detalii pe care le pune la punct În vederea nobilei acțiuni, chiar se pricepe. Există Însă la pagina 35
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decentă, iar faptul că oamenii citesc acum mai degrabă așa ceva decît Barbara Cartland este mai Îmbucurător decît pare la prima vedere. Lasă-i să se simtă și ei bine, mai ales că n-o să-i țină mult. I.M. CÎt de neverosimil ni se pare eșecul propriului scris? R.P. Ai deschis discuția stabilind că n-am avut eșecuri. Asta e neverosimil. Totuși, cînd se ivesc În pagină, fenomenul mi se pare cît se poate de verosimil. I.M. Dacă rămîneai medic Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prima vedere. Lasă-i să se simtă și ei bine, mai ales că n-o să-i țină mult. I.M. CÎt de neverosimil ni se pare eșecul propriului scris? R.P. Ai deschis discuția stabilind că n-am avut eșecuri. Asta e neverosimil. Totuși, cînd se ivesc În pagină, fenomenul mi se pare cît se poate de verosimil. I.M. Dacă rămîneai medic Într-un dispensar uitat de lume, ai fi făcut din tine un pacient perpetuu al prozelor tale? R.P. Dacă rămîneam medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau măcar o secvență). Copilul era frumos, mirosea a lapte și miere și nucă. Un trandafiraș. Înfometat. După externare, în drum spre casă, am fost uluită cât de repede au reușit să reasfalteze Bulevardul Magheru. Bucureștiul mi s-a părut neverosimil de frumos, cu primăvara aia cotropitoare cu tot. Era doar un efect de... dezalienare (nu reasfaltase nimeni Magheru!). În prima noapte a stat cu mine prietena mea, Feli - eu și Bogdan eram complet depășiți. Mama lui nu era în țară
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
Fluxul revenea și suprafața apei părea că se luptă cu sine, de parcă ar fi fost un mănunchi de șerpi. Băieții care se bălăciseră În noroi se așezaseră pe țărm; acum se ridicau și reveneau pe plajă, alungați de flux. Păreau neverosimil de tineri. RÎnjeau, dar și tremurau, ca niște cîini. Și mersul lor era mai zgribulit: Duncan Își imagină cum arătau tălpile lor după ce se muiaseră În apă și se tăiaseră În pietre și scoici ascuțite. Încercă să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a dus prima oară În acea casă. Am mai fost acolo de vreo două sau trei ori, și Încă mi se moaie picioarele. Acolo a stat fratele tău de la eliberare? Chiar din ziua În care a ieșit? Mi se pare neverosimil. — Asta a vrut, spuse Viv. Domnul Mundy a fost foarte drăguț, adăugă ea. Chiar și ei, argumentul i se păru inconsistent. Fraser Își ridică sprîncenele. — Evident, casa e plăcută și intimă. Numai că eu mă gîndesc la trecut, la vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prinse acolo erau vechi. Căută În jur, pe podea, ca nu cumva vreo bucată de hîrtie să se fi desprins. Se uită pe toate tejghelele și rafturile și, negăsind nimic, Începu să caute În tot felul de colțuri și locuri neverosimile: În baie, sub pernele canapelei, În buzunarele puloverelor Juliei. În cele din urmă, simți că toată această căutare se apropie de panică sau manie. Din nou, vocea aceea josnică se făcu auzită, arătîndu-i că iat-o cum stă și scormonește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
regulă. — E nasol că trebuie să te duci Într-un loc ca ăla. — Nu are pe nimeni altcineva În afară de tata. — Clar că-i nasol. Dacă ar fi vorba de mine și soră-mea... Se opri. Se auzi o ușă trîntită, neverosimil de aproape; iar În partea cealaltă a peretelui vocile Începură să vorbească. Una a unei femei, cealaltă a unui bărbat, ușor ridicate, poate se certau - a bărbatului era mai clară, dar ambele erau, de fapt, Înăbușite, intermitente, ca scîrțîitul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că pînă de curînd vibrase de viață care fusese lichidată cu violență sau alungată. Iar cînd tunurile se opriră, atmosfera era cu atît mai ciudată. Kay și Mickey se plimbaseră odată pe marginea fluviului la terminarea schimbului. Locul era aproape neverosimil: mai liniștit, În felul lui, decît un peisaj de țară, iar priveliștea spre Tamisa, În zona Westminster, era Întreruptă din loc În loc de ridicături de pămînt - de parcă războiul redusese Londra la o serie de sate, fiecare apărîndu-se tainic și singure Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
patul de sus, Fraser procedase la fel. Dar acesta se mișcase prin somn și mantaua sau cămașa Îi atîrna ușor Într-o parte. Își desfăcuse și un braț, și i se vedeau degetele: bine dăltuite, tuciurii, ca picioarele unui păinajen neverosimil de mare și musculos. În timp ce Duncan privea, degetele tresăriră - de parcă ar fi pipăit o marfă, Încercînd să se repeadă... Nu te uita, Își zise Duncan, pentru că, uneori, Își dădea seama că lucruri mărunte, tîmpite, ca acestea, puteau pune stăpînire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ruleze mînecile, aproape iritată - uitîndu-se, În timp ce o făcea, În oglindă, și apoi Întorcîndu-și iute capul. Kay o urmărea cu un fel de ghimpe În inimă. În asemenea momente, Își simțea inima ca pe o minune - i se părea de domeniul neverosimilului că Helen, care era atît de frumoasă, de pură, să fie aici, iar ea o putea privi și atinge... Apoi, i se părea imposibil să și-o imagineze În alt loc, cu un alt iubit. Nici un alt iubit n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]