4,431 matches
-
istoviți. Stăteau cu toții pe aceeași bancă, cea bună. Mulți dintre ei s-ar fi putut afla pe banca din față, între cei doi jandarmi mustăcioși, țepeni ca niște statui. Și sunt sigur că, în adâncul lor, știau asta în chip obscur, o înțelegeau fără să vrea să o recunoască, și asta îi făcea adesea atât de plini de ură și de potrivnici celui judecat, celui care ar fi putut fi, pe scurt, fratele lor de neșansă sau de curaj. Când Destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lor de vis. Tânăra îl legăna ca pe un copil și îi dădea atenție ca unui tânăr logodnic. Nimeni nu se gândi vreodată să ia asta în râs. VIII Dar Destinat? Aici e o altă poveste: intrăm într-o zonă obscură. Poate că Barbe îl cunoștea cel mai bine. Ea mi-a vorbit despre el, mai târziu mult după asta. Mult timp după Caz și după război. Toată lumea murise, Destinat în ’21, ceilalți și ei, și nu rămăsese nimic pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
particular ca moartea să-i fie cel puțin eroică. Studenții de la litere Îl citeau cu pasiune pe Rupert Brooke; stâlpii de cafenea se Întrebau dacă guvernul va aproba croiul englezesc al uniformelor ofițerești; câțiva leneși incurabili au scris unor birouri obscure ale Ministerului de Război, solicitând o misiune ușoară și un culcuș cald. Apoi, cam după o săptămână, Amory s-a Întâlnit cu Burne și și-a dat seama din primul moment că orice discuție ar fi zadarnică: Burne devenise pacifist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și te-aș prezenta lui Monsignor Darcy, care este cu adevărat o minune de om. Moartea lui Kerry a fost un șoc; la fel, Într-o oarecare măsură, și a lui Jesse. Și mor de curiozitate să aflu ce colț obscur al mapamondului l-a Înghițit pe Burne. Crezi că-i la Închisoare, sub un nume fals? Mărturisesc aici că războiul, În loc să mă facă mai bisericos, ceea ce ar fi o reacție normală, m-a preschimbat Într-un agnostic incurabil. Bisericii Catolice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
CONNAGE: Și să nu-ți pierzi timpul cu studenții - cu băiețași de nouăsprezece-douăzeci de ani. N-am nimic Împotriva unei reuniuni dansante sau a unui meci de fotbal, dar să stai departe de partidele avantajoase numai ca să mănânci În bistrouri obscure din centru cu Tom, Dick și Harry... ROSALIND (prezentându-și codul propriu, care, Într-un fel, e la fel de exigent ca al mamei): Mamă, s-a terminat. Acum nu mai poți să conduci totul, cum procedai pe la Începutul anilor nouăzeci. DOAMNA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory fusese total bulversat și acum se grăbea să Între În ritmul generației sale. UN SCURT INTERLUDIU Amory pășea agale pe bulevard și se gândea că noaptea era, inevitabil, a sa, cu fastul și carnavalul amurgului colorat și al străzilor obscure... I se părea că Închisese portativul cu armonii muribunde și că pășise, În sfârșit, din nou pe căile vibrante pline de senzații ale vieții. Peste tot În jur ardeau mii de lumini, promisiunea unei nopți a străzilor și a cântecelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-sa, cu Mișu, cu Mariana. La felul în care banii ne schimbă și ne înrăiesc. La frica de scandal pe care o avea înainte să-și găsească echilibrul interior și detașarea. La ce rămâne în urma unui om. La sublimul, încă obscur pentru el, cu care Contesa îi acordase această escapadă spirituală. În intimitatea iatacului, domnul Popa își permitea chiar câțiva pași de dans, pe muzica ce se auzea de jos. Contesa, chiar și atunci când nu stătea cu el, încerca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
somnul se dusese naibii. Mă foiesc un pic și decid totuși să cobor să nu se bată, ne mai facem de râs pe aici - gândeam. Bat la ușă, se aude glasul sonor al lui Johnny: ― Intră! Intru. Fum puternic, lumină obscură, la masa din sufragerie Johnny al meu cu tipa și Claudia jucau cărți. ― Bă, eu am venit de teamă să nu vă bateți. Ce vorbești, nenică, păi ce, suntem sălbatici? Chestia asta cu sălbaticii mi-a plăcut teribil, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cadavrul și cât timp a fost plecat am aruncat o privire prin studioul lui Poliza. Nu era mare lucru de văzut. Un grupaj de instantanee cu picioare desfăcute, lăsând la vedere organele genitale, se uscau pe o sârmă în camera obscură. O colecție de biciuri, lanțuri, cătușe și un altar cu tot cu sfeșnice, de genul celor pe care le văzusem în seria de fotografii cu fata cu castravetele. Două grămezi de reviste ca acelea pe care le găsiserăm în biroul lui Helmut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nopții - mai trist și mai sever - Cetatea siderală în stricta-i descărnare Își dezvelește-n Număr vertebra ei de fier... PEISAGIU RETROSPECTIV I O, desfrunzirile din urmă! Te uită, vastele păduri Stau veștede sub greaua turmă Pe nori haotici și obscuri. Te uită, soli ai crustei albe Ce-o să se-așeze, de pe-acum În dantelări de fine salbe, Pe tufă umedă, pe drum. Un cinic puf au nins scaieții... Și totuși, iată-mă venit În fața toamnei și-a tristeții Cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
