2,009 matches
-
Egeta, unde ajungând, toată poporația acestui oraș roman îi iese înainte și-1 primește cu dragoste. Pe șăicile ce adusese armata romană pană aici, trece o parte din ea la Drubetis pentru a ocupa acest oraș dușman și a îndepărta oștirile dace. Mai multe triburi, gete și iazige se supun lui Traian. Arele gete, ce am văzut că locuiau în Valachia, sunt îmbrăcate ca și Dacii, iar Iazigii poartă niște haine până la talie strânse pe corp și terminate printr-o fustă
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
în jurul unui mare vas cu otravă, se grămădesc pe întrecutele a se adăpa cu băutura mântuitoare de chinuri. Moartea trebuia să le fie grabnică, dacă nu vroiau să împodobească triumful învingătorului. Capitala căzuse, nu încă și poporul Dacilor. Decebal cu oștirea rămasă se retrăsese încă de mai înainte spre nord, în munții care erau tăria țării sale. Traian însă nu lasă Dacilor nici timpul de a se gândi; lovitura urmează după lovitură cu repeziciunea fulgerului. Îndată după luarea cetății el pleacă
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
călări și mai pe jos Tot veneau în nour gros, Veneau roiuri, veneau turmă Și lăsau pustiu-n urmă, Veneau turmă, veneau vale Și surpau cetăți în cale; Geaba omul meu da piept L-împingeau tot înderept. I-au înfrînt oștirile, I-au răpit măririle, Pustiit-au țările, I-au luat averile, I-a -nnegritu-i soarele, I-au robit popoarele. Eu în codrul cel pustiu Rătăcind, într-un târziu, Am aflat din limbi străine Că bărbatul nu-mi mai vine, Am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i căprioară, Să și-o aibe soțioară. Nunul mare, că-i mai mare Și-i cu grija în spinare, Pe un cal frumos călare, Se ridică-n scări 75Și se umflă-n nări, 303 {EminescuOpVI 304} Face ochii roată Pe oștirea toată. Când încoace el privi Mândră floare mai zări, Dar vede că nu-nflorește Nici rodește, Că nici locul nu-i priește Și mai mult se ofilește, Pe noi șase ne-a ales Și încoace ne-a trimis, Pe șase
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Care cu fân, Boi grași, Claponași, Să aduceți, socri mari, Lăutari, Strângeți fete frumușele Să putem juca cu ele; Să s-adune și tot satul Să se bucure - mpăratul, Lărgiți casă Puneți masă, 305 {EminescuOpVI 306} Să vie-mpăratu - odată Aducând oștirea-i toată, O sută cinci zeci și cinci În ciubote nu-n opinci, Că cine-n lume se-nnalță Cisme roșie încalță, Cu fețe alese, Cu mânici sumese, Scobiți în măsele. Am vrea să descălecăm, Dară jos pe ce ne dăm
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ș-o trimis doi sufragii să-i dee sămânță, să semene și-mpăratul. - Să spui împăratului că nu vreau să-i dau, să văd ce mi-a face. Împăratul când a auzit așa, strașnic s-o mâniat ș-o gătit oștire, să se ducă cu răsboi asupra lui. Împăratul era frunte, știi, mai mare. Ș-a venit pân la ușa lui ș-o strigat să iasă afară. Da el ave bani, da tot cu straie de-a noastre, nu cu straie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Olrik cu geniul lui Septimus, Argos este sedus de spectacolul cuceririi puterii absolute cu ajutorul armatei de umanoizi tereștri aflați în stare de hibernare pe una din navele spațiale. Urmărind din umbră miracolul săvârșit de Kala, Argos va aduce la lumină oștirea de primate pe care o vede ca pe o gardă pretoriană diformă și omnipotentă. Jungla uitată de timp este scena pe care se poartă bătălia teribilă dintre cele două minți inițiate în arcanele științei. Oamenii și cosmonauții de pe Terango sunt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mulțumire de la directorul Bibliotecii municipale din CâmpulungMoldovenesc, pentru toate cele trei volume expediate acestei biblioteci, prin dl. prof. Mihai Bejinaru. Cu poșta de astăzi am primit un pachet din partea dlui General Gh. Crețu - București, în care îmi expedia revista „Rezerva Oștirii Române” și două volume proprii, cu autograf de autor, precum și o scrisoare de felicitare pentru 12 martie, ziua nașterii mele, pe care o reproduc în cele ce urmează: Aniversarea zilei dumneavoastră de naștere ne oferă prilejul de a vă transmite
