5,003 matches
-
se mai astâmpere.., îmi zic măsurând ceea ce de obicei mi se pare a fi o prăpastie, când, de fapt, judecând lucrurile cu toată seninătatea, ar trebui să spunem că este o culme, cerească. Totuși, acest pesimist solemn, acest profet amator, nenimerind-o niciodată, oricât își dădea silința, merită ascultat, oricât de cutremurați am fi de scurgerea vremii. Ceea ce și fac mai departe, cu o vagă senzație de automințire frumos potrivită ce o am despre mine de când a telefonat Comșa... Iată, de
Nemurire în plin travaliu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11236_a_12561]
-
ce mînca." Dicteu automat cu rubedenii. Fiindcă pomeneam de Neculce, de cronicari, priviți motivul nemeritatelor zădărnicii: "Urechi. Din înmulțirea grecilor în țară și din nestatornicia vremurilor, precum cele mai multe familii vechi boierești, au căzut; ba, încă, multe nici nu se pot nimeri în ce opinci s-au mistuit; au căzut și acesta, însă tot ființează între boieri unii din ei." Un veninos compătimitor... Paharnicul Sion își încheie lista, incompletă, cu paharnicul Hristache, neam de Juvara. De la unul la altul circulă, în cuprinsul
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
morții cel ce-ți imaginează prefigurîndu-și clipele înmugurite pe ascuns și timpul uriaș încremenit ca o mirare cruntă și precum lumina jubilează cînd fluturii-s în zbor de nuntă atunci abia preaplinul înțeles te inundă iar eul precar te confundă nimerind din greșeală în loc de întrupare o imagine virtuală. Suflet suspendat Viscolește-n pădure și-n mine troienește amintirea sufletul e suspendat între tărîmul imaginar al eului fugar și cel al numelui ascuns, de neatins, din prea înalt prag al luminii pîrguite-n
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
nu te mai preocupă acțiunea, ci felul în care este descrisă, nu te mai încîntă povestea ca atare, ci tehnica de care face uz scriitorul, nu te mai atrage deznodămîntul, ci acele răsuciri sintactice sau expresii fericite peste care autorul nimerește cel mai adesea fără voia lui. Dar de toate aceste nuanțe nu-ți dai seama decît după ce începi să te gîndești la ele. Altfel spus, lectura începe cu adevărat să fie lectură abia o dată cu meditația pe marginea ei. Iar cartea
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
drumurile duc la Avignon și la Chartreuse, celebra mînăstire de pe celălalt mal al Rhonului, la Villeneuve-lez-Avignon, acolo unde podul mult cîntat își așeza, cîndva, și celălalt capăt. Peisajul este atît de schimbat în afara festivalului, încît poți să consideri că ai nimerit în altă parte. Totul este mult mai solemn, mai auster, mai misterios, într-un fel, atunci cînd agitația formidabilă a teatrului lipsește. Cînd teatrul este absent, ai ochii și pentru alte spații, pentru poveștile extraordinare de aici, ești atent la
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
am reusit sa ma strecor către casă. Câini slobozi, vagabonzi sau de rasă, hălăduiau speriați printre coloanele de fugari. Liftul nu mai funcționa. Am urcat agitat pe scări. Ușa apartamentului era încuiata. Mi-am scos cheile. Abia am reusit sa nimeresc broască. Mâinile îmi tremurau. Am deschis. Ea nu era. Nu venise sau se hotărâse să nu mai vină. M-am repezit la telefon. Funcționa. Am format numărul. Zadarnic. Nu răspundea nimeni. Din nou și din nou. Același rezultat. Nu mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
e, de fapt, chiar izbînda supremă a acelui sistem. Să fi reușit să te transforme în cineva care nu mai poate privi nici înainte, nici înapoi fără mînie. Mai șmecheri, Filip și Matei Florian păcălesc mecanismul ăsta perfid reușind să nimerească la loc, prin ceața a douăzeci de ani trecuți, copilăria la scara 1:1. Sigur, ajutoarele eroului adastă și-n preajma lor, sub înfățișarea, de pildă, a unui autobuz care merge spre Universitate și pe care-l iei să-ți
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
Ce tot spui? îi zise Agaton sclavului. Ia cheamă-l încoa - și nu-l slăbi până nu vine... l Atunci, reluă Aristodem, le-am spus: Doamne ferește! Lăsați-l în pace! Așa e el, se retrage într-un colț oriunde se nimerește și stă pironit locului. Dar vine el... Agaton zorește sclavii să se înceapă libațiile, Socrate însă tot nu mai vine... Amfitrionul, nerăbdător, iar vrea să trimită după el, dar Aristodem se împotrivește... Și încep să cineze. Pe la mijlocul cinei, sosește și
Eros ori Ura (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10906_a_12231]
-
dai peste un dușman care, în loc să te evite ostentativ, te fixează în loc și începe să-și justifice acțiunile trecute, prezente și viitoare. Epuizat, cu energia secată de vampirii confesivi, ajungi acasă și deschizi televizorul, pentru puțină relaxare. Pe toate posturile nimerești în plin talk-show. Mulți vorbesc și puțini ascultă. Dialogul" reprezintă de fapt o contrapunere de monologuri, dezvoltate în paralel și ducând la autism. Nu suntem atenți la ceea ce ne spune celălalt și, dacă suntem, intenția noastră este de a-l
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
și plin de umor om din câți știu. E un vagabond înțelepțit, o țestoasă blândă și ironică, un filosof prețios - așa le stă bine filosofilor să fie! - pedant și ușor ridicol, un Lord Byron al rock'n'roll-ului, un savant nimerit în bâlciul decăzut al muzicii pop". (pp. 188-189). La acest portret nu prea mai este nimic de adăugat. Dar, parcă începem să înțelegem de ce ne fascinează atât de mult personalitatea artistică a lui Leonard Cohen.
