4,446 matches
-
Greutatea corpurilor mai îndatinate. Economia vitelor: Alegerea vitelor de prăsilă - Mulsul vacilor - Ceva despre oierit - Ce avem de observat când cumpărăm cai? - Vârsta cailor - Cât timp poartă animalele agricole? Pomăritul: Părțile pomului - Prășirea pădureților de altoit - Despre altoire îndeobște - Surceii nobili - Ceara și rășina de altoit - Altoirea în despicătură - Copularea - Ocularea. Vieritul: Culesul strugurilor - Spălatul buților - Cum să fie pivnița? Stupăritul: Date statistice. Legumăritul: Cultura fragilor. Mătăsăritul: Păstrarea seminței - Schimbarea pielei - Omidăria - Nutrirea omizilor. Mijloace în contra unor primejdii grabnice la oameni
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la formarea cercurilor electorali nu se consideră numărul locuitorilor, ci numărul alegătorilor de deputat dietal, și numai aceștia au drept de alegere și pentru municipii, - apoi cu censul cel mare poporul român dă un contingent foarte neînsemnat de alegători, iară nobilii maghiari, fie ei cât de calici, tot sunt alegători. Iarăși lucru firesc: cei aleși în partea lor precumpănitoare sunt din șirul celor scoși prin jidani dintre viriliști. Și așa: fie românii în municipiu în majoritate cât de precumpănitoare, în reprezentanța
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dezordine, pentru că aceștia nu se închină panslavismului și arată simpatie reformelor liberali în Orient, simpatie bunului nostru suzeran, cu care suntem în cei mai buni termini, cu cari tractatele și voința națională cere să fim amici? Noi credem că acești nobili pelerini ar fi putut trece prin Moscova și Petersburg fără să li se facă insulta ce li se face în România de către un jurnal bine născut, bine crescut, serios și conservator, inamic, al oricării dezordine. Treceți fără sfială, buni vecini
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Școala provizorie - Pregătirea pomișorilor. Capitul II. Pregătirea pomilor din saduri, butași și pui sau vlăstari: Saduri[le] - Butașii - Pui sau vlăstări. Capitul III. Școala de altoit: Pozițiunea - Pământul - Îngrădirea - Rigolarea - Împărțirea - Distanța altoilor - Transplîntarea. Capitul IV. Altoirea: Noțiuni generale - Surceii nobili - Pădureții de altoit - Uneltele de altoit - Legăturile de altoit - Ceara și rășina de altoit - Altoirea în despicătură - Copularea - Semicopularea - Altoirea laterală - Tractarea altoilor în vara dintâi. Capitul V. Cultura altoilor: Noțiuni generale - Croirea trunchiului pomiferilor - Croirea trunchiului drupiferilor și nuciferilor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pur și simplu) s-a dat oricărui mazil (ruptaș) a părții anexate din Moldova. Noi nu ținem acestea, suntem aceia cari ne speriem mai puțin decât oriunde de titluri pompoase și de vorbe mari, căci* n-avem *** decât un singur nobil ereditar și acela e... însuși M-sa Domnul. {EminescuOpIX 470} ["FIECARE MEMBRU AL UNUI SAT RĂZĂȘESC... "] 2257 Fiecare membru al unui sat răzășesc, când își făcea așezarea și vatra lui, căpăta de la comună sub titlul de feud o bucată anume
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Medicele au fost numele artelor; Șarlota a murit pentru binele comun: voi fiți surorile noastre! Apelăm la simțurile voastre naționale și vă rugăm ca să conlucrați în verice mod spre realizarea serbării - înștiințînd comitetul central din Viena (V. Bumbac, Universitate) despre nobilul sucurs. Vă rugăm în special: 1. Ca să binevoiți a face pentru fiecare țară română (Muntenia, Moldova, Bucovina, Transilvania, Crișana, Timișoara, Marmorosa și Besarabia) câte o flamură cu inscripțiunea: "Cultura e puterea popoarelor" - Junele române din (țara). {EminescuOpIX 493} 2. Ca să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o espresiune unanimă, 56. R: d-a se 57. R: actul, mai repețim, trebuie să fie produs de întreaga junime română 58. R: ne-a, mai rămas 59. R: ce sîntem lipsește 60. R: Grachii 61. R: simțimintele 62. R: nobilul vostru concurs 63. R: ca lipsește 64. R: Maramoroșul 65. R: reprezentațiune 66. R: aceasta 67. R: nicidecum lipsește 68. R: ca 69. R: reprezentând sexul frumos al întregei românimi lipsește 70. R: Dacă toți voim, tot se va tace
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
