1,132 matches
-
sârbești și grecești", publicată la Buda în 1813: La "3 noiembrie 1812 cu mare solemnitate înaintea multor feațe Noble și cinstite", Țichindeal relevă "starea vrednică de jale a creșterei pruncilor din lipsa învățătorilor nespornici" și "... cea mai mare parte a norodului acestuia, în necinste, în întuneric și în mare mișelătate zace, mai mult din lipsa educației cei cuviincioase și bune, decât din alte oricare pricini". Școala s-a deschis purtând numele „Școală regească preparandială gr. neunită a națiunei române”. În primul
Preparandia Română () [Corola-website/Science/327548_a_328877]
-
Referitor la izvoarele narative, anale, cronici, relatări ale unor călători, descrieri de ținut, așezări, obiceiuri, etc. trebuiesc amintite cele două cronici: Letopisețul Cantacuzinesc și Cronica Bălenilor. În primul izvor, Brăila este pomenită în legătură cu însăși intemeierea Țării Românești prin descălecat: „Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul (cu Radu Vodă), unii s-au dat pre supt podgorie ajungând până în apa Siretului și până la Brăila; iar alții s-au întins în jos, peste tot locul, de au făcut orașă și sate până în marginea Dunării
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
în Basarabia), Evreii nu au fost persecutați ca atare de noile autorități sovietice, dar cei dintre ei care erau negustori, având magazine și case, precum și cei care fuseseră salariați ai statului român, au fost deportați spre Kazakhstan ca "exploatatori ai norodului" sau ca "lachei ai ocupantului burghezo-moșieresc român". Ceilalți evrei bucovineni și basarabeni și-au afirmat credința în Uniunea Sovietică, fie nevoiți ca toți Basarabenii indiferent de neam, fie din convingere pentru cei care erau comuniști. Dintre aceștia din urmă, o
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
lui Cantemir este atât de greoi, încât "Hronicul" a fost puțin citit, chiar de specialiști, fiind socotit ca ilizibil. În frazele sale, verbul principal este așezat la sfârșit ca în limba latină, iar adjectivul precedă substantivul său ("vărvăriască sălbăticie, "crivățene noroade"). Autorul "Hronicului" are însă deseori vervă naturală, imagini și comparații spontane. Invectiva polemică are forță și ritm: Vino acum aicea, iscusitule în basme, Simioane, și teaca minciunilor, Misaile, vino, zic, aice și te uită la rumînii și la locuitorii Valahiei
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
care potrivit fiicei sale, Profira, „rabdă cu greu aceste opere de tinereță de care se miră c'au fost scrise de dânsul”, a modificat în versiunea din 1940 unele accente sociale pronunțate (condamnarea întregii clase boierești ca vinovată de asuprirea norodului și de trădarea țării, prezentarea mai precaută a situației social-politice), a înlocuit unele exprimări exagerate într-un spirit de măsură, a suprimat unele repetiții și unele descrieri calofile, a reformulat unele fraze lipsite de expresivitate artistică și a eliminat unele
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
din monografia romanțioasă a lui B.P. Hasdeu, Sadoveanu îl prezintă pe Ioan Vodă cel Cumplit ca pe un prieten al poporului, îndreptățindu-i cruzimea asupra boierilor ca acte de represiune necesară, reabilitându-i numele și susținând popularitatea sa în rândul norodului. Scriitorul evocă această evlavie populară, transmițând lui Nicoară Potcoavă, fratele după mamă al domnitorului și pretendentul la tronul Moldovei, dorința idealistă pătimașă de pedepsire a trădătorilor care odată satisfăcută este urmată de un gest de dezinteresare absolută: renunțarea la tron
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna, se unește cu mama sa, România. Trăiască Unirea Basarabiei cu România de-a pururi și pentru totdeauna !” (Actul Unirii, votat de Sfatul Țării, la 27 martie 1918) În
Emil Boroghină, Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice de la Chișinău by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105668_a_106960]