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a celor scrise până acum, pentru ca în final lansarea să aibă loc tot în luna august a.c. Cu data de 1 iunie 2011 consemnez următoarele: Am primit cu mare bucurie prin bunăvoința d-lui G-ral Br. Crețu Gh. revista „Rezerva Oștirii Române” și am avut marea surpriză să constat că Domnia-Sa face o scurtă cronică a cărților mele „Călător... prin vâltoarea vremii”, după cum urmează menționat în pag. 62-63 a prestigioasei reviste ce editează: Cartea cu titlul de mai sus poartă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și de azi. Autorul se pregătește să încredințeze tiparului și cel de al patrulea volum din ciclul „Călător... prin vâltoarea vremii”. Mulțumesc pentru aprecieri și-l asigur pe dl. general că și volumul următor se va îndrepta prioritar spre Biblioteca Oștirii Române, unde își va găsi destui cititori, interesați să cunoască preocupările unui om în vârstă, pentru a trece mai ușor și mai cu folos prin viața de toate zilele. În loc de postfață Duminică, 26 iunie 2011. Astăzi am reușit să corectez
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
singur, respins și trist. Sturion îi sugeră să se alăture armatei, fiind foarte puternic și neînfricat, fapt ce ar determina ca oastea regatului să fie o forță de neînvins cu așa un luptător viteaz, destoinic și iscusit, preluând chiar conducerea oștirii. Analizând situația, ciclopul acceptă propunerea înțeleptului împărat și preluă conducerea armatei, iar cei doi frați domniră fericiți până la adânci bătrâneți. E limpede că uneori frica poate învinge curajul. Bodean Raluca, clasa a V-a Colegiul de Științe „ Grigore Antipa” Brașov
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Muntele Sfânt Athos din Macedonia ca să oprească secularizarea averilor mănăstirești din România, măcar a acelora ce aparțineau locașului său monahal, ieromonahul Averchie Valahul, pindean din Avdela, fu puternic impresionat, mai cu seamă când urmări ca simplu spectator o paradă a oștirii române, la Cotroceni, de similitudinea izbitoare a graiului său matern cu cel pe care Îl vorbeau bucureștenii. Iar acea defilare Îi făcu inima să tresalte de bucurie Într-atât Încât să exclame prin mulțime, În gura mare „Și io hiu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pline gazetele de nume ale unor prelați pedofili; la televizor, caz după caz, tot clerici doritori de băieței: poate toate acestea nu erau decît acțiuni denigratoare, concertate, pentru că, altfel, Papa i-ar fi trimis direct În iad pe dezmățații din oștirea sa, ar fi putut; nu era el trimisul lui Dumnezeu printre muritori? Dar se vedea bine că Antonia nu era Casandra, Într-o Troie bîntuită de armate de Elene aproape despuiate vara; ele stricaseră mai toate rînduielile, momindu i pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Psalmi, mai ceva decât în niște menghine, mai bine ați vînzoli-o pe Simioneta, picolița restaurantului "Hora", cordissima și teleleica... - Horla cu neputincioșii ce s-au proțăpit la balcon! Horla cu nepricopsiții care au rămas încleiați la închinarea către Yahveh, Dumnezeul oștirilor! Horla cu Simioneta care ne-a viscolit inimile! Horla și cu zvonurile cum că Împăratul nostru ar da "tîrcoale ca un leu care răcnește și caută pe cineva să înghită"! ... Păi ce vă credeți voi, bre, și ce-o fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și zburlit al stăpânului casei, Vatracan Cocorăscu, mânând porcii dintr-un jilț, cu furtunul ciubucului de cireș îmbrobodit în jurul gâtului și cu piesa de chihlimbar, de introdus în gură, înșurubată în fund. Zece metri mai gios, pe mâna dreaptă, Casa Oștirii. Tot pe dreapta, lăfăindu-se ca o imensă pasăre Rock, deasupra pivnițelor arse ale banului Racoviță, Miliția Capitalei. - Hai că te-am filmat, scămoșatule, că la sânul tău, inima de la nici-un cur de miere nu găsește vreo mângâiere... O
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. El era lungit pe o câmpie cosită, fânul clădit mirosea, cerul de înserare era deasupră-i albastru, limpede, adânc, nouri de jăratic și aur umpleau cu oștirile lor cerul, dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură, paserile-n aer, oglinzile râurilor rumene, tremurătorul glas al clopotului împlea sara chemând la vecernie, și el? - el - ce îmbrăcăminte ciudată! O rasă de șiac, un comanac negru - în mâna lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
