2,234 matches
-
de curaj la nivelul exercițiului efectiv, angajarea pe căi bătătorite, cultivarea unor formule prin care se „merge la sigur”. I-a fost, așadar, reproșat faptul că optează pentru limpezime cu riscul monotoniei, precum și carența fiorului liric, dar a fost remarcată noblețea sentimentelor exprimate prin temele sale predilecte: dezrădăcinarea, nostalgia locului natal, regretul dragostei pierdute, tema „întoarcerii fiului risipitor”, simțământul patriotic. Se pot depista, în producția acestui autor în general previzibil și pândit de primejdia banalității, nu puține secvențe izbutite de atmosferă
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
Ghițulescu, Istoria, 180-181; Ioan Adam, Oglinda și modelele. Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu, București, 2001; Mihai Cimpoi, Duiliu Zamfirescu între Natură și Idee, Focșani, 2002; Al. Săndulescu, Viața lui Duiliu Zamfirescu, Focșani, 2002; Mircea Dinutz, „Viața la țară” sau Noblețea clasicismului, Focșani, 2003; Săndulescu, Memorialiști, 66-72. D. Mc., S.C.
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Helman, Amintirea unui scriitor cu un destin tragic - B. Fundoianu, „Ultima oră”, 2001, 862; Teodor Vârgolici, Medalioane istorico-literare, ALA, 2001, 556; Augustin Macarie, Necesare rememorări, „Dimineața”, 2001, 37; Ioan Mihuț, Ochii lui Argus și Poliphemos, București, 2002, 112-115; Augustin Macarie, Noblețea obligă, talentul impune, „Dimineața”, 2003, 3572; Ioan Mihuț, Singurătatea lui Don Quijote, București, 2003, 62-67; Alex. Ștefănescu, Ceva care seamănă cu literatura, Chișinău, 2003, 34-35. I. D.
STOLERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289961_a_291290]
-
asupra iubirii e Paradox: „Iubito, vezi tu marea? Iubirea-i mai adâncă. / E aspră, dar te razimi pe dânsa ca pe stâncă. / O port pe pretutindeni, o simt întotdeauna / și mă închin minunii ce face din doi una”. Impresionează, prin noblețea simțirii, Post mortem, pioasă evocare a lui N. Iorga: „Pe hrisoave, odoare, surete, pisanii, / pretutindeni, pecetea fierbintei strădanii. // Câte vieți ai trăit, mii de tomuri să scrii, // câte nopți înălbite și câte sihăstrii?”. Clasicizant în permanență, micul romantism al lui
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
fideli scribi purtători de baston puteau accede la un titlu și mai înalt: „căpetenie a secretului”. Faraonul avea astfel de căpetenii care erau „secretarii” săi și care alcătuiau Sfatul Regal. Începând cu Dinastia a III-a, s-a creat o noblețe administrativă conferită de faraon conform ierarhiei menționate. Ea nu era ereditară, ci se câștiga prin fidelitate față de faraon. Noile funcții nobiliare erau marcate prin distincții onorifice precum: „rudă a regelui”, „îndrăgit de rege”, „prieten al regelui”. Aceste titluri, recompensate prin
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de învățătură”). Philosophoii reprezintă casta superioară, cea mai înaltă în polisul ideal. Similitudinea lor cu brahmanii hinduși este evidentă. Trebuie să subliniem însă că filosofii sunt „făcuți” prin educație și „înnăscuți” datorită sângelui albastru și originii nobile. Ei își câștigă noblețea prin travaliu philomathetic și paideia, nu o primesc de-a gata. 16. Paideia nu este posibilă decât întemeiată pe o solidă propaideia. Educația paznicilor (santinelelor), descrisă de Platon în partea a III-a (cartea a VII-a) a Republicii, începe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