Paradoxul Leonard Cohen by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10979_a_12304]
-
lîngă el -// În ultimul timp nu te mai pot vedea decît pe holuri,// la o țigară, și tu fumezi trei una după alta,/ și pofta ta morbidă mă bucură./ Cîndva vom face amîndoi cancer la plămîni și-mi /doresc să nimerim în același grup de suport, așa,// ca Bonham Carter & Norton,/ Tori Amos & Kafka". Aproape simetric cu cantitățile binomului dragoste-moarte inversate și sublimate, o neîncredere completă, exceptând, elegant, poezia (dar nu majusculată) rămâne după lectura celui de-al cincilea cântec: ,întâlnirile
Cântece eXcelente by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11026_a_12351]
-
să ascundă multă omenie și dreptate și adevăr, și adevărul poate să fie cu găuri ca un cașcaval de acela care pute, deși unora le place" (p. 209). Prin urmare, întreaga anchetă a romanului în căutarea adevărului e inevitabil să nimerească în găurile acestui cașcaval: iluzoriul Adevăr. Alienarea lumii se revelează prin inserturi de elemente aparent fantastice, prin viziuni halucinante, episoade macabre, intruziuni grotești, personaje insolite, psihologii distorsionate, anormale. Naturi umane paradoxale multiplică exasperant vocile narative și versiunile despre o realitate
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
uman care a ajuns, în România, să fie șef peste comunități, mai mari sau mai mici, de indivizi. În traducere liberă, faptele sunt următoarele: printr-o întâmplare, un membru al staff-ului unei echipe adverse, Dinamo, în cazul de față, nimerește în avionul ce-i transporta pe suporterii rapidiști din Ucraina la București. La Donețk, ,feroviarii" repurtaseră o frumoasă victorie împotriva echipei Șahtior. Ce rost aveau scandările anti-Dinamo în acel context? Doar un psihiatru ar putea spune: e clar că respectivii
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
a realității ca atare, precum și a contribuției personale la realitatea în cauză. O confirmare categorică a acestei trăsături o avem în rîndurile semnate de fiica lui nenea Iancu, Tușki: Oamenii îl interesau și făcea drumuri lungi să-i descopere pînă nimerea pe vreunul care-l reținea apoi mai multă vreme. Cînd îl "prindea" și nu mai avea ce afla de la el, îl părăsea". Ceea ce ne duce cu gîndul la o însemnare a lui Bertoldt Brecht: Ne parle pas trop souvent de
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
unui intrus, pe care nu-l mai văzuse niciodată, și care părea picat drept din lună... Hazul era că picase, într-adevăr, dar nu din astrul nopții, ci din secolul 21 după Cristos: un fel de înger tânăr-tânăr, efectiv decăzut, nimerind îndărăt, în altă epocă și care vorbea grecește, însă cu un accent trac... Fără ca toți cei ce participau la Banchet să înțeleagă ceva, personajul, care ținea la ureche un fel de scoică părând a vorbi singur,... numai Fedru pricepuse, și
Eros ori Ura (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10865_a_12190]
-
de-a lungul meridianelor energetice, pe urmă acoperit complet cu ceară, iar ei trebuie să-și înfingă acele, prin ceară, deci fără să vadă, exact în găurele, să nu se oprească-n tablă. Asta vreau și eu: să reușesc să nimeresc, în orb, acea țintă. E-adevărat, în ultima vreme sînt preocupat de altceva, a început să mă intereseze kitsch-ul, vreau chiar să public un volum, Povestiri de prost-gust. Examen cu Călinescu Există, de altfel, o legătură între kitsch și
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
Isus cu blândețe". Și întregul lui comportament este al unui om răvășit de episoadele prin care a trecut, derutat, zăpăcit deopotrivă de proiectul divin inițial și de cel pe care Pavel încearcă acum să-l materializeze. "Isus" e un idealist nimerit într-o lume de funcții și obiective precise. De la Caiafa la Pilat din Pont și de la Pavel, organizatorul, la Cherintos cu elevii săi, care mizează pe verosimilitate, nu pe adevăr, toți îl vâră în retorica lor, agresându-l moral, storcându
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