argintie. Oștiri de nori aleargă... - Ce surdă simpatie, Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă? Ați prefăcut în domuri de-argint natura moartă Și-ați pus în peisagiu un nou fior de viață, Voi blocuri mohorâte, convoi de-obscură ceață!... Tot plumbul meu din suflet, o forme călătoare, Cu voi să se topească în gânduri de ninsoare, Căci iată, vine vremea când albe, împietrite, Pe gând descăleca-vor zăpezi neprihănite... Cad fulgii șovăielnici, așa cum în poveste Cad stropi de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca ele să se soarbă? Când învelită-n caldul sărut, te vei topi? O, spune-mi: deși drumul e astăzi sulf și zgură, Din depărtatul șipot îmi va fi dat să beau? - Și-om prelungi povestea, ce-n lumea lor obscură Imaginile noastre de umbră, începeau?... DRIADA I Eu îl priveam prin geamul vărgat de lujeri, vara, Ori scris de colții iernii cu sterpe flori de ger, Cum pe tipsia luncii, biet arbore stingher Își frânge vreascul veșted sau clatină povara
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cumpăna ridică-n zenit pironul clar Pe chipul nopții trece un gând pieziș de ură... Se scutură întreaga ei grea pieptănătură: O urnă sub risipa vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug de fire scapă, în iederă obscură, Pe dâmbul zării unde tânjește în armură Scăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori lactee Cu lung fior truditul din vraje se descheie, Greoi, zvâcnind în salturi metalicul său trup. De pletele surpate și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îndrăzni să numim lumina visului. Trebuie să răscolești în domenii cu totul străine de literatură și de suprarealism ca să rezolvi problema de lumină imanentă ce l-a preocupat pe Rembrandt, cel dintâi suprarealist. Am fost surprins când termenul de lumină obscură l-am găsit la Paul Valéry, în legătură cu poeziile lui. Dacă am arunca o privire la noi, de-o pildă în paginile Contemporanului unde am colaborat, vom vedea că în legătură cu aceste probleme nu găsim decât la suprafață anumite puncte de contact
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și individuale (pe care le declarăm o dată pentru totdeauna: antilirice, utilizabile numai în plastică sau în muzică), nu adăugăm nimic criticei noastre precedente. Cât privește mutația valorilor, cei ce cunosc "revizuirile" d-lui E. Lovinescu vor surâde la încercarea unui obscur cetățean din Vaca Bălțată (Bunte Kuh), de a acoperi propriile sale contravenții cu pavăza legii lui Zarathustra. Aceasta despre ideologia cărții. În privința legitimității ei? Un orb, vorbind despre tablouri după relieful pastei uleioase, cunoscut dibuitor cu palma. La fel, d
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ambasador, să încercuiască inima luminoasă și îngropată a lui Friedrich von Hardenberg, cu o nouă alianță. Sunt zece ani de atunci. Muzicile acestor nunți thuringiene le-am auzit, curgând misterios, în marele Arbor al Aurului, în derivațiile regnului celui mai obscur. Vă aduceți aminte cum toți am tremurat, cum în apele înseratelor armonii ce se vestiră, dizolvarăm ceara și spălarăm ultragiul a 20 de ani de aspre chiote semănătorești. Fii ai unor părinți eminescieni, făgăduiți dulcelui vis germanic, prin taina ierbii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-l opune alegoriei, îl voi numi: figurație. Deosebirea dintre figurație și alegorie aș putea explica-o mai cu succes, domnului Lovinescu, prin viu grai. Știu că vorba mea scrisă e înzestrată pentru domnia-sa cu proprietăți de opacitate și căldură obscură. Odată, acest lucru întrista de moarte sufletul meu. Dar sunt silit și alerg astăzi la expedientul scrisului, exercițiile pedagogice orale, de altădată, fiindu-mi interzise (probabil, până la urmă). Ar fi deci între figurație și alegorie deosebirea cunoscută între operație și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tăinuiește cu grije, îngropîndu-le și mai tare într-însul sau le să-răcește înadins. Nebună ispravă! Aceste funduri sunt bogăția, demonia naturii noastre și greutatea e numai să le găsim adevăratul rost. De ce n-ar fi Poezia