2,880 matches
-
armură.” E vremea când poetul se întoarce spre sine, cel din tinerețe, și își reia toate vechile alegorii, doar pentru a le descoperi perisabilitatea: „Te iată, măr de lângă drum, cenușă / Eternității eu îi bat la ușă.” Acum, când iubirea e obsedată de neîmplinire, de timpul așezat între îndrăgostiți, B. pornește uneori de la descrieri concrete, ca să plonjeze în fantasticul medieval: „Eram noi doi / Și cu femeia trei / Ședeam la masă / În jurul unei sticle de coniac / cu aspra ei licoare în scădere / Ca
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
de Octave Mirbeau, precum și dramatizarea romanului Cocoșatul de la Notre Dame de V. Hugo. C. este și autorul a trei volume de proză. Romanul Soț ori făr’dă sau Odiseea lui Haralambie Cutzaftachis (1936) relatează povestea pseudoveselă a unui samsar mărunt, obsedat de logica ascunsă a adversității originare dintre numerele cu soț și cele fără soț. Până la un punct, personajul se înrudește cu Chirică prin credința, uneori fanatică, într-un destin favorabil, credință sprijinită pe asimilarea exclusivistă a unei idei. Considerat bufon
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
mîntui lumea“1. Este una dintre temele „serioase, erudite, sublime“ (cum va spune, cu reproș, Aglaia Epancina peste multe pagini), alături de altele cît se poate de „realiste“, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau situația economică a Rusiei, care îl obsedează pe eroul principal. Plutind pe valurile conversației și încercînd să evite una dintre aceste teme, prințul Mîșkin „dă chix“ și eșuează după ce urcase în barca unui pamflet împotriva catolicismului. Nu se poate să faci parte din „lumea asta“, din înalta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
limiteze relațiile să le intelectuale cu bolnavul doar la domeniul său profesional, ci el trebuie să abordeze și alte probleme, în special din activitatea pacientului, spre a mări zona de comunicare și a abate gândurile bolnavului de la boala care îl obsedează în mod negativ. Revenind însă la principalul aspect al acestui tip de relații, trebuie arătat ca la acest nivel medical, terapeutul trebuie să exercite o funcție persuasivă, rațională referitoare la necesitatea respectării cu strictețe a conduitei terapeutice, la calitățile de
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
a) deschiderea focului de la mică distanță cu armament ușor de infanterie sau utilizarea armelor albe: * în majoritatea cazurilor metoda atacului corp la corp este folosită de psihopați și fanatici politici, aceștia având, de regulă, porniri sinucigașe; * psihopatul este atât de obsedat de atentat, încât va face tot posibilul să comită fapta cu propria mână și să-și poată privi în ochi victima; * în multe cazuri se caută cucerirea unei aureole de erou, acesta fiind motivul pentru care după atentat nu se
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
calitatea de a neutraliza veninul (potrivit unui principiu al magiei : similia similibus curantur = cele aseme- nea vindecă cele asemenea). Legenda spune că theriaca a fost creată de Mithridate al VI-lea Eupator, crudul suveran al Pontului (112-63 î.e.n.), care era obsedat să nu fie otrăvit de numeroșii săi adversari. Plinius a descris o rețetă de theriaca, „gravată în versuri în templul lui Esculap din Cos”, care era folosită ca „antidot împotriva tuturor animalelor veninoase, cu excepția aspidei” (Naturalis historia, XX, 264) (38
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu care m-am certat cu el provenea din cunoașterea profundă a felului în care va reacționa. Cunoaștem până la nuanță felul în care gândește o asemenea clonă. E un șef înnăscut, gata sa se sacrifice pentru ai săi, și e obsedat de unicitatea vieții lui. - Dar palma? Aproape că strigă Kasser. Ăsta n-a fost risc? - Nu. Îmi picurasem în mână puțin din soluția în care, preț de atâția ani, am ascuns ultimul distilat al Alambicului. Nici eu nu știu dinainte
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
F.M. Dostoievski ne convinge că nimeni nu poate deveni fericit pe seama nefericirii altuia. * „SÎnt oameni care trăiesc fericiți fără s-o știe.” (Vauvenargues) Paradoxul afirmației constă În faptul că ai șanse mai mari să fii fericit atunci cînd nu ești obsedat de ideea de a deveni fericit! * „Ceea ce suntem contribuie mai mult la fericirea noastră decît ceea ce avem.” (A. Schopenhauer) Pentru că, de exemplu, la ce ar folosi să avem mari bogății, dacă am ajunge să ne simțim În suflet răi, plini
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de la Donația lui Constantin î1442) - care demonstrează că religia creștină își datorează puterea unui document fals, întocmit chiar prin grija ei -, sau de la Dispute dialectice î1439) și de la Eleganțele limbii latine î1435-1444), care permit cantonarea lui în rolul unui filolog obsedat de restituire unei limbi latine pure. Așadar, în ce constă specificitatea lui filosofică? Lorenzo Valla dezvoltă, precizează, formulează și propune, pentru prima dată în istorie, un creștinism epicurian. A priori, expresia pare oximoronică: doctrina lui Hristos pare a se spune
