578,082 matches
-
Mircea Mihăieș Privită de aproape, societatea românească te uluiește prin incoerență și inconsecvență. Dar numai de aproape. Cum te îndepărtezi de fojgăiala cotidiană, cum te ridici puțin deasupra țesăturii de mârșăvii, mârlănii și aberații peste care dai la tot pasul, imaginea prinde contur precis. Aproape ca în faimoasa nuvelă a lui Henry James, desenul din
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
economice și sociale ale țării sunt infestate de securiști. Tr|im un moment prost. Ochiul vigilent al lumii s-a mutat dinspre Balcani spre alte zone fierbinți. După Irak va urma, probabil, Coreea de Nord, apoi cine știe ce altă zonă nefericită a globului. Numai aici, la porțile Orientului, după noi urmăm tot noi. Adică noi și-ai noștri. De fiecare dată când se dă impresia că taurul a fost apucat de coarne constați că nu e vorba decât de-o diversiune menită să ascundă
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
sau subînțeleasă) a condiției lor, legată de concepte creștine, în producția de acest tip avem a face cu o "dezechipare" filosofică, în favoarea cotidianului anost, a citadinismului celui mai pedestru. Metafizica e suprimată. "Căderea" se învederează fără orizont, brută, burlescă ori numai imens dezabuzată, enorm obosită: "nu am încredere în lumea asta. nici în cealaltă./ locuiesc în ziduri unde oboseala este mereu proaspătă și somnul e mai dulce mai lung/ decît în corturile unde femeia întunecă luna./ soarele meu descîntă sacul cu
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
a fost deja pusă pe hîrtie de Friedgard sub titlul "Nasul Sfinxului". Statuia lui Cioran, așezată în fața casei în care s-a născut, a făcut un efect deplorabil asupra aceleia care i-a fost apropiată în ultimii lui ani. Nu numai că bustul, parcă modelat din plastilină roșie, nu aducea deloc cu modelul, dar nasul cum se întîmplă cu statuile din vechime , suferise o groaznică mutilare. Ulterior, purtate în iureș la Sibiu de profesorul van Itterbeck, la redacția unui ziar local
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
a întîmplat însă ca realitatea să ia aspecte mai hilare, mai amuzante, contrastînd poate cu gravitatea filozofică a scrierilor lui Cioran... F.T.: Vă referiți desigur la nasul spart al statuii lui Cioran, din fața casei în care el s-a născut. Numai că această latură comică a realității face parte din viață. Or tocmai această întîmplare m-a încîntat. Cred că dacă Cioran ar fi trăit întîmplarea, s-ar fi amuzat copios. Si mai cred că tocmai acest lucru îmi place: idila
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
germani, sașii transilvăneni, s-au reîntors între timp în ultimii ani, aproape toți, în Germania? F.T.: Ați folosit formula potrivită "relicvele acestei culturi"...M-am simțit uneori ca într-un ținut uitat de lume, cufundat în vis, din Germania, da. Numai că trebuie să adaug, probabil din Germania de dinaintea celui de-al doilea război mondial. În România, în localitățile pe care le-am vizitat, războiul aproape că nu a lăsat urme.Totuși, am putut observa semnele unei delăsări, dar nutresc speranța
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
autoare, această situație? După ce v-am citit romanul am resimțit dorința absolut legitimă de a-l vedea cît mai urgent, pe loc chiar, tradus în română... F.T.: Da, aceasta a fost și dorința celorlalți români pe care i-am cunoscut. Numai că, nevinovată cum sunt, mi-a fost dat totuși să resimt forța editurii franceze (e vorba de Gallimard n.n.). O putere care depășește cu mult dimensiunile a tot ceea ce mi-a fost dat în cursul vieții să resimt ca "putere
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
bună recenzie pe care cartea mea a avut-o pînă acum.Unele cronici au fost pur și simplu malițioase, chiar rău intenționate și nu tocmai obiective. Dar Franco Volpi a reușit să discute cartea în detaliu și aș afirma "congenial". Numai că și el întrevede relația ca fiind una între un bărbat celebru, un filozof vîrstnic și o femeie tînără și frumoasă. Faptul că o femeie tînără și frumoasă poate fi și plină de spirit,și cu aplecare spre filozofie, așa ceva
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
sfârșitul anului trecut, ediția Cuvinte și mărturii despre Ion Creangă de Dumitru Furtună, profesorul Gheorghe Macarie de la Universitatea "Al. I. Cuza" ( autor al lucrării mai sus-numite, împreună cu Manuela Macarie, "universitari" cum se autointitulează într-o notă) a avut eleganța nu numai să-mi dirijeze atenția asupra activității științifice editoriale a Iașilor, ci să-și însoțească gestul cu o scrisoare explicativă. Scrisoarea punctează motivele care au determinat alcătuirea volumului și rezumă, evident mai condensat, nota asupra ediției, nelipsind-o prin aceasta de importantele
