2,953 matches
-
simple de resurse în lumea care îi înconjoară. Omul fără nume e cronica unei zile din viața unui asemenea ființe fără adăpost. Documentarul îi servește lui Georges Didi-Huberman ca să înțeleagă cum se poate alcătui existența și activitatea unui om în jurul nimicului: pentru că personajul lui Wang nu e pur și simplu deposedat, ci e orientat spre o exterioritate promițătoare. "Nimicul" are conținut - sunt resturile, rămășițele, gunoaiele, obiectele incomplete sau uzate distribuite în teritoriu. Căutarea "nimicului" devine astfel parte a unei conduite productive
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
asemenea ființe fără adăpost. Documentarul îi servește lui Georges Didi-Huberman ca să înțeleagă cum se poate alcătui existența și activitatea unui om în jurul nimicului: pentru că personajul lui Wang nu e pur și simplu deposedat, ci e orientat spre o exterioritate promițătoare. "Nimicul" are conținut - sunt resturile, rămășițele, gunoaiele, obiectele incomplete sau uzate distribuite în teritoriu. Căutarea "nimicului" devine astfel parte a unei conduite productive, activitatea "omului fără nume" fiind adaptată la prezența favorabilă a materiei, la abundența ei paradoxală. Gesticulația sa de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
alcătui existența și activitatea unui om în jurul nimicului: pentru că personajul lui Wang nu e pur și simplu deposedat, ci e orientat spre o exterioritate promițătoare. "Nimicul" are conținut - sunt resturile, rămășițele, gunoaiele, obiectele incomplete sau uzate distribuite în teritoriu. Căutarea "nimicului" devine astfel parte a unei conduite productive, activitatea "omului fără nume" fiind adaptată la prezența favorabilă a materiei, la abundența ei paradoxală. Gesticulația sa de om sărac e definită de nevoia de a gestiona și a exploata acest "nimic": culegerea
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
dacă sărăcia corespunde unor gesturi sau atitudini specifice, pe care acesta le adoptă în încercarea lui de a face operă. Există o poetică a sărăciei, un mod diferit de a face literatură într-o relație efectivă cu o percepție a nimicului? Putem identifica niște strategii, politici, moduri de acțiune ale literaturii care să se bazeze pe o practică a săracului? Ceea ce constat - și oricine poate să o facă - e faptul că în literatură ajungem destul de des să evocăm temele sărăciei. O
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
neîncetată, continuă. Împotriva unei definiții romantice a poeziei ca dotare rară a unui caracter, Fundoianu descrie prin sărăcie o banalizare a dispoziției poetice. Nu e ceea ce apare în virtutea unei emergențe revoluționare, ci ceea ce se găsește în mod sigur în teritoriu: nimicul care mobilează cu certitudine universul homelessului. Conduita poetică bazată pe gesturile săracului are astfel particularitatea de a atrage atenția asupra unui mediu și asupra "puterilor" lui. Dacă inventivitatea vorbește despre poet și excepționalitatea lui, "conservatorismul", "agoniseala", "măsurarea" vorbesc despre abundența
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
prin posibilitățile pe care le deschide variantelor ulterioare. În acest sens, toate textele produse după o asemenea rețetă s-au eliberat de memoria literară. Ce aduce acest unghi de analiză a sărăciei? Judith Schlanger observă două lucruri. Mai întâi, că nimicul nu se oferă ca lipsă, ci mai degrabă ca o modalitate simultană a prezenței, în care totul e dat în același timp. Pentru o literatură bazată pe combinatorică elementele sunt deja predispuse, ca și piesele de pe tabla de șah. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
traducerea ei în limba română urmează traducerii în spaniolă și portugheză confirmă pe un alt plan credința lui Franco Volpi în romanitatea filozofiei. Ion TĂNĂSESCU Capitolul 1 Itinerarium mentis in nihilum Pentru o istorie a conceptului și a problemei 1 Nimicul este umbra lui Dumnezeu. Starea în care se află omul contemporan este una a incertitudinii și precarietății. Condiția lui seamănă cu cea a unui călător care a mers multă vreme pe o suprafață înghețată, și când vine vremea dezghețului, își
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
patologiilor și a disconfortului cultural pe care îl reprezintă, părerile sunt împărțite. Chiar și cercetările istorice asupra genezei termenului au scos la iveală urmele unui mod de manifestare complex și ramificat al fenomenului. Conform unei definiții etimologice, nihilismul de la nihil, "nimic" este gândirea obsedată de nimic. Dacă așa ar sta lucrurile, am putea fi tentați să regăsim nihilismul și urme de nihilism cam peste tot în istoria filosofiei occidentale, cel puțin în fiecare curent de gândire în care nimicul se instituie
