1,827 matches
-
ar fi fost de-a lungul timpului martora multor fenomene paranormale: murdară și întunecată - într-un cuvânt, gotică. Contrasta cu cei doi zgârie-nori care o încadrau mai ales prin acoperișul plat și prevăzut cu balustradă, cât și prin faptul că obloanele ferestrelor erau în marea lor majoritate închise. Construcția era o relicvă a epocii victoriene și fusese pe rând școală cu internat și sanatoriu de nebuni. Școala de Muzică și Arte din Manhattan, căci acesta era numele ei astăzi, ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de o jumătate de milă, nu era asfaltat, iar razele soarelui ce pătrundeau prin frunzișul copacilor creau un peisaj eteric. Mergând puțin mai departe, Leigh zări ceea ce părea o casă de oaspeți la marginea drumului. Era o căsuță albă cu obloane albastre și o mică vernadă încântătoare cu un balansoar unde să stai să citești. La cinci sute de metri mai încolo se vedea un loc de joacă pentru copii, nou-nouț și foarte frumos amenajat. Nu era unul din acelea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
luptă japonez cu un singur motor, doborît poate În timp ce Încercase să aterizeze pe pista de iarbă. Aripile, elicea și secțiunea cozii fuseseră smulse, dar cabina pilotului rămăsese intactă, iar metalul ruginit al scaunului și manetele erau albite de ploaie. Prin obloanele deschise ale radiatorului, Jim putea vedea cilindrii motorului care purtaseră avionul și pilotul acestuia prin cer. Metalul, cîndva lustruit, era acum aspru ca o piatră ponce maronie, ca și corpul ruginit al navelor U, adăpostite În golful de sub forturile germane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ancora În cursul nopții. Locul lui fusese luat de către o canonieră japoneză, un vas turtit, cu tunuri murdare și cu modele seci de camuflaj pe coș și pe suprastructură. Rugina se scurgea prin orificiile ancorei, de ambele părți ale carcasei. Obloanele de oțel erau lăsate peste ferestrele de pe punte și saci de nisip protejau parapetul blindat al turelelor din față și din spate. Uitîndu-se la acest vapor puternic, Jim se Întrebă dacă nu cumva fusese avariat În timpul patrulării prin strîmtorile fluviului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
servitoarele certîndu-se din pricina butoiului de În partea destinată servitorilor sau clip-clip-ul grădinarului tunzînd iarba În jurul straturilor de flori. Cineva Închisese motorul piscinei, deși tatăl lui hotărîse ca filtrul să funcționeze toată iarna. Uitîndu-se În sus spre ferestrele dormitoarelor, văzu că obloanele aparatelor de aer condiționat fuseseră Închise. Jim ascultă soneria răsunînd prin casa goală. Prea obosit ca să mai Întindă mîna spre buton, se așeză pe treptele lustruite și suflă pe genunchii săi răniți. Era greu să-și Închipuie cum părinții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o regiune de blocuri de apartamente și bumbăcării distruse, de barăci de poliție și orășele de cocioabe ridicate pe malurile canalelor negre. Trecură pe sub benzile transportoare aeriene ale unei oțelării, Împodobite cu panouri de la festivalul dragonului. Prăvălii de amanet cu obloanele trase stăteau În fața fabricilor abandonate de aparate de radio și de țigări; plutoane de trupe chinezești ale regimului marionetă patrulau În jurul fabricii de bere Del Monte și al depoului de camioane Dodge. Jim nu fusese la Chapei niciodată. Înainte de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
țări străine cum ar fi Argentina. Ei erau emigranți. Tu ești școlar și trăiești În Republica Populară Română. Nu ești nici bandit, nici legionar. Tu vei fi pionier. Peretele unei case cu o singură fereastră. Fără nici o ușă. Fereastra are obloane. Obloanele se deschid numai după-amiaza. Înăuntru este o tarabă. Lazăr, jidanul bătrân și blând, vinde ață, ace, nasturi de sidef pentru cămăși, nasturi de os pentru paltoane, elastic pentru chiloți, jartiere, agrafe, parfum și ulei de păr. Parfumul și uleiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