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]
-
înhămat singur la oiștea pentru doi și care biciuia cu furie animalul vrând să obțină din el maximum de viteză la o răspântie blestemată. Pofta ce o avea croind cu o nuia lungă mârțoaga fantomatică. Vrăjitoarea Țiplica, din Tecuci, ghicește numai în odăi întunecate cu ușa puțin întredeschisă. Georgică (Jurgea-Negrilești) către altă vrăjitoare, Prițcoaie, asta din Bârlad, care dezlega ploile și care ținea să i-l arate pe Împăratul Întunericului. - Nu, a spus el, refuzând-o, băiat delicat - nu vreau să
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
asta din Bârlad, care dezlega ploile și care ținea să i-l arate pe Împăratul Întunericului. - Nu, a spus el, refuzând-o, băiat delicat - nu vreau să-l deranjez... Avea doișpe ani. Prițcoaia, Agripina, care te dezlega și de jurăminte, numai să nu fi fost false, contra acestora dracul, inspiratorul lor, nemaiavând nici o putere... Intensitatea fricii produce evenimentul. Euforia iertării.
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
și nici din partea unui slavist. Am pornit însă de la credința că nici un umanist, astăzi, cînd este atîta "foame" de instrumente de lucru, nu poate rămîne indiferent în fața unui Dicționar al scriitorilor români redactat în străinătate. De fapt, titlul acesta este numai traducerea celui real, Slovník Rumunskúch spisovatelö ( SRS), dicționar apărut la sfîrșitul anului 2001 la prestigioasa Editură Libri din Praga. Istoria acestui dicționar a început acum mai bine de 20 de ani ( ținînd seama de anii de lucru, premergători apariției): în
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
apărut în limba română la sfîrșitul anului 2001 și, în original, la Stuttgart în 2002. Un spațiu relativ mare este acordat, perfect justificat, scriitorilor basarabeni ( 39 de articole din totalul de 310); aflăm, astfel date importante despre scriitori prețuiți nu numai în Basarabia ca de ex. poeții G. Vieru, V. Levițchi, prozatorii I. Druță, V. Vasilache sau criticii și istoricii literari M. Cimpoi, V. Coroban. De asemenea numărul mare de articole consacrat tinerilor scriitori este îndreptățit cu prisosință. Apar astfel unii
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
se poate intui că s-a întîmplat privind lista nominalizărilor. Este vorba de nume și de destine artistice. Mi se pare indiscutabil faptul că această tradiție pusă în valoare de unsprezece ani presupune un imens efort material, organizatoric și nu numai exemplar, pe care Uniter și Președintele său, Ion Caramitru, îl fac susținut și cu un devotament fantastic față de breaslă, de atîția ani fără nici o întrerupere. Pînă una, alta sînt și singurii care au dovedit că pot construi această recunoaștere. Au
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
extrem de previzibil că laureatul va fi Florin Piersic jr. O rocadă cu oricine altcineva ar fi fost simplu de făcut. Gafe: gluma absolut nereușită de a aduce pe scenă, pe ideea contrastelor, o duduie frivolă, fără legătură cu spațiul cultural, numai pentru simplul motiv că măsoară doi metri, cu mult mai mult decît Horea Popescu, cel care a primit premiul pentru întreaga activitate de regizor; omiterea de pe lista invitaților a multor artiști și oameni de cultură importanți. Mirare: sărăcia de idei
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
mister cum publicul din Brașov își cunoaște și își apreciază atît de puțin actorii. De multe ori, mă surprind și mă întristează întrebările cunoscuților mei din Brașov legate de vizitele mele dese acolo, și nu la schi. Să fie devină numai ignoranța lor? Habar n-am. În altă ordine de idei, cel puțin bizar mi se pare faptul că după această formidabilă experiență cu Frații, și absolut benefică pentru teatru, numele lui Alexandru Dabija nu se mai regăsește, de atunci, pe
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
după această formidabilă experiență cu Frații, și absolut benefică pentru teatru, numele lui Alexandru Dabija nu se mai regăsește, de atunci, pe afiș. Recidiva, ca să-i spunem așa, mi s-ar fi părut obligatorie de-a lungul timpului, fie și numai pentru credința că, doar ce se repetă, semnifică. Prezența regizorilor mari, importanți, chiar dacă nu aduce neapărat și imediat succesul sau, cum se spune acum cu voluptate, evenimentul, aduce un stil vital, contaminant de a face și a înțelege teatrul, de