primită” - așadar, „cultură generală”, „cultură de masă”. Totuși, nu „cultură vulgară”, căci nu era pentru oricine, ea fiind rezervată grecilor care, abandonați în „oceanele de barbarie” după prăbușirea Imperiului Macedonean, au considerat enkyklios paideia singura modalitate de a-și proteja noblețea și superioritatea. Enkyklios paideia nu trebuie însă confundată nici cu „cultura de bază”, numită de eleniști propaideumata (propedeutica, propaideumata)4. Rostul propaideumatei era acela de a pregăti spiritul pentru enkyklios paideia, care urma să formeze „omul desăvârșit”, „omul uman”, „omul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înțelegerea în vârful panteonului argotic al terminologiei postmoderne. Dar nu numai înțelegerea își recâștigă statutul discursiv. Gândirea postmodernă suspendă toate tabuurile terminologice ale designului modern. Expresiile culturale și spirituale, întemnițate de designul modern, sunt eliberate și ridicate la rang de noblețe de designului postmodern. Aceasta pentru că designul instrucțional postmodern se ambiționează să dea răspunsuri tuturor problemelor vieții practice și tuturor experiențelor de învățare. IV. Dezvoltarea strategiei instrucționale poate fi configurată luând în considerare alte opt reguli: a) Distinge scopurile instruirii de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mistificarea, corupția, gândirea dogmatizată și exprimarea în clișee, logoreea pretențioasă, demagogică etc. Apelează nu o dată la grotesc, caricatură, parodie, după cum deseori în spatele umorului se află implicații existențiale grave. Astfel, piesele sunt, în esență, pledoarii pentru adevăr, pentru autenticitatea ființei umane, noblețe spirituală și etică. Reprezentative ar fi - alături de Scaunul - Concurs de frumusețe (1979), Paradis de ocazie (Cuibul) (1979), Arta prezicerii pe termen scurt (Omul nu-i supus mașinii) (1980), Jolly Joker (1983), Un suflet romantic (1984), aceasta din urmă replică, întrucâtva
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
fiul său, Ștefan Vodă, pieriseră și din cauza „amestecului” lui Nicolae Mavrocordat), împroșcați până atunci cu sudalme, declarați ucigași prin vocație și „feciori ai dracului”, dobândesc subit bunăvoința cronicarului și, în cap cu stolnicul Constantin Cantacuzino, „bătrân și vestit”, își regăsesc noblețea necesară pentru elogierea proiectatei alianțe: „fiind dă neam blagorodnic, și mai cinstit între toate neamurile boierimii Țărâi Rumânești”. Imaginii solare a unui Mavrocordat cu o conduită exemplară - păstrător al tradițiilor („au dat boieriile celor ce li s-au cuvenit”), doritor
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
și periodice în limba română. Versurile lui, ca și traducerile din poezia lui Schiller, apărute între 1839 și 1863 în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, dar needitate în volum, au o menire identică: mobilizarea conștiinței naționale. Se invocă aici noblețea originilor, sunt preamărite virtuțile patriotice ale înaintașilor pilduitori, se face apel la demnitate, unitate. Aproape de rigoare în epocă, imaginile ceremonios-convenționale, limbajul latinizant apar și la M. Repere bibliografice: A.A. M.[Aurel A. Mureșianu], Iacob Mureșianu, Brașov, 1913; Iuliu Moisil, Figuri
MURESIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
adâncuri, frumusețea construcției din Getica va fi mereu admirată: măreția olimpiană a lui Zalmoxis, distincția sacerdoților săi, hărnicia, tenacitatea, austeritatea spartană a dacilor, „cei mai viteji și mai drepți dintre traci” după Herodot. După cum va fi neîncetat apreciată limpezimea gândirii, noblețea stilului, clasicismul structural al autorului. Adevărate creații literare sunt eseurile lui P. Volumul Idei și forme istorice (1920) însumează patru studii de filosofia istoriei, unele cuprinzând pagini cu inflexiuni poematice, iar în Memoriale (1923) se află poeme în toată puterea
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
cu torturi fizice și morale, timp de șase ani neîntrerupți, în hrube sordide. Îmi amintește de Prometeu înlănțuit pe crestele munților Caucaz, cu ficatul devorat de ciocul vulturilor.” Alți ipochimeni nu sunt însă iertați de acest mandarin rural, mândru de noblețea lui și inclement cu ceea ce el consideră a fi prostituatele istoriei. Vorbă grea, judecată aspră, melancolia s-a transformat, brusc, într-o stare de spirit iacobină. S-ar potrivi aici un verb folosit din ce în ce mai rar în limba română actuală: a
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