O nu! - De câte ori am dorit vro putere estraordinară, numai pentru ea am dorit. Oh! - s-o duc într-un pustiu unde să nu fie nimeni - nimeni decât eu și ea; să cobor stelele cerului în întinderea albă, ca să semene cu oștiri de flori de aur și de argint; să sădesc dumbrăvi de dafin cu întunecoase cărări, cu lacuri albastre și limpezi ca lacrima; ea să alerge prin cărările tăinuite, prefăcîndu-se a fugi de amorul meu și eu s-o urmăresc... Nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un timbru de aur. Nici o durere, nici o patimă în piept. O! îți mulțămesc... Și ce frumos îmi pai tu acuma... pare că ești altul... pare că ești din altă lume. - Vino cu mine, șopti el la ureche-i, vino prin oștiri de stele, prin tării de raze, până ce, departe de acest pământ nenorocit și negru, îl vom uita, pentru ca să nu ne mai avem în minte decât pe noi. Haide dar, șopti ea încunjurîndu-i gâtul cu brațele ei albe și lipindu-și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rang în armată și pe cari ei le solicitau pentru ca să poată avea dreptul de a purta o uniformă bine taiată și încărcată cu fir și ca să se miște astfel cu mult succes împrejurul damelor, a căror imaginațiune rămăsese de când plecase oștirea rusească. Damele erau frumoase, îmbrăcate după moda cea mai nouă (din Paris, se-nțelege ) și, ce e mai mult, cleveteau cu mult spirit. Din acest soi de oameni s-a recrutat apoi în urmă acel contingent de așa - numiți oameni
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în comisii interministeriale), îndrumând avocații străini sau participând la unele procese pe care le-a avut România în străinătate (procesele de la Paris privind opera lui George Enescu; pretențiile MEROPA și altele față de România (Steaua Română) procesele de la Vaduz Liechtenstein; Casa Oștirii Elveția; procesul privind clădirea ambasadei române de la Bujumbura; procesul de la Saranda Albania referitor la imobilul Institutului de arheologie înființat de Nicolae Iorga pe un teren donat de regele Zoglu; sechestrarea navei Filaret la Rouen Franța; cazul cetățenilor români arestați la
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
moștenirea dacă. "În această etapă, fenomenul militar are caracteristicile specifice evoluției întregii societăți românești. Din punct de vedere structural, organismul militar românesc intră treptat (...) într-o fază de tranziție care va marca, la începutul secolului al XIX-lea, modernizarea lui. Oștirea românească în Secolul Reformelor va îndeplini neclintită misiunile cu care fusese învestită de societate: apărarea pământului străbun și a ființei politice a poporului român. De eroica îndeplinire a acestor misiuni sunt legate numeroase bătălii care au dat în acest secol
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
sau șiroi, strigătele și țipetele unui norod Întărîtat sau Îngrozit; urmările unei puteri grozave, precum cutremurile pămîntului, erupțiile sau izbucnirile vulcanice, o răscoală Între elemente, o ardere a unei cetăți, fulgerele și grozăvia trăsnetelor; din faptele omenești, izbirea a două oștiri, un monument vechi sau de o mărime și Înălțime urieșească, ruinile unei zidiri Însemnate sau ale unei cetăți ce ne aduc aminte veacurile care au trecut peste dînsele și care vor mai trece; tot ce poate contribui să Înfățișeze o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
evocarea istoriei și a păstorilor ei mari, „martiri ai vitejiei”, de la Traian la Minai; vine, din nou, tema autorului (interpretarea simbolurilor): „O ziduri! rămășiță din slava strămoșească! O, turn! de unde ochiul de mii de ori văzu Biruința să zboare p-oștirea românească, În muta voastră șoaptă cîte-mi vorbiți acu.” Într-o lamentație obosită, cu slabe mijloace figurative. Comparația poeziei cu glasul preacobitor al cucuvăii, vestala acestor ziduri mucede, nu este deloc nouă. Poemul se Încheie, Într-o notă mai energică, cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
năpraznic”, „minte Înțeleaptă”... Bătrînii Înțelepți se dau la o parte, și În luptă se avîntă, acum, generațiile tinere... Alecsandri arată o mare Îndemînare În a sugera, prin recurența unui număr de vocale și consoane, zăngănitul armelor sau trecerea tumultuoasă a oștirii. Iată un vers: „Pămîntul ropotește sub tropot de copite...” sau altul: „Ce vuiet lung de care, ce tropot surd de vite...” Tehnica antitezei duce la un fel de maniheism liric. De o parte: ambiția neînfrîntă a lui Albert, trufia militară
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fost atât de oropsiți; oamenii de prin părțile mele trag din greu ducându-și zilele cu două capre, oleacă de pământ, ceva fructe; credeam însă că mai sus, spre capitală, am să dau de belșug. În schimb aveam parte de oștiri de țânțari în bălți de apă stătută, bântuită de muște și viespi grase; de câte ori încercam să beau apă, trebuia să fiu atent la vipere. Au fost zile când n-am reușit să găsesc nici măcar o pară ca să-mi amăgesc foamea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]