1,437 matches
-
n. ns.), stând în picioare, cu ghizălicul (armulca) în mână și fără ismene în picioare; pe sărdarul Dimachi cu o lumânare aprinsă în mână, șase arănuți fioroși înarmați în pistoale și iatagane, un moldovan cu cușma în mână și un oștean cu șimealu în spate, de supt carele se vedea epoleturi gheneralicești și câteva ordine. Acest de pe urmă mergând mai întâi la Șăndrea l-au întrebat cine este și, spuindu-i că este Grigore Șăndrea de la Focșani, nu i-au zis nimica
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și argumenta susținerile: „Vasluiul, ca și alte zeci de localități urbane, condamnate la o totală stare de subdezvoltare, deși nu-i lipseau nici resursele și nici forța de muncă, trăia în umbra străvechii și glorioasei sale istorii, dar amintirea bravurii oștenilor marelui Ștefan și a dorobanților de la 1877 era numai o firavă consolare". Statisticile economice din anul 1938, an de vârf a României burghezo-moșierești înregistra pentru orașul Vaslui un număr de 1489 „întreprinderi" industriale, comerciale, bancare și altele cu un personal
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
TOLBA POȘTAȘULUI De la Vărzărești, județul Lăpușna, primim o fotografie a d-nei Tamara Bânzar și versuri, pe care ar dori să le vadă tipărite, ca să le cunoască și alți cititori. Îndeplinindu-i dorința, așteptăm scrieri originale cu imagini din părțile Nisporenilor. OȘTEANUL ȘI DRAPELUL De demult, de tine taica Îmi spunea mereu povești Ca de steaua cea mai mândră A oștirii românești. Și, pe cât mi-a duc aminte Pomenind numele tău, Se-nchina precum se-nchină Un creștin la Dumnezeu. Îmi spunea
Oșteanul și drapelul. In: Curierul „Ginta latină” by Tamara Bânzar () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2320]
-
este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate: Cuptorul de var face referire la îndeletnicirea locuitorilor zonei - arderea pietrei de var. Podul reprezintă faptul că voievodul Mihai Viteazul a trecut prin zonă cu oștenii săi denumiți podenari (cei care ridicau poduri), de unde vine denumirea de Podenii Vechi, sat component al comunei Bălțești. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. Anexa 1.4 Anexa 2.4 DESCRIEREA ȘI
HOTĂRÂRE nr. 449 din 19 mai 2005 privind aprobarea stemelor unor comune din judeţul Prahova. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/167964_a_169293]
-
robustă, Numai spre tine pașii mă atrag! De dragul tău nu m-am născut la pustă Ci într-un sat cu fluieraș de fag. Frunzișu-ntreg, furtuna când ți-l zbate în vâlvătuci de augur nedrept, Eu îmi sporesc osârdia de frate: Oștean să ai și-n frunza mea din piept! Iar când va fi Moira să mă treacă-n Abia o mână de pământ plebeu: Măcar să-și facă cina vreun mesteacăn Din dendrolatrul care-am fost mereu! Gran-Canalia De fapt, mă doare
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/8091_a_9416]
-
Ban de Severin, cavalerii teutoni preiau apărarea cetății și a Banatului de Severin. În acest răstimp, toate cetățile începând cu Severin, Orșova, Golubăț și până la Belgrad, sunt reântărite. În 1430-1431, alături de cavalerii teutoni, în cetatea Severinului sunt prezenți 200 de oșteni și 40 arbaletieri. În 1432 este consemnată uciderea cavalerilor teutoni din cetate de către turci conduși de Vlad Dracul. În 1436 cetatea reintră în posesiune maghiară sub apărarea Banului Ladislau. Între 1438-1439, sub stăpânirea lui Albert I de Habsburg, (1438-1439), Severinul
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
femei). În 2002, populația scăzuse la 2228 locuitori, dintre care 1110 bărbați și 1118 femei, densitatea fiind de 63,3 locuitori/km2. Toponimul Pucheni derivă de la numele căpitanului Pucheanu din oastea lui Mihai Viteazul, care pentru vitejia lui și a oștenilor lui secui au fost împroprietariți in această zonă. Prezența voievodului în această zonă este reală deoarece a construit o biserică în satul vecin Bărbuleț. Mihai Viteazul a dăruit moșii familiei ciobanului Ploaie întemeind orașul Ploiești. Cercetătorul dr. Mailat a consemnat
Comuna Pucheni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301186_a_302515]
-
și s-a caracterizat prin atacuri de tatonare ale celor doi adversari. În zori, cavaleria română a atacat prin surprindere cavaleria otomană din fața Călugărenilor, împingând-o peste râul Neajlov. Mihai și-a constituit dispozitivul de luptă din 10.000 de oșteni pe două linii, cu zece tunuri, pe malul nordic al râului. Rezerva de 6.000 de oameni aflați sub comanda lui Albert Király, în rândurile căreia se aflau și oștenii secui trimiși în ajutor de principele Ardealului, a fost amplasată
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