mai mult din cel al reveriilor romanțioase spre a se concentra mai mult asupra problematicii relațiilor omenești. Solitudinii și pasivității Manuelei, de exemplu, le ia locul acum atitudinea voluntară, deși destul de retractilă, a Ginei Delescu, femeie superioară, de o rară noblețe sufletească, în care autoarea și-a ipostaziat, desigur, un ideal de umanitate. Pentru a-și apăra rezerva pe care și-a impus-o în cercul unei mediocre faune familiale, protagonista nu ezită totuși să utilizeze armele lumii pe care de
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
vor fi editate în volum postum, în 1909. După versificările începuturilor, pe teme umanitare, P. își găsește un drum propriu în poezie în contact cu simbolismul. Nu a fost însă un imitator. El a trăit, pe coordonate de o excepțională noblețe intelectuală, drama singurătății și a eșecului, a fatalității tragice, regăsindu-se în tristețile misterioase din lirica simbolistă. Motivul poetului blestemat, impus la noi de Macedonski, era susținut la P. de sentimentul real (chiar dacă versul lui nu a putut evita întru
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
cărți ortodoxe, răspândite apoi în toate provinciile românești. De altfel, a fost singurul dintre fruntașii români ai secolului al XVIII-lea care și-a păstrat credința ortodoxă, izbutind totuși să se impună la înalt nivel, obținând chiar un titlu de noblețe (von Müllerscheim). Prin diversitatea activităților și intensitatea angajamentului, prin realizări, prin influența avută în epocă, însăși viața lui P.-M. poate fi considerată o operă care îl așază alături de cei mai de seamă reprezentanți ai iluminismului românesc. Ca și ceilalți
PIUARIU-MOLNAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288832_a_290161]
-
își poate reveni, chiar după ce are câștig de cauză moral, trăind mai departe sub mania persecuției și cu sentimentul ratării. Și alt roman, Aproapele nostru, aproape (1973), conceput aproape ca un reportaj, avea același prea-plin de dramatism și sentimentalism, evidențiind noblețea solidarității umane din timpul inundațiilor. Multe din romanele lui P. au conflicte interesante, însă rezolvările sunt adesea teziste ori cel puțin melodramatice, iar structura e compozită, autorul schimbând mereu formulele epice și tehnica. De unde, caracterul hibrid al prozei sale. El
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
Respect adevărului (1863), semnată împreună cu Matilda Pascaly și C. Dimitriade, unde sunt cuprinse câteva din ideile sale despre teatru. Ceea ce trebuie să urmărească scena nu este numai delectarea, ci și instrucția morală. Ținta ar fi luminarea spiritelor prin adevăr, frumusețe, noblețe, respingându-se tot ce apare înjositor, ridicol sau artificial. În viziunea lui P., măreția unui spectacol nu e de conceput în afara unor decoruri impunătoare, a costumelor bogate și adecvate, a unei muzici armonioase. Autorul dramatic este lipsit însă aproape cu
PASCALY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
Golna (1993), Străinul de la miezul nopții (1996), În colț lângă fereastră (2000) ș.a. Una dintre cărți îi apare și în dialectul aromân (Botsili di Didindi, 1993). Exponent al unei comunități străvechi din Munții Pindului, M. poartă încrustată în efigia sa noblețea și puterea de rezistență a strămoșilor săi viforoși. O lume solemnă și gravă, ocrotită de zeii locului domină confesiunea poetului, care se simte chemat, ca altădată Orfeu, să oficieze un cult al cuvântului ca pe un ritual cu virtuți sacerdotale
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
H. Sudermann, Bret Harte, L.N. Tolstoi, Vsevolod Garșin, Jókai Mór, Alphonse Daudet, Grazia Deledda ș.a. Are căutare literatura umoristică (Mark Twain, Jerome K. Jerome, M.G. Saphir), precum și romanul foileton „emoțional”, „pasional” sau „de mare senzație” (Marchiza de Orandini, Banul și noblețea, Mister și tragedie, Romanul unei femei de J.J. Kraszewsky). Nu lipsesc nici Dostoievski, Maupassant, V. Korolenko, Bjșrnstjerne Björnson, Selma Lagerlöf, Jules Lemaitre. Ilustrațiile reproduc opere de Rubens, N. Vermont, Arthur Verona, Frederic Storck, Kimon Loghi. M.V.