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
școlii filosofice; Valla nu aderă la ea, ascetismul eroic nu-i convine deloc. Onoarea și gloria constituie tot atâtea false valori și virtuți ridicole. Pasiunea romană pentru sinucidere este inacceptabilă. Caton, Scipio, Lucrețiu? Niște ficțiuni. Mucius Scevola, Regulus? Niște figuri obsedate de glorie... Dar cel mai rău lucru, apt de a fi reținut ca atare de către adepții Porticului, este tristețea, acedia pe care aceștia o resimt din cauză că-și plasează atât de sus aspirațiile încât ele rămân imposibil de atins. Oamenii sunt
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lupta lor în interiorul unui organism corupt. Valla și Erasmus, printre alții, ar fi putut servi unei reînnoiri a creștinismului mai puțin legat de pulsiunea morții, mai grijuliu față de pulsiunea vieții, mai preocupat de puterea spirituală decât cea temporală, mai puțin obsedată de Cezar și mai întoarsă cu fața către Dumnezeu. Trecând de partea de potențialitățile creștinismului epicurian, Biserica se privează de o șansă de a se revitaliza umanizându-se. După apariția lui Luther, în plină desfășurare a războaielor religioase Montaigne modifică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
timpului. Terța persoană transcrie potrivit cu viteza vocii naratorului. Filosoful se plimbă, vorbește, se oprește, reflectează, reia, continuă și lasă frâu liber imaginației sale, improvizează. N-avem de-a face cu o compoziție propriu-zisă - fantasma foarte la modă într-o epocă obsedată de o structură atinge un apogeu în jurul anilor 1570 -, nici un plan de tip scolastic: opera iradiază ca un imens hohot de râs la adresa mașinilor de război medievale înzăuate în retorici aristoteliciene: chestiune, articol, obiecție, răspuns, soluție, numerotare, tot atâtea artificii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sale - acea lume în care se vorbea latinește. Anii tinereții la castel s-au dus? Nu contează: a rămas „librăria”, camera în care dictează și vorbește, cameră transformată în pântece matern și care-și reconstruiește paradisul pierdut. Urmărit de moarte, obsedat de ea, el pleacă în căutarea unei înțelepciuni care presupune cunoașterea de sine pentru a-și adapta temperamentul la filosofia ei - „a-și deduce metafizica din fizica sa”, pentru a folosi expresia lui. Arhitectura Eseurilor presupune și acest înconjur, la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Ralea este în fond un anti-Barrès (și e o carte în definitiv superioară Secretului toledan a lui Barrès, deși, bineînțeles, fără importanța oarecum epocală a acesteia). De toți aceștia, Nietzsche, Barrès, Montherlant, Cioran, dintre care primii doi l-au obsedat, îl desparte pe Mihai Ralea dacă nu o prăpastie în tot cazul o tranșee sau poate numai un șanț. În afară de „ideologie” îl desparte de ei, în primul rând, în modul cel mai vizibil, stilul. Stilurile acelora sunt de o virtuozitate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
tandra învăluire a staminei”. Poezia aceasta e de laudă a firii, de magnifiere a lumii în esențele ei și deci a culturii, a unui concept prototipal de civilizație. De aceea, poezia lui Dan Verona e, ca și a lui Hölderlin, obsedată de nostalgia unei Grecii ideale. Tot de aceea pentru Dan Verona actul suprem de virtute virilă e orația lirică, învingătoare a morții. Lirismul său, cu accente solemne și totodată firești, cu un timbru de o clamoroasă tinerețe și cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
liniștea, Întrebându-se „de ce exist?”. Primii sunt „pozitiviștii”, care se orientează exclusiv spre ceea ce este deja dovedit sau spre căutarea și stabilirea relațiilor fixe și constante dintre fapte, fără preocuparea de unde provin. Ceilalți sunt „metafizicienii”, care, Îndrăgostiți de abstract, sunt obsedați de Absolut, de căutarea cauzelor prime și ultime ale lucrurilor (adică de ceea ce este cauză În sine, cauză primă). Μ În fond, ce ar aparține structurii unui suflet religios? Este vorba, În esență, de aspirația puternică spre o viață spirituală
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care ei le-ar putea controla: de exemplu, indignarea, antipatia, oroarea etc. Μ La omul egoist, invidia Îl face să fie continuu Încordat, preocupat de eventualele reușite ale altuia. De aceea, egoistul are o inaptitudine a proiecției În viitor, fiind obsedat de actualitatea creației sau a succeselor celor din jur. Μ Se apreciază că sentimentul religios este cel mai intimizant dintre toate formele/tipurile de sentiment, deoarece aparține, de fapt, ungherelor ascunse ale conștiinței noastre: sentimentul religios este, În realitate, o