și-a constituit dispozitivul de luptă din 10.000 de oșteni pe două linii, cu zece tunuri, pe malul nordic al râului. Rezerva de 6.000 de oameni aflați sub comanda lui Albert Király, în rândurile căreia se aflau și oștenii secui trimiși în ajutor de principele Ardealului, a fost amplasată la distanță destul de mare, la nord-vest de Călugăreni. Această amplasare a rezervelor urmărea să facă față unui eventual atac otoman care s-ar fi produs dinspre Singureni. Pericolul s-a
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
fiind amintit cu prilejul unei întâlniri avute cu tânărul rege Matia, pe la începutul domniei acestuia. În anul 1480 s-a căsătorit cu Benigna, fiica vărului și tovarășului său de arme Blasius Magyar (Blaj Maghiaru sau Magyar Balázs). La început simplu oștean în oastea regală, Pavel Cneazu a ajuns un adevărat maestru în mânuirea armelor, tradiția consemnând mai multe fapte de bravură ale acestuia în numeroasele lupte purtate de regele Matia Corvin. Prima atestare documentară referitoare la participarea lui Pavel Cneazu la
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
fost construită o contraescarpă (un zid de piatră, cu rol de sprijin). În vara anului 1476, Cetatea Sucevei a fost asediată de oștile turcești, conduse de sultanul Mahomed al II-lea, fiind avariată. După cum ne informează cronicarul polonez Jan Dlugosz, oștenii aflați în cetate, conduși de hatmanul Șendrea, s-au apărat eroic, iar oștile otomane au fost nevoite să se retragă. Acest asediu a demonstrat vulnerabilitatea zidurilor de incintă și a turnurilor pătrate în fața tirurilor de artilerie cu ghiulele de fier
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
La 29 mai 1600, el a jurat credință, în calitate de pârcălab, noului domnitor. Mihai Viteazul a lăsat în cetate o garnizoană. Oștile poloneze și cazace conduse de Jan Zamoyski și Stanislaw Zolkiewski și având un efectiv de circa 24.000 de oșteni trec Nistrul la 4 septembrie 1600, iar la 6 septembrie se află în fața Cetății Suceava. Garnizoana lăsată aici de Mihai Viteazul după plecarea sa la Alba Iulia nu reușește să țină piept forțelor inamice, iar Ieremia Movilă era reînscăunat ca
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
romanii ca Joppa, iar arabii o numesc Yáffa. Legenda evreiască îi atribuie întemeierea sa unuia din fiii lui Noe (Noah), Yafet (Yefet). Prima așezare urbană fortificată datează de pe la 1800 î.e.n. În secolul al XV-lea î.e.n. a fost cucerită de oștenii faraonului Thutmose al III-lea. A cunoscut dominații diverse - ale canaaniților, ale filistenilor, ale asirienilor, babilonenilor, perșilor, fenicienilor. Aici, după Biblie, au fost descărcați in două rânduri, în secolul al X-lea și în secolul al V-lea î.e.n., cedrii
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
boală, cum reise din însemnarea de pe medalionul de deasupra ei. Început, continuat și încheiat, la această mănăstire, în care sunt trecuți domni și membri ai familiei acestoa, arhierei, arhimandriți, călugări, donatori de tot felul, mari dregători, logofeți, vornici, hatmani, și oșteni de frunte căzuți în lupta de la Podul Înalt, este, fără îndoială, o lucrare istoriografică de referință pentru trecutul istoric al Moldovei. Acest document a fost citat pentru prima dată în secolul al XVIII-lea, de Axinte Uricarul. În fruntea pomelnicului
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
cu ocazia săpăturilor arheologice din 1984 conduse de Radu Popa pe locul numit Grădina lui Cârlig și o biserică din piatră în lunca Izei, ale caror ruine se mai pot vedea și acum. De aici a plecat în 1359, împreună cu oștenii săi cei mai de seamă, voievodul Bogdan către Moldova. În 1365, localitatea împreună cu satele învecinate (Ieud, Bocicoel, amândouă Vișeele, Moisei, Borșa, Săliștea de Sus și Săcel ) vor fi dăruite de regele Ungariei, Ludovic I de Anjou lui Balc si Drag
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
armată moldo-polono-tătară pătrunde în țară la începutul lui septembrie 1602. Pe 13 septembrie ajunge în Ogrețin, unde este întâmpinată de armata munteană, care avea în frunte pe viteazul Radu - Șerban, prahovean, de fel din Mărginenii Prahovei, alături de care luptau încercații oșteni ai lui Mihai Viteazul, în frunte cu Stroe, Radu și Preda Buzescu. În urma obținerii acestei victorii, domnul răsplătește pe căpitanul Scurtu cu terenurile unde se va face satul Scurtești. Totuși, prima apariție documentară a localității are loc abia în 1831
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
anume notar pe nume Bulat Stan, care a funcționat în localitate la începutul sec.XX până după cel de al doilea război mondial, ar fi deținut un hrisov cu pecetea lui Mihai Viteazul, care atestă actul de danie către un oștean de al său, pe nume Stan tunaru, participant la acțiunile precizate mai sus. Acest hrisov l-ar fi dat notarul unui profesor universitar Toma G. Bulat,născut în Tunari, neam cu el, de la Facultatea de Teologie din București, colecționar de