să fie judecat și ghilotinat. De la Camil, singurul care scapă după o tentativă de sinucidere este Andrei Pietraru. El își trage un glonț în piept pentru a demonstra iubitei aristocrate că bănuiala ei de infidelitate nu e justificată. Nu se nimerește ca lumea și piesa se termină cu bine pentru el. O sinucidere bizară apare la G. Brăescu. Decorat cu un colan exotic, un medic militar cu grad de maior vrea să pună în evidență distincția. Pentru aceasta își rade frumoasa
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
care nu l-ai întîlnit niciodată. În fond, sînt cărți pe care nu le-am fi citit niciodată dacă nu s-ar fi întîmplat să le întîlnim autorii în carne și oase, cum sînt cărți a căror lectură s-a nimerit s-o facem avînd mereu în gînd ființa vie a celor care le-au scris. Profesorul Ion Ianoși face parte din această categorie. Ceva din anvergura cărturarului viu și afabil trece mereu în paginile cărților lui, și chiar acesta e
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
mai mare sau mai mică decât o altă deșertăciune? 3096. Niciodată nu am văzut Deșertăciunea îmbrăcată mai frumos decât atunci când purta mantaua Moralei. 3097. Deșertăciunea este o istorie a faptelor ce se vor proiectate în viitor. 3098. Deșertăciunea nu va nimeri niciodată adevărul absolut oricât de mult și-ar dori acest lucru, însă adevărul absolut o va prinde de câte ori va dori. 3099. Oricât de multe nonsensuri are deșertăciunea, sinele ei este un sens. 3100. Deșertăciunea se implică în fiecare adevăr al
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
Îmi țin respirația. Totul este agitat, Însă agitația emite o liniște de catedrală. Statuia lui Am avut un vis. Se facea că rătăceam În Lumea Oglinzilor Cea din alte timpuri, Din universul magic - al Alissei Fabulos. Nu mai știu cum nimerisem În acest labirint Probabil a fost destinul Împlinindu-și menirea sa de maestru. Era o lume Strălucitoare Și totuși Întortocheată Precum o spirală Fără de sfârșit... Era o lume rece Al cărei luciu metalic Aducea aminte de ciobul Ce paătrunde În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
nou, auzise de la ăi mai vechi că așa se făcea în cazul ăsta... Trei luni! Și să nu mai strigi la intrarea bordelului select care trăznea a pudră și a odicolon: săru-mâna, tanti Lenuțo, (patroana), ori salut fetelor... care se nimerea să fi fost... Trei luni! Să nu... - vorba lui Cioancă! La început, se interesase la Vintiloiu, ca mai vechi și mai versat, unde și cum... Acesta, cu experiența lui, îl lămurise numaidecât... Dormeau unul deasupra celuilalt, pe paturile lor de
Recrutul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10219_a_11544]
-
jazz la reggae și, bineînțeles, cântece de pahar irlandeze.Pentru că atmosfera veselă irlandeză se susține cu muzică și alcool. În irish pub-uri se bea. Se bea din belșug, se dansează, se cântă, se ascultă muzică (dacă ai noroc să nimerești într-o seară în care este un eveniment - ai chiar muzică live). Irlandezii sunt veseli și colorați. Viața lor, copiată în pub-urile ce le poartă numele, este la fel.
Spirit irlandez în pub-urile bucureștene [Corola-blog/BlogPost/96592_a_97884]
-
ploaie, dar și pentru că prețurile au devenit deja foarte accesibile pentru orice buzunar. Dacă unele restaurante ce se axează pe gastronomia nipona sunt încă destul de „necoapte” și oscilează între sushi-ul acceptabil și sushi-ul dezastruos, iată că ne-am nimerit acum cateva saptamani într-un restaurant proaspăt deschis din zona Dorobanți (mai exact, pe Tudor Ștefan, numărul 25). HIRO Sushi (căci despre el este vorba) s-a deschis pe 16 februarie 2017 și oferă o gamă interesantă de mâncăruri care
Recomandarea Zile și Nopți [Corola-blog/BlogPost/96589_a_97881]
-
de durabilă. Am apăsat cu bună intenție pedala ironiei, pentru a pune în evidență ridicolul în care se plasează cei cantonați pe reducționiste poziții de ,political correctness". Reacția de atunci și reverberarea până în clipa de față mi-au demonstrat că nimerisem pe un teren al intoleranței mult mai violent decât mi-aș fi imaginat. E bine și așa, e bine că, în ciuda dezamăgirilor de tot soiul, ne-am lămurit măcar la capitolul pozițiilor pe care ne situăm, dacă tot l-am
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]