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de la nihil, "nimic" este gândirea obsedată de nimic. Dacă așa ar sta lucrurile, am putea fi tentați să regăsim nihilismul și urme de nihilism cam peste tot în istoria filosofiei occidentale, cel puțin în fiecare curent de gândire în care nimicul se instituie ca problemă centrală cu voia lui Bergson, care îl situează printre pseudoprobleme 4. În acest sens, Gorgias ar putea fi considerat primul nihilist din istoria occidentală din pricina fulgerătoarei inferențe care ne-a fost transmisă de la el (fr. 3
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
întrebăm dacă o istorie a nihilismului nu ar trebui să-l includă și pe Fridugisus din Tours, discipolul lui Alcuin care în De substantia nihili et tenebrarum, într-un demers filosofic scandalos pentru acele vremuri, a vrut să arate că nimicul se impune cu o prezență proprie și că îi revin așadar o anume ființă și o substanțialitate proprie. Apoi Ioan Scotus Eriugena, care își deschide a treia carte din De divisione naturae cu o subtilă Quaestio de nihilo având rolul
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a stabili ce înțeleg printr-un asemenea concept dificil filozofia greacă și teologia creștină. Și nu ar intra cu drepturi depline într-o astfel de istorie și meditațiile în care Meister Eckhart, printr-o vertiginoasă annihilatio, declară că Dumnezeu și nimicul, "îngerul, musca și sufletul" sunt același lucru ca în comentariul la versetul din Luca: "Pavel se ridică de la pământ și, cu ochii deschiși, văzu nimicul"? Și de ce nu, alături de acesta, alte sublime expresii ale misticii speculative, de la Pseudo-Dionisie Areopagitul până la
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
istorie și meditațiile în care Meister Eckhart, printr-o vertiginoasă annihilatio, declară că Dumnezeu și nimicul, "îngerul, musca și sufletul" sunt același lucru ca în comentariul la versetul din Luca: "Pavel se ridică de la pământ și, cu ochii deschiși, văzu nimicul"? Și de ce nu, alături de acesta, alte sublime expresii ale misticii speculative, de la Pseudo-Dionisie Areopagitul până la Ioan al Crucii și Angelus Silesius? Și atunci de ce să nu-l includem aici pe Charles de Bouvelles, care în plină Renaștere, în a sa
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Crucii și Angelus Silesius? Și atunci de ce să nu-l includem aici pe Charles de Bouvelles, care în plină Renaștere, în a sa Liber de nihilo (1509), se ocupa de acea "negație originară a creaturilor și a materiei" care este nimicul, folosind-o ca un concept cardinal al teologiei sale negative? Sau până și Leonardo care, într-o adnotare din Codex Atlanticus (folio 389 verso d) scrie: "Între lucrurile mărețe care se află printre noi, ființa nimicului este cea mai măreață
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a materiei" care este nimicul, folosind-o ca un concept cardinal al teologiei sale negative? Sau până și Leonardo care, într-o adnotare din Codex Atlanticus (folio 389 verso d) scrie: "Între lucrurile mărețe care se află printre noi, ființa nimicului este cea mai măreață"? Sau biblia scepticismului nihilist, Quod nihil scitur a lui Francisco Sanches? Și apoi Leibniz, mai cu seamă cu celebra întrebare formulată în Principiile naturii și grației: "De ce există mai degrabă ceva decât nimic?" și cu răspunsul
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
biblia scepticismului nihilist, Quod nihil scitur a lui Francisco Sanches? Și apoi Leibniz, mai cu seamă cu celebra întrebare formulată în Principiile naturii și grației: "De ce există mai degrabă ceva decât nimic?" și cu răspunsul încă și mai stupefiant: "Pentru că nimicul este mai simplu și mai facil decât orice"5? Și în sfârșit, de ce nu acel sublim maestru al nimicului care a fost Leopardi, cu teza însemnată în Zibaldone potrivit căreia "principiul lucrurilor și al lui Dumnezeu însuși este nimicul"6
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
formulată în Principiile naturii și grației: "De ce există mai degrabă ceva decât nimic?" și cu răspunsul încă și mai stupefiant: "Pentru că nimicul este mai simplu și mai facil decât orice"5? Și în sfârșit, de ce nu acel sublim maestru al nimicului care a fost Leopardi, cu teza însemnată în Zibaldone potrivit căreia "principiul lucrurilor și al lui Dumnezeu însuși este nimicul"6? Asemenea unei umbre imposibil de înlăturat, nimicul a însoțit și preocupat dintotdeauna reflecția filosofică așa cum Mefisto a făcut cu
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Pentru că nimicul este mai simplu și mai facil decât orice"5? Și în sfârșit, de ce nu acel sublim maestru al nimicului care a fost Leopardi, cu teza însemnată în Zibaldone potrivit căreia "principiul lucrurilor și al lui Dumnezeu însuși este nimicul"6? Asemenea unei umbre imposibil de înlăturat, nimicul a însoțit și preocupat dintotdeauna reflecția filosofică așa cum Mefisto a făcut cu Faust. "Spiritul care mereu neagă" se insinuează în gândurile ce însuflețesc mintea umană, nutrindu-se cu rațiunile negativității care i-
