17,360 matches
-
familie taie oi, cămile sau vaci și împarte carnea la rude, prieteni sau musafiri. Naționalitatea uigură organizează în zilele de Corban un festival al cântecelor. Kazahii, kârgâzii, tadjicii și uzbecii participă la curse de cai, lupte și întreceri în prinderea oilor. Bairamul mic Bairamul mic este sărbătoarea comună a naționalităților hui, uigură, kazahă, uzbecă, tatar, kârgâză, sala, dongxiang și bao'an. Aceasta are loc la începutul lunii octombrie, după calendarul islamic. În fiecare an, în luna septembrie este Ramadanul. Timp de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
largă a problemelor sociale și a vieții omului. Chiar dacă situația lui lăsa de dorit, toți cărturarii îi luau scrierile drept model. Pe vremea aceea chiar circula o vorbă: "De cunoști bine scrierile lui Su Shi, ai la masă carne de oaie și de vacă, dacă nu, n-ai decât să înghiți rădăcini de varză sălbatică". Din proza literatului chinez, însemnările de călătorie și despre unele evenimente se disting prin cea mai înaltă ținută artistică. Cele două poeme narative Fu Notiță anterioară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
păstrează veșnic tinerețea. Nu există amărăciune și sărăcie, doar belșug și prosperitate. Nu sunt tulburări și panică, doar fericire, pace și stabilitate. În munții și dealurile acestei țări viețuiesc păsări prețioase și animale rare, pe întinse stepe pasc turme de oi, cirezi de vaci și herghelii de cai..." O realizare impresionantă în epopeea Jangar o constituie descrierea reușită a personajelor. De pildă, când vorbesc despre protagonistul acesteia, autorii anonimi pomenesc în repetate rânduri copilăria sa plină de suferințe și experiența sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
considera un om cu multe calități. Auzind aceste lucruri, împăratul Yao decise să-l pună la încercare. Le mărită pe cele două fiice ale sale cu Shun, îi construi un hambar de cereale și îi dădu mai multe turme de oi. Văzând acestea, mama adoptivă și fratele vitreg al lui Shun s-au gândit, împreună cu tatăl lui, să-i facă rău. Așa că bătrânul l-a chemat într-o zi pe Shun să-i repare acoperișul hambarului. Când băiatul era cocoțat pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
imediat. Armata din Zhao a fost decimată. Comandantul-șef Chen Yu a fost ucis, iar regele a fost luat prizonier. Zhou Yafu în război cu cei șapte regi răzvrătiți Un proverb chinezesc spune: "Un grup de lei condus de o oaie nu poate învinge o turmă de oi condusă de un leu." Aceste cuvinte demonstrează rolul important jucat de comandant în timpul războiului. În secolul al II-lea î.e.n., în China era instaurată dinastia Han. Între autoritățile imperiale chineze și aristocrații huni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Comandantul-șef Chen Yu a fost ucis, iar regele a fost luat prizonier. Zhou Yafu în război cu cei șapte regi răzvrătiți Un proverb chinezesc spune: "Un grup de lei condus de o oaie nu poate învinge o turmă de oi condusă de un leu." Aceste cuvinte demonstrează rolul important jucat de comandant în timpul războiului. În secolul al II-lea î.e.n., în China era instaurată dinastia Han. Între autoritățile imperiale chineze și aristocrații huni din vest, pacea a fost menținută timp
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zi a Anului Nou de treburile casnice, obicei care simbolizează ușurarea muncii de peste an a soțiilor lor. Etnia miao (majoritatea în provinciile Hunan și Guizhou): Sărbătoarea Primăverii este numită la această populație "Anul lui Kejia". Fiecare familie taie porci și oi pentru a avea un An Nou bogat și prosper. Un alt element distinctiv e interpretarea de cântece de primăvară dedicate începutului Noului An. Etnia man (majoritatea în cele trei provincii nord-estice chineze, Beijing și în Hebei) celebrează de două ori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Chinei): de obicei prepară în ziua de Revelion mâncăruri pentru Anul Nou, ceea ce simbolizează de asemenea noroc și prosperitate în Noul An. Etnia qiang (majoritatea în pronvincia Sichuan din sud-vestul Chinei): în cursul perioadei sărbătorilor, fiecare familie gătește carne de oaie și de vită ca jertfă în memoria strămoșilor. Un alt obicei interesant al acestora este adunarea în jurul unui butoi de vin și folosirea unor paie lungi de un metru pentru băutul licorii. Etnia shui (majoritatea în provincia Guizhou): copiii shui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
