6,670 matches
-
dintre ideile pe care le-am amintit au fost formulate înainte, într-un mod mai mult sau mai puțin sistematic; altele se pot deduce din recentele luări de poziție ale teologiilor militante. Se poate lesne înțelege de ce nu ne simțim obligați să le discutăm: nu arată decât tendințe și orientări care abia se conturează și ale căror șanse de supraviețuire și dezvoltare nu pot fi evaluate. Încă o dată, iubitul și eruditul nostru prieten, doctorul Jean Gouillard, și-a asumat sarcina revizuirii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
putea să vadă, în locul rămas liber între eșarfă și coif, decât ochii lucind de furia dorinței de a ucide. Războinicul izbea cu sabia cu forța unui baros, iar Waltan, ce reușea doar cu mare greutate să pareze loviturile, se văzu obligat să se retragă către liziera pădurii. Bărbatul, protejat de cămașa de zale și de un scut mare, de formă alungită, îl hărțuia fără încetare cu loviturile sale, iar tânărul se și vedea pierdut, când, deodată, celălalt încremeni, toată ființa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ținea lângă el, de teamă ca nu cumva, în cazul în care, din nefericire, ar fi greșit ținta, săgețile sale hune să fie găsite de cineva care ar fi căutat să afle ce s-a întâmplat; astfel că se vedea obligat să depindă de arcașii burgunzi. Se întoarse deci furios către cei de alături și, întinzând brațul, le arătă fugarul: — Băiatul ăla! Ucideți-l! Mai multe săgeți zburară către tânăr, dar niciuna nu-l atinse. Balamber, peste măsură de furios, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din Mediolanum. Perplex, Sebastianus își trecu degetele prin barba aspră. Chiar dacă în cort era de-acum întuneric, astfel încât silueta Fredianei o putea desluși numai datorită reflexelor venite de la focurile de-afară, simțea o privire severă ațintită asupra sa. Se simți obligat să se justifice: — Eu nu am avut nici un gând să vă înșel. Chiar și acum, când mi-o spui, îmi vine greu să cred că Etius ar fi renunțat să vă dea ajutor. E cu neputință ca împăratul să accepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu putea să nu se simtă într-o oarecare măsură vinovat, mai ales față de Frediana, care acum îl privea cu severitate și, desigur, simțea crescând iarăși în ea vechea dușmănie a germanicilor față de Roma. întrucât se simțea stânjenit, se văzu obligat să justifice alegerea comandantului său: — Arelate e capitala Galiior. Etius a văzut, probabil, ca pe o prioritate apărarea ei. Frediana, făcând semn către prizonier, îi răspunse pe un ton dur: O fi cum spui. Oricum, între timp, noi trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus se simți îndemnat să se întrebe dacă nu cumva uitase de el, cu atât mai mult cu cât plinuțul Fereolus se pregătise de mai multe ori să părăsească balustrada, în mod evident nerăbdător să plece de-acolo - se considerase obligat, pentru vizita aceea, să îmbrace platoșa, iar acum transpira de căldură, trăind, în plus, o senzație neplăcută datorată faptului că generalul îl primise în haine civile. în realitate, Etius acum aproape că nu-i mai dădea atenție, întrucât era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ațintită asupra taberei. Mabertus îl observă din semiîntuneric: îl vedea încruntat, cu siguranță rușinat de întoarcerea aceea dezonorantă. Cunoștea destul de bine mentalitatea barbarilor încât să-și imagineze că tânărul acela - fiul unei căpetenii puternice și temute - s-ar fi simțit obligat să caute tot restul vieții sale să-și răscumpere situația stânjenitoare în care se găsise cu o noapte înainte: capturându-l, Mabertus îi pătase pentru totdeauna reputația sa și îi schimbase în mod ireparabil destinul. „Ei bine, își spuse, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu o repeziciune mai mare decât aceea cu care se puteau mișca Sebastianus și tovarășii săi, care zadarnic speraseră la început să întâlnească vreo unitate de milițieni cu ajutorul căreia să încerce măcar să încetinească înaintarea dușmanului. în schimb, se văzură curând obligați să străpungă o mulțime terorizată care, în virtutea unui soi de instinct animalic, se îndrepta într-o goană nebună către piața centrală, unde, alături de edificiile publice, se înălțau, reședința episcopului și Catedrala, al cărei clopot porni curând să sune ritmic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai deosebită - și aceasta are ca bază timiditatea. De mic, am fost foarte religios. Când cineva vorbea nerespectuos de Dumnezeu, mă socoteam ofensat. Am cântat și la biserică și am citit și evanghelii, îmbrăcat în cămăși bisericești. Aceasta, pentru că eram obligați. Împrejurul meu nu prea erau oameni religioși. Religia mea era glasul temperamentului meu. Uneori am postit complet, fără să mănânc nimic toată ziua - și asta de bună voia mea. Când am trecut la gimnaziu, s-au schimbat multe lucruri. În
