5,412 matches
-
de fluieratul metalic al videotelefonului de cameră. Chiar Înainte de a ridica receptorul am știut cine mă suna, și nu numai fiindcă de pe ecranul aparatului mă fixa fizionomia preocupată a Evelinei Fontaine. - În cât timp poți fi gata de o plimbare nocturnă? m-a Întrebat ea, fără a se osteni să-mi ceară scuze pentru ora nepotrivită la care mă apela. Nu e neapărat necesar să te bărbierești, e o Întâlnire de lucru, a adăugat fără umor. - Un sfert de oră e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
merg cu tine până la capătul lumii și chiar mai departe - sper că nu te Îndoiești de bunele mele intenții și nici de spiritul meu aventurist. Lasă-mă, totuși, să cred că am dreptul să știu care e scopul acestei excursii nocturne. Nu de alta, dar dacă-mi rup gâtul prin catacombele astea fioroase, măcar să am habar pentru ce n-o să mai pot purta niciodată cravată. Servim o cauză nobilă, n-am nici o Îndoială În această privință; nu cred Însă că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
posibil atmosfera și s-o readuc pe Eveline la starea ei obișnuită. Nu-mi plăcea fizionomia gravă și concentrată pe care o arborase Încă de la intrarea În cameră, mi se părea că vrea În felul acesta să fixeze Întrevederea noastră nocturnă și bilaterală În anumite limite, tocmai pentru că ne aflam În camera ei - treabă, nu-i așa, interpretabilă sau măcar ambiguă, eram totuși un bărbat și o femeie care... mă rog, În sfârșit... Din modul În care mi-a răspuns, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Încheiau expedițiile cinegetice durau câte o săptămână și răspundeau gusturilor tuturor invitaților, care aveau de ales Între sala de jocuri și cramă, Între salonul de dans cu muzică occidentală și cheful pe deșelate cu lăutari țigani sau partide de pescuit nocturn pe lacul din apropiere. Omul nostru, Nicolae Corbu, făcuse studii de drept În capitala Franței, asemenea multor tineri de familie bună, care Își etalau frecvent orgoliul de a fi cunoscut mai bine Parisul decât Bucureștii. Nu le terminase niciodată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
m-au făcut să revin cuminte În camera mea și să reiau exercițiile de dicție ori cum se vor fi numind ele când au ca obiect imitarea vocii cuiva. Nicidecum. Descoperisem o motivație mult mai solidă pentru a agrea periplurile nocturne prin subsoluri dizgrațioase, chiar dacă asta mă plasa pe aceeași platformă de interese cu maleficul Zoran: descoperirea Statutului Centrului. Nutream convingerea (ori, poate, era doar o speranță?) că intrarea În posesia importantului document este În măsură nu să confere cine știe ce puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Am rămas nemișcat, holbându-mă către locul unde colosul metalic se resorbise fantomatic În perete. Ce avea de gând bestia? Mi-am tras În gând o palmă morală și un perdaf scurt: așa-ți trebuie, domnu’ Adam, ai vrut aventuri nocturne, poftim aventuri, iar altă dată, fă bine și vezi-ți de treaba ta, dacă ai vreuna. Dacă nu, caută din om În om sau dă un anunț la mica publicitate, poate se găsește ceva și pentru gogomanii care se reped
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
timp și mijloace, mare ar fi fost ridicarea din sprânceană a doamnei psiholog constatând, de pildă, că pe copertele dosarelor nu sunt imprimate doar amprentele lui Bergman și ale lui Zoran, ci și cele aparținând perfidului său tovarăș de detectivism nocturn și catacombic. Trebuia În orice caz s-o Îndepărtez de corpul C, măcar preventiv. Ușor de făcut: i-am propus să câștigăm timp, luând În primire fiecare câte un grup de rafturi, și cum n-avea nici o suspiciune, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
albi, corpul meu se opintește din greu să iasă din brațele puternice ale Terrei. Pluteam în eterul nesfârșit al cosmosului cu atâta tandrețe încât aș putea spune că stăteam pe loc. Mă mișcam încet, cu pas domol, prin șoapta zilei nocturne. Mângâiam Paradisul și am întâlnit un înger: Luna. Dădea din aripi și lăsa ca rămășițele să împodobească cerul. Privesc lumina lunii cum se sparge în mii și mii de cioburi care la rândul lor se sparg. Îmi doresc să merg
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