submonstruos. Pe mama ta, a copiilor tăi, n-o mai vezi tu niciodată. Ochii mei au fost deschiși. S-a sfârșit. DOMNUL KOVACIC: Ce anume s-a sfirșit? DESIRÉE: Guș, mama, totul e atât de ciudat! DOAMNA GROLLFEUER (râde): Dar, nobililor domni, coborâți rogu-vă, asemenea particulelor grele, în liniște. Observ, bine încotoșmănată în mulțumire, că influența mea cea nocivă mai poate fi activă. Și eu, care a trebuit decenii la rând să-mi suport propriul ego, și inima-mi bătea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și au existat câteva revolte împotriva acestuia cunoscute sub numele de Frondă, în care au fost implicate și parlamentele (1648-1652). Numeroși monarhi au fost capabili să se descurce atât cu varietatea tulburătoare a obiceiurilor cât și cu tendințele frondiste ale nobililor ce dispuneau de resursele financiare și militare care, la rândul lor, depindeau într-o mare parte de măsura în care monarhul se afla sau nu în război cu dușmanii externi. Această ultimă situație era frecventă, atâta timp cât Franța căuta să-și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care erau frecvent în conflict), colectarea taxelor, problemele militare și aveau menirea de a păstra ordinea. Cardinalul Richelieu (1585-1642), prim-ministrul lui Ludovic al XIII-lea (1610-1643), a fost cel care și-a asumat răspunderea de a-i face pe nobili să se supună. Ludovic a devenit rege la vârsta de 9 ani, iar Franța era condusă de o regență având în frunte pe mama acestuia, Maria de Medici. Maria a lăsat practica guvernării în mâinile lui Richelieu, care în ciuda statului
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dreptul de a numi episcopi și alți oficiali ecleziastici de rang. Mai mult, dintre cele trei clase sociale ale societății franceze, clerul înalt deținea locul al doilea și se bucura de multe privilegii cum ar fi scutirea de taxe. Mulți nobili au moștenit poziții ecleziastice care aveau în componență arhiepiscopii și abații dar erau complet indiferenți față de îndatoririle lor, acestea fiind de fapt văzute doar ca simple beneficii. Toate acestea au avut drept efect un sistem foarte corupt care, în timpul secolului
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Revoluției și întemeierea statului-națiune republican. Dar existau alte forțe care se opuneau nu numai Revoluției, ci și însuși statului-națiune și, în mod deosebit, democrației reprezentative liberale pe care acesta o vestea. Acestea erau în primul rând "forțele de reacție", monarhiștii, nobilii, ierarhii Bisericii Catolice precum și acele populații precum cele din vestul Franței unde aceste forțe își exercitau au-toritatea. Bineînțeles, exista o anumită doză de oportunism printre aceste grupări deoarece favorizaseră centralizarea în timpul monarhiei iar acum, în mod contrar, se îndreptau către
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
încânte soții prin cumpătare și cinste, să fie discrete în cuvintele pe care le rostesc (Povestirile din Canterbury, X, 929-936). Povestirea preotului, prin poziția autoritară pe care o deține la sfârșitul istorisirilor, vine să accentueze rolul mariajului, considerat „atât de nobil și de demn”. Căsătoria este o taină instituită de Dumnezeu, dar în menaj femeia trebuie să i se supună bărbatului, reliefează omul Bisericii, citând, firește, texte scripturistice: Hristos este logodit cu Biserica sa, căreia îi este cap, tot astfel și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
smerenie („Era acel călugăr om frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil, proprietar al unui domeniu, emancipat, ridiculizând preceptele și convingerile învechite: „și se ținea în pas cu vremea nouă/ Nu da pe-acei ce păcătoși i-arată/ Pe vânători, o ceapă degerată”557. Spirit la fel de dezinvolt, pantahuzar și hâtru, „mare meșter
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cantare populare proveneau din istorisiri spuse oamenilor în piețe publice de către trubaduri sau cantastorie, și erau bazate, în mare parte, pe romanele franțuzești, deși unele puteau fi și orientale ca proveniență. Cantare reprezenta un gen popular prin excelență. Protagoniștii erau nobili plini de farmec, intrigile dramatice, simple și dinamice, cu treceri rapide de la un moment la altul. Nu exista observație psihologică, remarcăm rara prezență a dialogului, iar evenimentele cunoșteau un deznodământ fericit. Spre deosebire de aceste narațiuni elementare, Boccaccio introduce portrete psihologice mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acceptă să se metamorfozeze, să se transforme dintr-o brută într-un ins manierat și educat, așadar rolul civilizator nu-i poate fi negat (Efigenia va avea o influență mai mult decât pozitivă asupra lui Galeso, care, deși fiul unui nobil, se comporta rudimentar, fiind poreclit Cimone, recte „Boul”, în V. 1). Donna angelicata nu acceptă avansurile, păstrându-și imaginea de virgo intacta, sau supune pretendenții unor probe menite să le dezvăluie calitățile și aptitudinile, ori îi respinge pentru că nu i
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