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
numai de întîmplări, nu poate fi vorba de intrigă, de conflicte, de peripeții, de înnodare și deznodământ. Acțiunea e fără cauzalitate evidentă și obișnuită, fără finalilate cu scadență îndepărtată. 13. În adevăr, când disprețuiești profund pe oameni, nu te simți obligat să fii sincer cu ei, să le faci, de pildă, onoarea de a-ți susține părerile față de dânșii - când știi, mai ales, că sinceritatea ți-ar aduce dezagremente. 14. Subiectivismul începe numai atunci când apare atitudinea afectivă față cu propriu-ți
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de obiectiv, observând o societate cât de normală, va zugrăvi tot "negru" pe oameni. Toți analiștii mari, fie "moraliști" puri, fie romancieri, sunt mai mult sau mai puțin "detractori ai omului". 34.... când disprețuiești profund pe oameni, nu te simți obligat să fii sincer cu ei, să le faci, de pildă, onoarea de a-ți susține părerile față de dânșii, când știi, mai ales, că sinceritatea ți-ar aduce dezagremente. 35. Poezia lirică pierde prin biografie în orice caz, chiar când, ca să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ce căuta În anturajul Doctorului și, nu putea Înțelege cum de acesta Îi acceptase. Mutrele lor „Hidoase”, nu putea inspira decât groază, fiind recomandabil să stai cât mai departe de anturajul lor...! Totuși...? Stăpânindu-și cu greu repulsia, se simți obligat să spună ceva. „Încântat de cunoștință... Te rog, Doctore, mai comandă un rând - eu plătesc”. Avea amețeală și-l durea capul. Va trebui să se grăbească. În caz contrar... Doctorul, În bună dispoziție de băutură, ridică paharul, toastând: „Trăiască Romania
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
genera plata muncitorilor. Termenul de Începerea lucrărilor fiind extrem de scurt, Tony Pavone lucra după amiezele cu cei doi colaboratori, stabilind unele detalii de principiu. În cele din urmă studierea planurilor de execuție epuizându-se, la plecare Tony Pavone se simțea obligat să ofere o mică gustare, așa de mică, gândea el amuzat-de regulă se terminându-se aproape de, miezul nopții...! De Carla, aproape uitase. Efectiv, nu-i mai ajungea timpul...! Trecuse mai bine de două săptămâni de când n’o mai văzuse și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
onorează masa te rog cu două sute de grame cu ghiața separat. Sunt sigur Șefule,această băutură poate Înlocui cu același efect, plăcerea noastră de relaxare...” Ideia fusese bine venită și, Șeful Șantierului mai comandă un rând, Tony Pavone se simți obligat să comande și el repetir, În timp ce tartorul Îl politiza de felul cum va trebui să decurgă activitatea lui În zilele următoare.Paharele golindu-se prea repede,ospătarul fu nevoit să pândească momentul când urma să primească poruncă de-a repeta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
când a fost cel mai rău, unchiule Sammler. Și dumneata ai fost băgat În războiul ăsta. Dar eu stăteam acolo cu diaree și dureri. Mațele mele! Arschloch gol. — Foarte bine, Walter, nu mai repeta atâta. Din păcate, Bruch se simțea obligat să repete și lui Sammler Îi părea rău. Îl deranja și Îi părea rău. Iar cu Walter, ca și cu mulți alții, era tot timpul, era iarăși și iarăși, era Încă, interminabil, treaba cu sexul. Bruch se Îndrăgostea de brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bas de poule, cum Îl numeau francezii. Cu obrajii plesnind de culoare, cu ochii albastru-Închis sexual, cu o căldură albă vitală În carnea gâtului, purta o mare declarație către masculi, mesajul puternic al genului. În zilele noastre oamenii se simțeau obligați să tempereze toate aceste mesaje puternice cu comedie, iar ea furniza și asta. În America anumite forme de succes cereau un element de parodie, de autopersiflare, o satiră asupra lucrului-În-sine. Mae West Îl avea. Senatorul Dirksen Îl avea. Puteai surprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Eu sunt circumspectă de felul meu, iar ea... în fine, ea nu e. Pentru cei mai mulți oameni, onestitatea e ceva atât de îndepărtat de felul lor de-a fi - așa o aberație în mitomania lor de fiecare zi - că se simt obligați să anunțe atunci când urmează să aibă un moment de sinceritate. „Ca să fiu sincer...“, zic ei sau „Adevărul adevărat e că...“ sau „Acuma, dacă e s-o spunem pe-a dreaptă...“. Câteodată încearcă să te facă să depui jurăminte de tăcere înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