străine cum ar fi Argentina. Ei erau emigranți. Tu ești școlar și trăiești În Republica Populară Română. Nu ești nici bandit, nici legionar. Tu vei fi pionier. Peretele unei case cu o singură fereastră. Fără nici o ușă. Fereastra are obloane. Obloanele se deschid numai după-amiaza. Înăuntru este o tarabă. Lazăr, jidanul bătrân și blând, vinde ață, ace, nasturi de sidef pentru cămăși, nasturi de os pentru paltoane, elastic pentru chiloți, jartiere, agrafe, parfum și ulei de păr. Parfumul și uleiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un sac patchwork cu o curea foarte lungă care îi ajungea aproape de genunchi. Nu mă băga în seamă, mergea repede, fără să-și întoarcă vreodată capul, târșâindu-și picioarele pe asfaltul desfundat și atingând aproape pereții. Se opri în fața unui oblon. Atelierul era închis, pe o hârtiuță prinsă cu scotch era scris că se va deschide peste două ore. M-am gândit la mama ta, trebuia s-o anunț că voi întârzia. Transpirația îmi curgea de pe tâmple pe după urechi, pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o cameră pătrată cu o pardoseală din gresie de culoarea cafelei, pe peretele din fund se găsea un șemineu, o gură mare neagră și tristă. Un interior demn, ordonat, doar puțin întunecat, pentru că nu avea decât o singură fereastră. Prin obloanele întredeschise se zărea un pilon al viaductului. Sub masa acoperită cu o mușama erau vârâte trei scaune suedeze. Pe lateral se afla o ușă prin care se întrezărea un dulap de bucătărie acoperit cu un material plastic ce imita pluta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bine? Da, apa îmi curățase gura. Nu mă conduse la ușă. — Vă mulțumesc. — Nu aveți de ce. Căldura era tot acolo, plutea în aer, mișca imperceptibil lucrurile. Asfaltul ceda moale sub tocurile mele. M-am pus să aștept ora deschiderii lângă oblonul tras al atelierului. Transpiram din nou și îmi era din nou sete. M-am întors la bar. Am cerut încă o dată apă, dar când băiatul cu fața ciupită de vărsat s-a mișcat, descoperind rafturile cu sticle din spatele său, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înșfăcă banii cu mâna udă. M-am îndreptat din nou către atelier. În fața mea o liotă de copii pe jumătate dezbrăcați se chinuiau să tragă după ei o pungă pentru gunoi plină cu apă care țâșnea din mai multe părți. Oblonul atelierului era, în sfârșit, pe jumătate ridicat, mi-am aplecat capul și am intrat. Înăuntru, sub sânii uleioși ai unei fete de pe un calendar, am dat peste un bărbat robust, cam de vârsta mea, îmbrăcat într-o salopetă neagră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la apusul soarelui, când reflexele mării păreau să miște zidurile. A ales-o și din cauza unei pisici. Pe jumătate adormită, s-a lăsat prinsă de Elsa și a rămas în brațele ei tot timpul cât fata de la agenția imobiliară deschidea obloanele camerelor în care plutea mirosul de mucegai al caselor închise pe tot timpul iernii. Mama ta era îmbrăcată cu un paltonaș din stofă de lână, portocaliu ca soarele verii. La întoarcere, ne-am oprit să mâncăm într-un restaurant prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mea. Impulsul sexual nu se grăbea, era slab, de-abia se făcea simțit. Așezai plasele pe jos. O cutie de bere se rostogoli sub masă. Ea nu se aplecă s-o ridice. Stătea sprijinită de perete, privea spre fereastră, printre obloanele întredeschise. Mi-am lărgit nodul la cravată, în timp ce mă apropiam. Îmi simțeam testicolele grele, mă dureau. De data asta am luat-o pe la spate. Mă nelinișteau ochii ei, în fond era problema mea. Vroiam să mă bucur de adunătura aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sticlă de vin și mi-a întins-o. Am băut fără să mă gândesc la gura care se așezase mai înainte pe marginea ciobită, am băut gândindu-mă la tata. Tata care murise pe stradă, căzuse printre oameni, alunecase pe oblonul unui magazin închis, ținându-se cu mâna de gâtul din care viața se scurgea. Înainte de a mă îndepărta, i-am dat bani, toți banii pe care-i aveam la mine, am vârât mâna în portomoneu și am scos tot. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
parcare se aflau câteva mașini și o ambulanță. Servicul de urgențe era pustiu, luminat doar de un bec de serviciu. O duceam în brațe pe Italia, care își pierduse unul din pantofii de culoarea vinului. Am aruncat o privire în spatele oblonului unei uși, am împins-o: alte uși, altă tăcere. — Nu e nimeni? A apărut o asistentă, o fată cu părul negru strâns la spate. — E o urgență, am spus, unde este medicul de gardă? Fără să mai aștept vreun răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
alăturate, deschizând ușile cu piciorul. Speriată și ținându-se puțin într-o parte, fata mă urma împreună cu un individ într-un halat prea scurt, ca un șorțuleț de grădiniță. În sfârșit, am găsit camera de reanimare, goală și ea, cu obloanele trase, burdușită de aparate, care, nu era greu de imaginat, nu mai erau folosite de multă vreme. I-am pus Italiei un tub de oxigen. M-am întors către fată: — Trebuie să fac o ecografie. Rămase nemișcată, am apucat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