întrecerii cu bărcile-dragon. Barca în formă de dragon este confecționată din lemn de brad și are trei componente: barca-mamă și două mai mici, laterale. Barca-mamă are șase spații în care se pun darurile primite de la rude și prieteni, chiar porci, oi și gâște, și mâncarea pentru echipaj. În timpul întrecerii, concurenții stau în cele două bărci laterale. Spre deosebire de naționalitatea han, membrii etniei miao vâslesc stând în picioare. În fiecare barcă sunt 30-40 de concurenți. Cel mai important rol îl are toboșarul, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
haine, își vizitează prietenii și petrec până târziu în cursul celei mai lungi nopți a anului. Mâncarea joacă un rol important în cadrul acestor festivități, dar obiceiurile variază de la o zonă la alta. În regiunea nordică rece, oamenii gătesc carne de oaie și de câine, care reprezintă un aport energetic pentru organism, făcându-l mai rezistent la frig. Tăițeii sunt populari în zonele insulare, în vreme ce Tangyuan (un fel de gălușcă cu umplutură, făcută din orez cleios și servită în supă) este specifică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la rezolvarea problemelor și a ‚,inspecta'' ce a făcut fiecare familie timp de un an, până pe data de 23 a ultimei luni a anului tradițional. Interesant este că sacrificiul pentru Zeul Bucătăriei, în loc să fie din carne de vită, porc și oaie conform obiceiurilor de jertă, constă în prăjituri cleioase, asemănătoare cu rădăcina florii de lotus și are în compoziție dulceață tradițională chinezească. Prăjitura cleioasă are rolul de a-l împiedica pe Zeul Bucătăriei să vorbească în cer, de rău, familia vizitată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
rudelor cu ocazia Sărbătorii Lunii, forma de ambalare și prezentare are de multe ori aspectul unui produs de lux. Prăjitura lunii (Foto: Yang Ying) Colțunașii (Jiaozi) sunt o mâncare delicioasă, specifică Chinei. Umplutura acestora poate fi din carne de porc, oaie, pui amestecat cu praz sau formule vegetariene, din fasole, mazăre, țelină, varză, morcov, varză chinezească etc. tăiate mărunt și condimentate. Tradițională este umplutura din carne de porc tocată și varză chinezească. Colțunașii se prepară, de obicei, cu ocazia Sărbătorii Primăverii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
așa cum are un bagaj genetic, așa cum se conduce după un set de norme, este înzestrat cu un set de noime. Într-un anume interval al vieții sale, omul e capabil să dea noimă jurului său, așa cum vaca dă lapte și oaia, blană. Înainte de asta, el capătă noimă din exterior, iar după, pe măsură ce crește în vârstă, pierde noimă. Adevărata bătrânețe înseamnă, înainte de a te lăsa ochii, picioarele sau capul, pierderea noimei. Vine o zi când cele mai simple activități zilnice par grotești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lui. El nu se supăra deloc, Însă mesajul meu nu ajungea deloc la el - În loc să mă facă dobitoc mic și spurcat, pentru el rămîneam același Firmin cumsecade de altădată, care se Întîmpla s-o mai facă și el cîteodată de oaie. Și odată, cînd tocmai mă scărpina absent Între urechi, m-am Întors și l-am mușcat cumplit. De al patrulea deget. Acum Îmi pare rău că am făcut-o. Rătăcitor prin grădina regretelor. CÎnd plecam amîndoi de acasă, nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
viața - și totuși Își păstra aerul glumeț, și chiar vocabularul acela Împănat cu expresii vetuste, care făceau din vorbirea lui un soi de dans al ghilimelelor. Recunosc, urmă el, „te-am dus cu preșul“, iar acum „am făcut-o de oaie“... Aruncă o privire spre sfeșnicul din mîna soră-si și spuse amuzant, culcîndu-se pe spate, ca și cum jucaseră toți trei un joc: — Mă predau. — Unde e? Îl Întrebă Rowe. — Să facem un schimb, un „troc“. Ai fi zis că oferă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am scos din el o pungă. - Asta-i pentru tine, am zis înmânându-i-o. Din România, am fost acolo săptămâna trecută. Manson a început să scoată ce-i adusesem: un salam de Sibiu, un cașcaval Rucăr, niște telemea de oaie și o sticlă de țuică. - Mersi mult, bă, dar chiar nu era nevoie... - Lasă, bă, că uite cât de nemâncat ești. - Și-n sticlă ce e? a întrebat. - Țuică. - Aaaa, da, știu. Din asta am băut când am fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lipsit de cuvinte, marele om semnă hârtia pe care i-am întins-o. Ceilalți frați se buluceau spre ieșire. - Stați o secundă, am urlat, și o parte dintre ei leșinară instantaneu. Ceilalți se adunară într-un colț, tremurând ca niște oi în fața lupului. - Ce e? Ce dorești? îngăimă unul mai curajos. - Nimic. Dacă întâmplarea îl va scoate în calea mea pe unul dintre voi, pe stradă, la film, la operă sau la meci, acela ar face bine să treacă pe trotuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zice la mine... verdeața este patul nostru... și-a vrut să mă... să mă ierți, domn’ doctor...”