trec pur și simplu pe lângă ei. Dar când am ajuns mai aproape l-am auzit foarte limpede pe băiatul mai înalt spunându-i „vacă proastă“. — Ce ai spus? am zis scurt. Indiferent care erau sentimentele mele personale față de Sheba, eram obligată să iau atitudine față de neobrăzarea elevului. Ar fi fost o neasumare a datoriei să fac altfel. Cei trei s-au întors spre mine. Sheba avea un licăr sălbatic în ochi și câte o pată roșie grăitoare în obraji. Aveți probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o expoziție Dürer. Și altă dată, mi-a făcut portretul în atelier în timp ce Richard și Ben jucau Monopoly sus. (Era deschis Radio 4, îmi amintesc, și Sheba mi-a spus că am niște „oase extraordinare“.) De cele mai multe ori însă eram obligată s-o împart cu alții. La începutul prieteniei noastre, m-a invitat la petrecerea de doisprezece ani a lui Ben. M-am dus, așteptându-mă la petrecerile stupide pe care mi le aminteam din copilărie, dar când am ajuns acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
doua zi a ales - înțelept - să stea acasă și să treacă peste întâlnirea stabilită cu Pabblem. Am încercat s-o sun de câteva ori în acea dimineață, dar n-a răspuns. În consecință, am fost în întuneric aproape toată ziua, obligată să pun cap la cap ce se întâmplase din frânturile de bârfe frenetice care circulau între colegii mei. Sheba fusese descoperită ca având o relație cu Steven Connolly, spunea lumea. Între ea și mama băiatului fusese o luptă. Era posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
rotundă e spartă, destinul n-o mai poate lipi, femeia aleargă prin viață asemeni unui fulg rătăcit. Nefericirea doctorului Nepoatei mele, doctor Daniela Lepădatu Toți oamenii sunt fericiți și sănătoși, doctorii, asemeni cocorilor, pleacă înainte de lăsarea zăpezii, gata cu rețetele, obligați să le prafeze, cu salariul mai mic decât a omului ce face, mândru, în oraș, curățenie, halatul alb se destrmă o dată cu vremea, n-au loc în spital, bugetul se taie de către parlamentarii ce le au pe toate. Doctorul învață și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de suflet. Nu știu, dar simt că trebuie să fac așa. Vă rog să înțelegeți. Ca prin minune primi banii. Nu știu ce gândise. Nu, nu-mi mulțumiți, adăugai, nu e pentru dumneavoastră, e pentru ea, nu vă simțiți în nici un fel obligată. Îi oprii astfel vorbirea ce-i tremura pe buze, apoi aprinserăm lumânări și îngroparăm proaspete petunii în mici glastre cu pământ. Pe cruce își încrustase pe placa de marmură fotografia și data nașterii. Keti mă privea din ovalul fotografiei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ali Bhutto în Vest și un mare succes lui Mujibur Rahman în Est, care imediat a declarat independența Bangladesh. Armata lui Yahya Khan, trimisă să suprime prin forță noul stat proclamat, a fost repede înfrântă cu ajutorul câtorva divizii indiene și obligată să se predea doar în câteva zile. Astfel, în ianuarie 1972, Mujibur Rahman a devenit primul președinte al Bangladesh, un nou stat apărut pe harta lumii. În momentul constituirii Bangladesh, eu mă aflam ambasador în India, acreditat de asemenea în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
așa, oficial. Ce zici? M-am gândit că aș prefera să îmi scot rinichii cu o lingură boantă. Să vedem, am zis. Ce coincidență, și Jacqui vrea să te întâlnească. S-a gândit puțin. În regulă. —Sincer? Nu te simți obligat. I-am spus că n-o să te întreb pentru că s-ar putea să te pun pe fugă. Nu, hai s-o facem. Cum e? O să-mi placă de ea? — Probabil că nu. —Cum așa? —Uite-așa, am zis. Știi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și nu părea a fi interesat de Jacqui, dar, ca urmare, Jacqui a părut convinsă că Aidan e cel mai tare din parcare. Grozav. Toată lumea se înțelegea de minune. Totuși, pentru că Aidan ieșise de două ori cu prietenii mei, eram obligată să mă întâlnesc cu Leon și Dana și nu îmi surâdea ideea de a fi evaluată și de a pica examenul. Dar - spre deosebire de ultima dată când ne întâlniserăm - nu m-au tratat ca pe un manechin și ne-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]