știau ce este o șoaptă, pentru că nu puteau concepe răul pe care îl putea face un sunet nepotrivit. În schimbul duhorii de putregai a fricii umane era mirosul insipid al transpirației. Răul nu mai era decât o mână gravată pe un oblon. Totul era pus la punct cu dibăcie și împodobit de mâini profesioniste, dar nimic nu era adevărat. Nimic nu era la fel de rău ca în mintea mea. Am ieșit din casă și am stat câteva momente cu spatele la ea, regăsindu-mă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care zăcea veșnic sub grămada dezordonată de ziare și reviste vechi, la picioarele patului. Își luase obiceiul să noteze În el tot ce văzuse peste noapte, stând Încă În pat, În timp ce primele raze de lumină ale zorilor răzbăteau prin crăpăturile obloanelor. Chiar dacă nu văzuse nimic sau uitase ce văzuse, aprindea totuși veioza, mijea ochii, se ridica În capul oaselor, așeza pe genunchii ridicați o revistă mai groasă, ca săi slujească drept masă de scris, apoi nota ceva În genul: „Douăzeci decembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nemulțumire totală față de de zugravii și vopsitorii care Îi amenințau rutina vieții. Peste trei-patru ore se va auzi sunetul sirenei care vestește intrarea sâmbetei. Agitația de pe străzi se va domoli. Liniștea tandră și frumoasă, liniștea pinilor, a pietrei și a obloanelor din fier va coborî de pe dealurile care Înconjoară orașul și se va așterne peste Ierusalim. Bărbați și copii În haine de sărbătoare decente, purtând sub braț gentuțele din catifea brodată pentru filactere, se vor Îndrepta liniștiți către nenumăratele sinagogi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a unor bărbați amatori de plăceri, va bea cappuccino, va discuta relaxat despre Salman Rushdie și despre Islam, sorbind din ochi fetele bine făcute care treceau pe lângă ei. Sau va sta singur la geamul camerei sale din mica pensiune cu obloane verzi, vechi, privind zidurile vechi, cu un carnet pe genunchi, notând din când În când câte o observație inspirată și plină de miez. Poate va plesni ceva În fântâna astupată și se vor naște poeme noi. Poate vor veni ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
păruseră doi naufragiați pe o insulă pustie. Lumina amurgului se stinsese de mult. Pe bulevard domnea o liniște absolută. Felinarele aruncau sclipiri galbene, ce cădeau peste norii mici și nestatornici de ceață. Casele de piatră se ridicau tăcute, cu toate obloanele Închise. Nici un sunet nu răzbătea din ele. De parcă prezentul se transformase brusc Într-un viitor Îndepărtat. O adiere de vânt aduse cu ea ecoul unui lătrat din direcția Văii Crucii. A Treia Stare este un har la care se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu umilință, ca un soldat necunoscut, Își va aduce modesta contribuție la dezvoltarea propulsiei cu jet și la obținerea faimei mondiale. În copilăria sa, În serile calde de vară, se auzeau În Rehavia acordurile solitare ale unui pian ascuns În spatele obloanelor. Până și aerul fierbinte părea să râdă de sunetele acelea. Iar acum n-a mai rămas nimic din ele. Ben Gurion și Lupatin erau morți. La fel și erudiții refugiați cu pălăriile și papioanele lor. Iar Între ei și Yoezer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în vâltoarea războiului De ce oare nu ne-am aruncat atunci unul în brațele celuilalt, să ni se fi prelins pe obraji sarea și dulceața lacrimilor noastre? Am fost leneș, dar el m-a iubit. Privirea lui de plumb era numai oblonul ce acoperea o duioasă iubire pentru haimanaua de treisprezece ani, pentru nepăsătorul de optsprezece și mai târziu pentru nefericitul semiconștient de douăzeci de ani, cu toate drumurile închise. Azi încă, două decenii de când m-am împotrivit cu încăpățânare să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
datornicilor întârziați cu plata facturilor peste scadență. Cu intuiție și prudență am împiedicată în ultima clipă perfecționarea unor acorduri, care ar fi putut avea urmări catastrofale, oprind telegrafic livrarea vagoanelor cu mărfuri, unor clienți deveniți peste noapte insolvabili. Intram prin obloanele trase și sigilate de tribunale, să-mi salvez avutul încăput pe mâna unui negustor de rea credință. Ceream contra-expertiză și descopeream sume de bani manipulate, dar nejustificate. Dărâmam astfel sentințe legale, pentru ca negustorii constrânși, să-mi acopere sumele datorate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]