959 Chaucer nu a intenționat să scrie un roman, a conceput poemul mai mult ca pe ceea ce scolasticii numeau o „tragedie”, deși cu o anumită denaturare de la sensul cunoscut al termenului. Tragediile descriau împotrivirile destinului, care îi aducea pe cei nobili în poziții mai mult decât umilitoare. Poemul chaucerian trebuia să fie „o tragedie a dragostei”960, eroul urmând să cadă din pasionalitatea cea mai intensă în abisul suferinței și al deznădejdii pricinuite de trădarea femeii iubite. „Povestea lui Troilus, dacă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
încânte soții prin cumpătare și cinste, să fie discrete în cuvintele pe care le rostesc (Povestirile din Canterbury, X, 929-936). Povestirea preotului, prin poziția autoritară pe care o deține la sfârșitul istorisirilor, vine să accentueze rolul mariajului, considerat „atât de nobil și de demn”. Căsătoria este o taină instituită de Dumnezeu, dar în menaj femeia trebuie să i se supună bărbatului, reliefează omul Bisericii, citând, firește, texte scripturistice: Hristos este logodit cu Biserica sa, căreia îi este cap, tot astfel și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
smerenie („Era acel călugăr om frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil, proprietar al unui domeniu, emancipat, ridiculizând preceptele și convingerile învechite: „și se ținea în pas cu vremea nouă/ Nu da pe-acei ce păcătoși i-arată/ Pe vânători, o ceapă degerată”557. Spirit la fel de dezinvolt, pantahuzar și hâtru, „mare meșter
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cantare populare proveneau din istorisiri spuse oamenilor în piețe publice de către trubaduri sau cantastorie, și erau bazate, în mare parte, pe romanele franțuzești, deși unele puteau fi și orientale ca proveniență. Cantare reprezenta un gen popular prin excelență. Protagoniștii erau nobili plini de farmec, intrigile dramatice, simple și dinamice, cu treceri rapide de la un moment la altul. Nu exista observație psihologică, remarcăm rara prezență a dialogului, iar evenimentele cunoșteau un deznodământ fericit. Spre deosebire de aceste narațiuni elementare, Boccaccio introduce portrete psihologice mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
acceptă să se metamorfozeze, să se transforme dintr-o brută într-un ins manierat și educat, așadar rolul civilizator nu-i poate fi negat (Efigenia va avea o influență mai mult decât pozitivă asupra lui Galeso, care, deși fiul unui nobil, se comporta rudimentar, fiind poreclit Cimone, recte „Boul”, în V. 1). Donna angelicata nu acceptă avansurile, păstrându-și imaginea de virgo intacta, sau supune pretendenții unor probe menite să le dezvăluie calitățile și aptitudinile, ori îi respinge pentru că nu i
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
959 Chaucer nu a intenționat să scrie un roman, a conceput poemul mai mult ca pe ceea ce scolasticii numeau o „tragedie”, deși cu o anumită denaturare de la sensul cunoscut al termenului. Tragediile descriau împotrivirile destinului, care îi aducea pe cei nobili în poziții mai mult decât umilitoare. Poemul chaucerian trebuia să fie „o tragedie a dragostei”960, eroul urmând să cadă din pasionalitatea cea mai intensă în abisul suferinței și al deznădejdii pricinuite de trădarea femeii iubite. „Povestea lui Troilus, dacă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Prințului Moruzi, fiind răsplătiți pentru aceasta. De datoria noastră e să arătăm că noi nu facem politică, spre a ridica în slavă persoane sus puse, noi am mulțumit numai Prințului Moruzi și am căutat a-l arăta meseriașilor așa cum este: nobil, dezinteresat și iubitorul clasei de jos. Și am 37 făcut aceasta numai pentru că Dsa a fost singurul de aici, care s-a interesat de soarta noastră și a plecat urechea la tânguirile noastre jalnice. Ceilalți? Ne-au amenințat, batjocorit sau
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și 23 iunie 1906 nu apare.” „Doliul nostru" își intitula Paloda editorialul din 27 august 1897 care aducea „ vestea că „de sâmbătă 23 august a.c. Ștefan Neagoe nu mai este." Originar din văile de peste Carpați, spunea gazeta, dintro familie de nobili, român adevărat, și mare patriot, Ștefan Neagoe fusese devotat românismului. Venit în țară, după ce trecuse prin magistratură, chemarea sa a fost catedra, mai întâi la Focșani, unde a fost întemeietor de școală, apoi la Liceul „Codreanu" din Bârlad, unde a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
12 iulie 1901 Vocea Tutovei anunțase că Ion Popescu, 164 profesorul, este grav bolnav de diabet. În numărul său din 19 iulie preciza că murise la 11 iulie la orele 11 și 45 din noapte „venerabilul bărbat și‐a dat nobilul său suflet în mâinile Creatorului” ... Bustul din bronz ridicat în fața Școlii Normale din Bârlad și înfățișând pe profesorul Ion Popescu este opera sculptorului Ion Dimitriu - Bârlad care‐i eternizează memoria... * Astăzi, după 133 de ani de la apariția Semănăto rului, când
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]