sus a fost extras dintr-un pliant pentru turiști.“ Birgit e distrusă. Acum Îmi dau seama că această legătură pe care am dezaprobat-o cu toții a Însemnat pentru ea mult mai mult decît escapada de la barul chinezesc, sau plimbarea aceea nocturnă În cimitir la Sighișoara, pe care le știu de la ea pînă-n cele mai mici amănunte. Nevoia asta organică a ei de a fi mereu altfel, de a provoca indignarea celorlalți cu orice preț, boema ei de prost gust, melodramele alcoolice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de la germană a rîs ca de o farsă izbutită, cîtă metempsihoză și cîtă memorie atavică atribuise ea acelui coșmar care a chinuit-o toată adolescența - dar nimeni nu știe dacă predilecția ei pentru romanul negru, pentru filmele de groază, deghizările nocturne, Întîlniri În cavouri, fascinația pe care o exercitau asupra ei femeile de stradă, cupeurile Închise, plușul grena, nu erau reminiscențe din acel vis consumat pe nerăsuflate În clasa cu bănci de lemn, Într-o mînăstire de maici catolice din Ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Doar umbrele oamenilor s-au scurtat, hainele s-au mai ros, fețele au devenit pergamentoase, transparente, parcă și-au pierdut din substanță, rizomi lipsiți de clorofilă, ieșiți din trupul unui tubercul muribund. Viață măruntă cu tresăriri lente, speriate, ca respirația nocturnă a unui ghettou. Acest copil numit Idel cu hăinuțele lui negre, lustruite, cu fața roșcovană, pistruiată, cu mersul clătinat ținîndu-se de pereți - o amețeală trecătoare, m-am obișnuit, hipertensiunea, mă apropii și eu de șaizeci - circumvoluțiile lui În care Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
singură... și totuși nu mă clintesc nu mă duc de parcă m-ar chema acolo să mor În locul ei. E aproape douăsprezece noaptea. Din dormitor nu se mai aude radioul. Nino s-a culcat. Profit de ocazie să-mi savurez impostura nocturnă. Intru În drepturile lui. Îi ocup fotoliul. În bloc e liniște și beznă deplină. N-a mai venit nimeni să mă cheme. Coșmarul s-a sfîrșit. Întunericul nu este totdeauna semnul catastrofei, el poate fi și blînda, binefăcătoarea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scheletic sfîșiind noaptea de vară. Betoniera. În fiecare noapte, pe la ora 12, ucid. După cîteva luni de program această Îndeletnicire Îți intră În reflex, devine un viciu. Mă apropii tiptil de bucătăria cufundată În Întuneric și aprind brusc lumina. Activitatea nocturnă a gîndacilor e În toi. Unii În grupuri de cîte doi, cîte trei, alții mai singurateci, mai retrași. Cei mai mici nici nu bănuiesc primejdia, trăiesc Într-o dulce inconștiență, cei mai mari sînt vicleni, caută subterfugii, se ascund În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cînd toate zgomotele descreșteau, acolo În spate, unde șinele albite de praf se strecoară Între magaziile coșcovite ale stației de betoane și maidanul uriaș, plin cu containere de gunoaie fumegînde, unde nu mai mișcă nimic decît șobolanii În petrecerea lor nocturnă, printre cutii de conserve aruncate și sticle goale În veghea palidă a unui felinar cu neon care se stinge și se aprinde cînd te aștepți mai puțin, stătea lîngă buncărul de descărcare, unde compresoarele de aer zăceau inerte; nici o presiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rațională. Trăgea cu sete din țigară privind în întunericul grădinii. Un licurici singuratic zbura bezmetic în jurul unui copac, probabil unul din prunii lui Pop din care făcea pălinca aceea grozavă. La început timid, apoi din ce în ce mai tare, greierii își începură concertul nocturn. Din nou se înfioră când își dădu seama că până atunci în jur domnise o liniște nefirească. Ești deja aici? auzi el vocea Ilenei care venise fără s-o audă. Nu eram sigură dacă ai coborât. Nici n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
păreri. O, pașă cât de darnic ești! Nu mă lua așa, eu chiar vorbesc serios. Ileana nu-i răspunse. Bătea ușor cu vârful degetelor pe brațul fotoliului privind în întunericul din față. Nu se auzeau decât greierii în concertul lor nocturn. Bine, începu ea fără să-l privească, dacă vrei să vorbim despre Muntele Rău... Nici nu știi cât de mult vreau să vorbim despre Muntele Rău! Ai un talent deosebit de a arunca în derizoriu orice discuție serioasă, spuse ea nemulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