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
decât orice"5? Și în sfârșit, de ce nu acel sublim maestru al nimicului care a fost Leopardi, cu teza însemnată în Zibaldone potrivit căreia "principiul lucrurilor și al lui Dumnezeu însuși este nimicul"6? Asemenea unei umbre imposibil de înlăturat, nimicul a însoțit și preocupat dintotdeauna reflecția filosofică așa cum Mefisto a făcut cu Faust. "Spiritul care mereu neagă" se insinuează în gândurile ce însuflețesc mintea umană, nutrindu-se cu rațiunile negativității care i-au aparținut deja lui Anaximandru: [...] căci toate câte
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
însuflețesc mintea umană, nutrindu-se cu rațiunile negativității care i-au aparținut deja lui Anaximandru: [...] căci toate câte sunt Născute, vor pieri, pe drept cuvânt. Să nu fi fost nimic, era mai bine7. Nici filozofia nu se poate sustrage gândirii nimicului dacă este adevărat că, pentru a se supune sarcinii care îi este proprii, cu alte cuvinte interogației cu privire la ființa ca ființă, filozofia trebuie să delimiteze ființa de opusul său esențial, așadar de nimic. Acesta este motivul concluziei drastice la care
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este motivul concluziei drastice la care ajunge Heidegger: Piatra de încercare cea mai dură, dar și cea mai înșelătoare, pentru a dovedi caracterul autentic și forța unui filozof este dacă acesta experimentează imediat și din temelii, în ființa ființării, apropierea nimicului. Cel căruia această experiență îi rămâne închisă se află definitiv și fără speranță în afara filozofiei 8. Acestea fiind spuse, trebuie să operăm imediat o restrângere a câmpului de cercetare în interiorul căruia vom trece la reconstrucția nihilismului. Lăsând deoparte problema filosofică
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
căruia această experiență îi rămâne închisă se află definitiv și fără speranță în afara filozofiei 8. Acestea fiind spuse, trebuie să operăm imediat o restrângere a câmpului de cercetare în interiorul căruia vom trece la reconstrucția nihilismului. Lăsând deoparte problema filosofică a nimicului și istoria sa9, ne vom opri la nihilismul în sens restrâns, așa cum a apărut acesta în cadrul gândirii filosofice, ca problemă și concept, în secolul al XIX-lea și mai ales în al XX-lea. Investigațiile noastre se alătură altor studii
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
un alt sens. S-a arătat de altfel că Jacobi cunoștea continuarea germană a Discursului asupra istoriei universale de Bossuet, scrisă de Johann Andreas Cramer în 1786, în care se arăta că teologii care s-au slujit de conceptul de "nimic" pentru a separa divinitatea lui Hristos de umanitatea Sa s-au întinat de "erezia nihilianismului", la care s-a făcut deja aluzie 24. Termenul intrase încă de pe atunci în circulație în Germania, poate chiar ca "termen fundamental în discuția despre
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ea a fost totuși pe larg practicată de filozofia mai recentă, care a înțeles și dezvoltat idealismul în sens absolut. Dar prin această operație, a ajuns să nege realitatea lucrurilor, așadar să cufunde în abisul irealității, printre "undele leteice ale nimicului etern", întreaga natură cu miriadele de ființe și făpturi care mișună în univers. Dacă ar trebui să fie interpretate astfel, idealismul și nihilismul "ar predica cele mai evidente forme de ateism și nihilism"25. Mai mult sau puțin în același
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
până și Dumnezeu dispare și devine evanescent pentru o întreagă epocă, atunci lumea întreagă se prăbușește în întuneric 28. Ateismul fragmentează tot universul într-o miriadă de euri izolate, fără unitate și legătură, în care fiecare stă singur în mijlocul acelui Nimic datorită căruia chiar și Hristos, la sfârșitul lumii, pune sub semnul întrebării existența Dumnezeului Tată. Este viziunea apocaliptică deconcertantă pe care Jean Paul și-o imaginează de două ori. Prima oară în Plângerea lui Shakespeare mort, printre morții care îl
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Shakespeare mort, printre morții care îl ascultă în biserică, despre inexistența lui Dumnezeu (Des toten Shakespear's Klage unter der toten Zühörern in der Kirche, daβ kein Gott sei, 1789). Lansându-se într-o descriere literară a experienței sale asupra Nimicului, Jean Paul își închipuie o voce care propovăduiește din altar: Nu există nici Dumnezeu, nici timp. Eternitatea nu face decât să se macine pe sine și să roadă haosul. Curcubeul irizat al ființelor se arcuiește fără soare deasupra abisului și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]