rostul, domeniul acestor forțe obscure, precreștine? Lumea cârmuită de cetele îngerești e sigur mai dreaptă și mai sfântă decât lumea Fabulei. Dar cea din urmă e mai poetică decât cea dintâi. În tinerețe am aruncat discuției cuvântul de lirism absolut. Mulți l-au întîmpinat cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Fără îndoială, e excesiv. Ne găsim în fața unui cult organizat al gloriei lui Gauss, de către lumea matematică de la Göttingen. Göttingen este orașul lui Gauss. Pe drept cuvânt, de altfel. Ce era Georg-Augustia, Universitatea din Göttingen, înainte de Gauss? Nici măcar o universitate obscură, dar venerabilă. Datà din 1725. Georg-Augusta s-a înălțat prin Gauss. Ilustrată, după moartea lui, de Dirichlet, Riemann, Klein, Minkowsky, Hilbert, Emmy Noether, mai toți din familia spirituală a lui Gauss, e aproape o academie, în sensul antic al cuvântului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cunoștea legătura între acest număr p și cele 2 p, perioade ale integralelor abeliene de prima speță, cât și relațiile bilineare între perioade. Din nenorocire, din aceste strălucite lucrări, nu rămân decât puținele rânduri, care termină scrisoarea-testament. Ultimul pasagiu, destul de obscur, ar autoriza părerea că Galois dusese cercetările până la hotarele calculului funcțional. Acea misterioasă "théorie de l'ambiguité" și aplicațiile ei la "analiza transcendentă", despre care el pomenește la sfârșitul celebrei scrisori, cu greu ar putea corespunde vreunei ramuri moderne de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
intelectualistă; poezia este pentru d-sa mai ales o metodă și o tehnică, o știință intransmisibilă, dureros asimilată. Faza "modului interior" nu este o schimbare de valori interne, cât o revoluționare tehnică. De aceea poezia d-lui Barbu poate fi obscură, uneori veleitară, alteori strangulată în viziuni extrem subiective, fiind o continuă trudă spre cucerirea unei tehnice; niciodată n-o putem învinui de farsă, cum ne îndreptățesc atâtea produse ale unui modernism excesiv, coalizat, în ultimul timp, în reviste de hilar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o atmosferă ezoterică ă...î. Iubirea ridicată la rang de principiu cosmic, spirit ascuns în tainele naturii, străbate viguroasa Domnișoară Hus, într-o succesiune de tablouri, care sunt, alternativ, și o serie de atitudini interioare. Aci, poetul concentrează toate forțele obscure ale sufletului straniei d-re Hus într-o chemare a iubirii colorată de sugestivă halucinație. Unde expresia națională nu se poate înălța la esența ideii, intervine incantația, muzica întunecată și confuză a silabelor, urmărind vraja eterată a unei încordări absolute
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
alb; eliberată de forma corporală). Riga Crypto și lapona Enigel nu are nimic de a face cu Luceafărul lui Eminescu. Aici avem o anatomie (voință-consființă, instinct-rațiune), pe când în poezia lui Barbu sunt două ipostaze mai curând complementare, Crypto simbolizând latența obscură, fricoasă de manifestare, iar Enigel înțelepciunea atotcuprinzătoare (prin urmare, geniul e la Barbu femeie, lucru imposibil în filozofia lui Schopenhauer și a lui Eminescu). Ipostazele sunt menite să rămână perpetuu despărțite, să nu nuntească, să nu parcurgă cele trei trepte
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
statutul de senzațional. Or, tocmai această sete de senzațional este cea care ne determină să deschidem televizorul sau să cumpărăm un cotidian, fie el și tabloid de factură ieftină. Suntem manipulați cu bună-știință de o mass-media aservită politic unor interese obscure, iar misiunea ei nu este alta decât aceea de a distrage atenția de la problemele majore cu care se confruntă țara, poporul. Pe toate canalele se difuzează invariabil și aproape simultan același eveniment cotidian, precum arestarea unui cămătar interlop sau a
MASS-MEDIA MIORITICĂ de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362965_a_364294]
-
Însă, ceea ce nu poate face statul, numai la un singur om există posibilitatea de a o împlini prin sine! Din fericire însă sufletul e liber față de acestea și poate zbura, poate străbate spații îngrădite, îndiguite și granitificate prin multiple interese obscure de putere și altele care se știu prea bine.. Sufletul nu are granițe, ci trupul. Chiar trupul fiecărei persoane de pe teritoriile acestor tărișoare cu destin dramatic, deoarece, chiar de nu a existat o voință expresă pentru acesta dezbinare, indiferența și
PREZENTARE DE CARTE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363004_a_364333]