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vieții (1982) atenuează duritatea și nuditatea emoției, orientându-se către un bacovianism melodios și morbid (ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura „sentimentului” metafizic. M. nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama colectivă, în care intră neputință și vinovăție generală. Moartea, mutilarea nu mai sunt proprii doar trupului sau sufletului individual, ci și unei mulțimi indistincte, dezumanizate, tablourile romantice cu gemeni
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
operele tinereții și cele de maturitate. De la Hanu Ancuței - operă de răscruce - până la Creanga de aur, Ostrovul lupilor sau Divanul persian, imaginarul sadovenian ar evolua pe un traseu conducând lent, dar neabătut, de la lume spre carte. În ficțiunile lui Sadoveanu, obsedate în perioada târzie de triumful utopic al literaturii asupra unei vieți văduvite de sens, livrescul se infiltrează progresiv, uzând de formule diverse: de la convergența tematică dintre viață și modelul cărții la tălmăcirea cu instrumente parodice și în sfârșit la coincidența
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
lipiți pământului, care „crâșcă și gem”, schingiuiți, batjocoriți, iar de alta, agresorii, nesătui și câinoși, cu o înfățișare neapărat caricaturală sau repugnantă. Când le ajunge cuțitul la os, urgisiții se răzvrătesc și mânia lor îi împinge la cumplite, sângeroase fapte. Obsedați de „pământ și slobozenie”, ei ucid cu sete, pradă unei beții a răzbunării, dau foc, fac prăpăd pe unde trec. E multă cruzime în romanele lui I., atât în secvențele de război, când se dezlănțuie „măcelul”, cât și în scenele
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
alegerea ca președinte de onoare al Societății Academice Române (1867-1872; de unde a și demisionat, de altfel, în urma respingerii proiectelor sale ortografice) nu i-au putut reface vechea înrâurire asupra contemporanilor. H.-R. este, prin structură și preocupări, un spirit enciclopedic, obsedat de proiecte grandioase. În toate inițiativele, ca și în opera sa, el își dezvăluie, cu o intensitate și o consecvență neîntâlnite până atunci în cultura românească, vocația universalității. În filosofia iluministă și în scrierile cărturarilor Școlii Ardelene a aflat de la
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
toate traducând dezacordul. Senzația de scindare între posibil și deziluzie înseamnă dramă, fervoare, având cauze complexe, unele legate de condiția umană, altele de limitele sociale: „Sângele la vis mă cheamă,/ Creierul visul mi-l destramă” (Vine, vine). Nonsensul vieții îl obsedează: „Nu mai cred în tine.../ Vine alba ceață,/ Vine neagra viață” (Ceață, ceață). Paralel cu elemente decadente (spleen, absint, opiu), intervin declarații pesimiste: „Eu plâng, căci nu mai cred în soare” (Curată noapte). Chiar „nava vieții” s-a frânt și
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
sorocul Irinuței” (La Quichy). Și în teatru conflictul psihologic din dramoleta neoromantică Maica cea tânără, jucată la Teatrul Național din București în 1912, cu Aristizza Romanescu, este reflexul unui conflict social. Retrasă la mănăstire, o tânără de familie bună e obsedată de imaginea unui bărbat, neacceptat de ai ei. Cum acesta se apropie de o fată urâtă dar cu stare, călugărița o ucide. În piesa lui I. I.L. Caragiale vedea „o strălucită promisiune”. SCRIERI: Poezii. Impresii și suveniri moderne, Cluj, 1908
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
percepție foarte specială asupra realității, cultivată în așa fel încât să modifice realitatea însăși. Deși în aparență fugea de arhetipuri, descoperim că Marx, ca om fără o religie precisă, era alcătuit dintr-un șir de negări și de refuzuri, dar obsedat în continuare de realitățile de care se lepădase 125. În aceste condiții nu ne poate mira structura mitologică a comunismului, sensul său eshatologic 126. Marx prelua unul din marile mituri ale lumii asiatico-mediteraneene și anume rolul izbăvitor al celui Drept
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
libere, adică în îndeletniciri pentru care erau perfect nepregătiți, dar și în naționalism, materie în care regimul defunct îi instruise mai temeinic. Iar din experiența comunistă, popoarele care au suportat povara dictaturii nu au preluat nici o idee fundamentală. Ele par „obsedate de negarea regimului în care au trăit“, în pofida faptului că au moștenit de la el „obiceiuri și moravuri“1. De altfel, regimurile comuniste „nu lasă după ele decât ceea ce au negat“. Născut din neant, comunismul și-a încheiat cariera în neant
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]