. Urla așa și cânta toată noaptea și ceilalți nebuni repetau, târându-se pe podea, mușcând din gratii, „dinții tăi ca o turmă de oi tunse”. L-am dopat... Dar dup-aia mi-a părut rău. Devenise o legumă, se blegise de tot, ce era mai atractiv se pierduse. L-am lăsat în pace, i-am pus pile să aibă o rezervă, cu geamul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din zid, zgrunțurile, am stat pe treptele de piatră, ne-am uitat la pânzele de păianjen groase întinse în colțuri, luminate slab de razele strecurate prin ferestruici. Dormisem de mai multe ori în pivnița lui, învelit c-o blană de oaie. „Te-ntorci la esențial, ai? La peșteră?” râdea Ioan. „Da’ vezi că primitivul nu înghițea atâta votcă...” Ne pătrundeau în nări praful și umezeala. Noul proprietar a adus materiale de construcție, camionul a dărâmat din greșeală gardul de lemn, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
arate o dată degetele lipsă. - Ce poruncesc eu nu se discută, lămuri el. Vrei să-ți aplic aceeași pedeapsă? Defilară prin urmare În tăcere, cu capetele plecate, strîngînd pumnii ca să-și stăpînească mînia sau poate dorința de a plînge, ca niște oi zorite către țarc, neliniștiți că ar fi putut petrece, poate, trei zile legați fedeleș și cu căluș la gură În cea mai Întunecată peșteră și În cea mai absolută tăcere, temători și că s-ar fi putut Întîmpla ceva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zice mama. Trebuie să folosești un lubrifiant doar pe bază de apă. Dacă la vârsta ta ai nevoie de lubrifiant. Nu vaselină sau untură sau orice fel de loțiune. Zice: Nu ți-am luat din alea făcute din intestine de oaie, pentru că alea au pori mici care pot permite transmiterea virusului HIV. În șosetuța mea mai e o cutiuță. Și asta-i cu prezervative. Culoarea anunțată pe cutie e Nud. Asta pare redundant. Alături, eticheta spune inodor și insipid. O, v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și trebuie să devină docilă, slugarnică, blîndă ca o găină hipnotizată, atunci cînd este prinsă de gît cu o mînă bărbătească, puternică, capabilă să-și impună voința. Voi știți, camarazi, că războiul Italiei n-a fost cîștigat de milioanele de oi înnebunite de frică, de milioanele de dezertori și defetiști care au umplut văile de la Isonzo și Caporetto cu hoiturile lor, ci de cîteva mănunchiuri de viteji, de arditi, bărbați adevărați care nu se temeau de moarte. Toți cei care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lămurise că trebuie să acționeze singur și pe canale particulare. Urzeala complotului se întinsese de mult și el nu-și putea da seama la timp cui se adresează, se putea prea bine să-l roage chiar pe lup să păzească oile. Asta ar fi fost o prostie și adjutantul Popianu ar fi acceptat să se spună orice despre el numai că ar fi prost nu putea înghiți. Ajuns în București, ostenit, nebărbierit, eu ochii usturîndu-l de un început de febră, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
om cîte o șansă. Șansa lui Radul Popianu a fost că i s-a făcut foame și a intrat în aceeași lăptărie unde Leonard Bîlbîie mînca la prima oră, înainte de a se prezenta la birou, două borcane de iaurt de oaie și o plăcintă cu brînză de vaci și stafide. Nu era bolnav, nu ținea nici un fel de regim, dar iaurtul și plăcinta caldă îl făceau să se simtă cu adevărat bine dispus, capabil să reziste pînă aproape de orele 18 în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din familie". Puteai număra pe degetele unei mâini pe cei care puteau demonstra o descendență atît de ilustră cum era aceea a lui și a lui Pangratty. Chiar dacă nu-l suferea, ba chiar îl considera ca pe un fel de ,,oaie rătăcită", un trădător (nu era un cuvînt prea aspru!) al nobilității adevărate, se simțea totuși legat cu o mie de fire nevăzute și datorii sacre față de persoana acestuia. Văzuse întîmplător, pe cînd mergea la Miroși, în vizită la Marghiloman, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]