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
ca cea mai palpabilă și mai concretă etichetă a limitelor existenței sale. Restul, relația cu domnișoara Iulia rămîn scurte și nesalvatoare izbucniri de orgoliu neputincios. O prezență de notat este Viorica Geantă Chelbea în rolul secundar Kristin, experiența, și nu numai, ajutînd-o să-și așeze personajul și să-l facă credibil în ipocrizia lui, cu un joc dibaci, pe muchie de cuțit, vegheat atent pentru a nu-i da în vileag veninul. Pe Viorica Geantă Chelbea am văzut-o în aceeași
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
Constantin Țoiu Dacă ceva totuși nu trece, acesta... este numai trecutul... El fiind suma definitivă a faptelor și posibilităților noastre, dovedite, o glaciațiune survenită într-o lungă perioadă de timp. Prezentul, evident, trece... Și abia așteptăm să treacă. Viitorul, neformat încă, poartă în cârcă, din naștere, germenul aceleiași deveniri. În urma
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
și, în mod sigur, pe veci!... Lumea pune repede flori pe mormintele dictatorilor. Dar, rău e și fără utopie. Însuși bucureșteanul nostru, pățit, n-o vrea îndărăt?... Că noi, românii, se zice că am avea nevoie de zece ani, cică, numai să zugrăvim ce-a construit el. Nici măcar nu sunt niște născoceli. Totul se iartă, deci. Sau se uită. Sunt și momente, ale tiranilor, care îți impun, după trecerea anilor, și despre care începi să vorbești cu o perversă plăcere. Cum
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
Sima cum că mareșalul ar fi anglofil. Și ce dacă?! Parcă serviciul secret german nu știa?... Apoi, care părinte și-ar sacrifica fiul? Stalin, contactat de nemți, când Vasile al lui căzuse prizonier, nu refuzase, oare, orice discuție cu ei?... Numai în antichitate se mai găsesc asemenea exemple. Pe urmă, chestia ailaltă... În timpul războiului, invitând niște ofițeri la masă cu nevestele, la Kremlin, Stalin voise să afle părerea unui colonel în legătură cu o luptă despre care tătucul suprem spusese că ar fi
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
de frumusețe și are parte, după cum mărturisește, de vârsta de aur. El ajunge să exalte corpul lui Antinous în toate componentele sale, de la pleoape la coapse, de la gât la torace, de la degete la cupola de păr. Dar exaltă acest trup numai în măsura în care el este o construcție estetică. Devine vădită în acest punct minuțiozitatea cu care Hadrian ajunge, prin intermediul lui Antinous, un gurmand de frumusețe, fiindcă aceasta este unică, intensă, concentrată. Alături de Antinous, Hadrian călătorește inițiatic, dar călătoria sa este, previzibil deja
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
nevoilor colectivității, putînd în schimb a-i deturna scopurile legitime. Pe aceeași linie a lipsei de onestitate, autorul pune la socoteală și apucătura politicienilor noștri care candidează la președinția țării de-a întreprinde neapărat turnee electorale în America, pretinzînd nu numai sprijin moral, ci și financiar. Cu gura căscată la discursul pseudoprofeților, românii americani înstăriți completează cecuri, spre a-și da seama că angajamentele celor ajunși în funcția supremă au fost mincinoase: "Promit, ca și actualul (e în chestiune Emil Constantinescu
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
ale publiciștilor, ale intelectualilor dar și ale publicului larg, despre ceea ce se întîmplă în lume după 1989, după 11 septembrie 2001 și după începutul operațiunilor militare americano-britanice în Irak... Discursurile, apelurile, avertismentele sau pledoariile scriitorilor s-au făcut auzite nu numai la Leipzig, ci și la Köln unde, ca din întîmplare, tocmai între 19 și 23 martie avea loc cea de-a treia ediție a Festivalului literar litcologne. ( Coincidența voită sau nu, a dat apă la moară speculațiilor despre necesitatea tîrgurilor
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
ce să se piardă? - Aceste norme vechi. - A, în țară! Cred că de vină este totuși comunismul. Cei 50 de ani de comunism pe care i-am avut în țară au reprezentat o ruptură brutală cu tot trecutul și nu numai atât, ci și o acuzare că tot ce ar fi fost în trecut era rău. Un mister al istoriei noastre este acela că vechea boierime se stinge, în mod natural, cam de la 1900 încoace, nu numai din cauza comunismului - care fără
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]