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
cu trecutul său istoric, căci, din cele ce povestesc străbunii, pe teritoriul satului a trecut și a rămas o noapte Tudor Vladimirescu, împreună cu oastea sa de panduri. Clădirea care l-a adăpostit pe vajnicul erou revoluționar și ceata sa de oșteni, se păstrează și astăzi, iar din zidul gros de cărămidă (de circa 0, 60 m) care străjuia construcția, se păstrează latura nordică, pe o lungime de circa 200 m. Tot bătrânii povestesc că în graba plecării, oastea lui Tudor a
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
descris astfel: ""Reni, cum era numit de moldoveni, dar căruia turcii îi zic astăzi Timarova, este o cetate de același fel, în apropiere de vărsarea Prutului în Dunăre. În ea nu se află niciun turc, deși este în stăpânirea turcească. Oștenii sunt cu toții creștini, moldoveni cu toții, a căror căpetenie este de aceeași lege; acesta este numit îndeobște beșliagasi și se află la porunca pașei din Silistra, care trebuie să fie totdeauna un seraschier"" . Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
conform documentelor. Primul, dat în susul văii, a oprit înaintarea intrușilor, iar al doilea a însemnat distrugerea lor. După lupta de 3 zile, 9 - 12 noiembrie 1330, Carol Robert de Anjou a scăpat cu greu, schimbând hainele sale cu ale unui oștean pentru a nu fi recunoscut. Se reîntoarce către patrie tot prin Timișoara. Printre victime, alături de numeroși nobili, s-au numărat și Toma, voievodul Ardealului, Andrei de Alba, purtătorul sigiliului regal, precum și preotul personal al regelui. O parte a supraviețuitorilor au
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
regelui după scăpare a fost interpretată de către cercetător în sensul alegerii Văii Prahovei ca rută de ieșire din Muntenia. În final, Florian-Nicu Smărăndescu lansează și o ipoteză a interpretării figurilor de stil din relatarea Cronicii pictate. Astfel, este relatată prinderea oștenilor "„ca peștii în vârșă”", într-un defileu "„ca o corabie strâmtă”", unde se izbeau unii de alții "„cum se clatină trestiile în vânt”". Asemenea descriere — consideră cercetătorul — ar corespunde unei văi cu un fir de apă, anume Râul Prahova, unde
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
să presteze personal omagiul de credință. Deși sfătuit de boierii săi să cedeze, Petru Rareș a refuzat cererea sultanului și a decis să opună rezistență. Oastea turcească (care număra circa 200.000 de oameni, printre care și 3.000 de oșteni din Țara Românească, trimiși de Radu Paisie) a înaintat în Moldova, făcând joncțiunea cu tătarii conduși de hanul Sahib Ghiray la 9 septembrie, în apropriere de Iași. Petru s-a pregătit de luptă alegându-și o poziție strategică între dealurile
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
la sistemul național de căi ferate. Din structura orașului Cajvana mai face parte satul Codru. Localitatea este cunoscută în special pentru stejarul multisecular, despre care legenda spune că la umbra sa au poposit însuși domnitorul Moldovei Ștefan cel Mare și oștenii săi, probabil în anul 1476. Cadrul geografic al localității, condițiile deosebite de habitat au condus la continuitatea de locuire a acestor meleaguri, din paleolitic până în prezent, motivantă fiind nu numai continuitatea, dar și densitatea și dinamica de locuire. Această permanență
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
rândurile sale s-au numărat atât laici, cât și elite are ierarhiei bisericești. În 1408, numărul cavalerilor era 61 iar în 1437, numărul cavalerilor ajunsese la 97. Ierarhia membrilor Ordinului Dragonului era stabilită în funcție de capacitatea cavalerilor de a echipa un oștean care să lupte în spiritul Ordinului. 400 de oșteni echipați de un nobil formau un "Banderium" care deja cu 100 de soldați putea fi condus în luptă cu un steag și un blazon personal. La nivel de "Banderium", nobilii primeau
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
elite are ierarhiei bisericești. În 1408, numărul cavalerilor era 61 iar în 1437, numărul cavalerilor ajunsese la 97. Ierarhia membrilor Ordinului Dragonului era stabilită în funcție de capacitatea cavalerilor de a echipa un oștean care să lupte în spiritul Ordinului. 400 de oșteni echipați de un nobil formau un "Banderium" care deja cu 100 de soldați putea fi condus în luptă cu un steag și un blazon personal. La nivel de "Banderium", nobilii primeau un ajutor financiar regal suplimentar în bani sau în
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]