MINERVA LITERARA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288154_a_289483]
-
, Vasile (21.IX.1886, Dobreni, j. Giurgiu - 8.VII.1959, Ocnele Mari), poet. Este fiul Dincăi și al lui Gheorghe Militaru, țărani. M. pare să-și fi făcut din această obârșie un însemn de noblețe, fiind tot mai convins, peste ani, că satul exprimă în modul cel mai autentic etosul românesc. Debutează cu versuri în „Literatură și artă română” (1904). Al. Vlahuță și B. Delavrancea îl vor ajuta să treacă peste ezitările începutului și tot
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
mirare. Gîndiți-vă numai! Majoritatea desenelor științifice au fost făcute după modelul unor balene eșuate la țărm? ele sînt la fel de corecte ca desenul unei corăbii frînte în două și eșuate la țărm: cum ar putea să redea un astfel de desen noblețea uriașului animal sau a corabiei cu arborii și coca de oțel? Spre deosebire de elefanți, care au pozat uneori pentru portrete în mărime naturală, leviatanul viu încă nu s-a lăsat pictat cum se cuvine. Balena vie, în toată maiestatea ei semnificativă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
metoda de lucru cea mai potrivită pare să fie dezordinea, o dezordine meticuloasă. Pe măsură ce intru mai adînc în acest subiect al vînătorii de balene și-mi aduc cercetările mai aproape de înseși izvoarele ei, mă impresionează tot mai mult marea ei noblețe și vechime; îndeosebi cînd constat că atîția eroi și semizei, atîția profeți de toate soiurile, au înnobilat-o într-un fel sau altul, mă umple de fericire gîndul că eu însumi fac parte, deși ca subaltern, din această distinsă tagmă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cultură și artă, subliniind, printre caracteristicile generale și constante ale sufletului românesc, „un sentiment aparte al naturii; un simț al măsurii și al strictului necesar; vioiciune, toate reunite în conceptul de seninătate, cu atributele: armonie, puritate, măsură/dor, gingășie/cumințenie, noblețe”. Mihail Polihroniade publică articolul Constantele politicii românești, reținând „arbitrariul guvernamental; oportunismul foarte josnic al lumii politice; incapacitatea revoluționară a maselor populare”; concluzia e una paradoxală: „Deși constantele politicii românești luate fiecare în parte apar ca tot atâtea defecte, ansamblul lor
ACŢIUNE SI REACŢIUNE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285159_a_286488]
-
Negulescu și Petrovici nu o vor valoriza în măsură egală cu filosofia lui speculativă. O atitudine care contrastează puternic cu cea a generației lui Bărnuțiu, Laurian și Zalomit. Putem identifica aici mai mult decât o înrâurire subtilă a prejudecății că noblețea și demnitatea superioară a filosifiei s-ar exprima tocmai în concentrarea ei asupra problematicii „gândirii pure”, acea problematică care se situează la cea mai mare distanță de preocupările vieții practice. Și anume, cu deosebire la Petrovici, lipsa disponibilității de a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]