singuri, dar o face numai noaptea. Pe de altă parte, așa cum am stabilit mai devreme, a atacat de două ori noaptea trecută, poftele lui sunt acum satisfăcute. Cred că nu se mai află în zonă. Se bucură de isprăvile lui nocturne, pe undeva prin partea cealaltă a drumului forestier. Rămân la părerea mea că bârlogul lui se află pe Muntele Rău, acolo unde am fost eu ieri. În timp ce vorbeau, mergeau umăr la umăr printre copaci, privind în toate părțile. Văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asupra nopții pe munte, acest avantaj ar fi fost anulat de întuneric. Din nou Cristian se simțise frustrat de încăpățânarea lui Pop de a nu demara o anchetă pentru omucideri. Dacă ar fi avut mai multe forțe la dispoziție, cercetarea nocturnă ar fi putut avea șanse de succes. Așa, nefiind decât el singur și cu fata lui Pop, în măsura în care persoana ei putea fi considerată suport de personal, se văzuse silit să renunțe și să se hotărască să plece a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
munte, scăldând poiana într-o lumină lăptoasă. O puzderie de stele spuzea cerul negru de deasupra. Urechile care începuseră să-i țiuie de atâta liniște, percepură cu ușurare sunetul apei ce curgea la vale. Greierii încă nu-și reluaseră concertul nocturn însă Cristian simțea că revine în lumea reală. Calistrat îl ajută să se ridice în picioare trăgându-l după el. No, hai! îi spuse el repezit. Trebuie să pornim după ea! Vâlva, ori ce altceva o fi fost arătarea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vânt se stârnise din senin răsfirându-i părul. Își ridică fruntea în sus, cu ochii închiși, lăsându-se în voia senzației plăcute de răcoare. Roiul de țânțari care se adunase deasupra cape telor celor doi dispăruse zburătăcit de vânt. Concertul nocturn al greierilor stătea să înceapă și se auzeau păsările ciripind. Deschise brusc ochii când Calistrat îl înghionti ușor. Vâlva era deja afară din peșteră. Sfera de ceață se adunase acolo și pulsa pe loc. Deși toiagul se afla în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai e vreme de pierdut! îl îndemnă el pe inspector, văzând că acesta nu este atent la ce se întâmplă în jurul lor. Vâlva nu mai era în fața peșterii. Cu o viteză uluitoare dispă ruse de acolo, plecase la vânătoarea ei nocturnă. Cei doi se grăbeau să ajungă și ei la râpa ce înconjura teritoriul bestiei. Trecură dincolo și se opriră așteptând să-și facă și ea apariția. Și dacă nu va veni? Se întrebă Cristian, privind în direcția de unde credea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în apropiere, o liniște nefirească se așternea peste pădure. Insectele și micile animale ale pădurii amuțeau. Din acest punct de vedere, deocamdată totul părea a fi în regulă. Greierii țârâiau luându-se la întrecere cu câțiva brotăcei într-un concert nocturn destul de sonor. În depărtare, cerul se lumină pentru câteva clipe. Tunetul se rostogoli înfundat peste munți, făcând greierii să tacă. Alte fulgere scăpărau din ce în ce mai des în timp ce tunetele bubuiau tot mai aproape. În străfulgerările de lumină, peisajul din jur apărea fantomatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță cenușie și boticul roz, fremătând în toate părțile, adulmecând temător aerul nopții. Văzând că nu-l pândea nici un pericol, greierele reîncepu să țârâie. Un altul îi răspunse și, în curând un adevărat concert nocturn răsuna în noapte. Îi simțea pe toți, iar dacă voia, putea să ajungă la fiecare din soliștii de sub el. Îi putea privi și asculta pe oricare dintre ei, împreună și separat totodată. Mirat, pentru că nu pricepea cum de se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fără nici un țel mai bine de o oră, pînă cînd am ajuns la monumentul lui Columb. Am traversat pînă la cheiuri și m-am așezat pe treptele care se scufundau În apele tenebroase, lîngă cheiul șalupelor. Cineva organizase o excursie nocturnă și se puteau auzi rîsetele și muzica plutind dinspre procesiunea de licăriri și reflexe din bazinul portului. Mi-am adus aminte de zilele cînd tata și cu mine făceam traversada În șalupe pînă la capătul digului. De acolo se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de la ceasuri de mînă și pînă la mașini de cusut a fost Întotdeauna proverbială, iar persoana sa, apreciată de toți cei ce-l cunoaștem și Îi frecventăm stabilimentul, inclusiv de cei care nu vedeau cu ochi buni ocazionalele lui escapade nocturne etalînd perucă, zulufi și rochie cu buline. — Vorbiți de parcă ar fi răposat, spuse cu teamă Fermín, consternat. — Răposat nu, slavă Domnului. Am oftat, ușurat. Don Federico locuia cu mama lui, octogenară și complet surdă, cunoscută În cartier drept Pepita și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]