1,702 matches
-
atîta finețe, dar că uite nu pot și-mi vine să rîd cînd mi-aduc aminte cum din zece în zece minute începea o muzică obsedantă și cam din cinci în cinci minute femeia își schimba rochiile care aveau, iarăși obsedant (și adînc!) aceeași croială. * în fine, nu despre acest film era vorba, ci despre A Beautiful Mind. Și iarăși încerc să mă abțin de la aprecieri, pentru că altceva m-a pus pe gînduri în filmul ăsta și nu dacă a meritat
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
și uneori parodică a stilului: În ritm de rock/ te zbengui pe marea scenă-a lumii/ să-ți strigi încătușarea în hit-uri debordante/ decenii se perindă și mai dai vamă urii,/ iar fanii se clonează, semințe aberante/ (Din gene obsedante îți strigi încătușarea...) De cele mai multe ori însă, temele, mult prea grave, impun sobrietate. Ultimul vers, al cincilea (care face practic imposibilă denumirea de ruba'i, adică poem în patru versuri, catren cu o anumită formă), rezumă ideea, o reafirmă sau
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
din potențialii infractori sau criminali niște cetățeni respectabili. Dar chiar și o condamnare la trei pagini de Balzac riscă să fie astăzi o măsură disuasivă mai redutabilă decît o usturătoare amendă." (p. 52) Un inedit răspuns la una dintre întrebările obsedante ale perioadei de tranziție (dacă se poate pune semnul egalității între natura criminală a regimului nazist și cea a regimului comunist) îl dă autorul pornind de la un alt fapt divers: apariția, în stațiile metroului parizian a unor panouri publicitare de
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
armoniza lăuntric. Să luăm în considerare, de pildă, capitolul închinat lui Ștefan Aug. Doinaș. Dacă în anii ^60, critica noastră, încă nu îndeajuns de emancipată de sub povara ideologică pe care a suportat-o preț de două decenii (nu unul singur, "obsedant", cum a pretins un cunoscut romancier!), era înclinată a aplica unei poezii mai elaborate "unele calificative riscante, precum: "o lirică uscată, conceptuală, lipsită de inefabil etc.", autorul Omului cu compasul își precizează poziția în formule peste care nu s-ar
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
intrat și ele într-o zonă gri, un cenușiu al plictisului și al sațiului. Cărțile noi sunt date la „moara de măcinat” a cronciarilor care își fac mâna la scris (unii chiar sunt buni), interviurile curg, toți se plâng de „obsedanții” cincizeci de ani, nimeni nu-și face „mea culpa” (nici nu au de ce, ca și politicienii), poemele publicate sunt de multe ori foarte bune, uneori sunt îngrozitoare (vivisecții și disecții fără acoperire artistică), nu există polemici serioase pe marginea unor
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13609_a_14934]
-
tânărul Brumaru are pulsiuni paseiste, iar trecutul este în viziunea lui o bucurie a simțurilor și a simplității vieții. Poemul devine mica simfonie a unui mod de viață nepervertit de civilizație. În contextul politicii românești din a doua jumătate a obsedantului deceniu, într-un poem precum strămoșească se pot ghici unele intenții subversive. Pentru că în plin proces de industrializare forțată, într-o epocă în care toată lumea proslăvea isprăvile fruntașilor în producție și îi denunța pe chiaburii din mediul rural, poetul descrie
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
p. 75). Prezența, decenii în șir, în abecedare a făcut ca poezioara convențională și voalat ideologizată să intre (cu unele variații și amplificări) în memoria colectivă (reprezentată azi de internet) și să rămână în circulație ca produs anonim. Amintirea ei obsedantă e prezentă într-un text al lui Ioan Stratan - Pentameronul, Doi: „Albie de porci te fac / O, ce bucurie...”. În poezia intertextuală și sarcastică a lui Stratan, distrugerea prin substituție a clișeului se amplifică prin introducerea în tipar a unei
„Pom de Anul Nou...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5858_a_7183]
-
Cassian de Adriana Georgescu sau de Elisabeta Rizea? Întrebări la care, spre cinstea ei, Nina Cassian are curajul să răspundă cinstit, din proprie inițiativă, chiar și cu o întîrziere de cîteva decenii: „M-am gîndit adesea, parcurgînd jurnalul meu din «obsedantul deceniu», că e inadmisibil să nu pomenesc decît în trecere despre dramele din afara gintei noastre (deși am avut și noi contribuțiile noastre), mă refer la arestările care aveau loc, majoritatea nemotivate sau motivate pe criterii de luptă de clasă sau
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
de la Eluard și Soupault etc. Traseul triumfal al avangardei românești în spațiul francofon este continuat cu textele autorilor afirmați după al doilea război: Isidore Isou, Gherasim Luca („poet pretențios, reformulând cuvintele, bâlbâind limba șfranceză - n.n.ț în sonorități stranii și obsedante, el publică cărți-obiect, dă recitaluri-spectacol etc.” (p.53), Claude Sernet și alții, ajungând la oniricii din anii șaizeci reprezentați în acest exil de D. Țepeneag, autor „ale cărui structuri narative de caracter polifonic îl transformă într-un fel de compozitor
Călătorind prin limbi și literaturi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2838_a_4163]
-
enracine?” (v. André Gide- A propos des Déracinés, datat din luna decembrie 1897 și publicat în 1898 în „L’Ermitage” ) Și totuși, trecând peste ironiile gidiene, Anna de Noailles caută o soluție. În viziunea ei, ideea unei Europe unite revine obsedant, iar cel care ar fi putut realiza acest ideal scump inimii sale, ar fi fost Napoleon Bonaparte. Împăratul Napoleon Bonaparte, acela pe care-l consideră un „modelator al globului” (ibid, p. 50), ar fi militat „pentru prosperitatea , interesele, folosul și
De la obsesia dezrădăcinării la visul Europei Unite by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/3539_a_4864]
-
un film precum Dune (1984) sau filme ca The Elephant Man am putea ceda acestei tentații de a-l considera pe regizor un diletant talentat și atît. Cred însă că regizorul dezvoltă filmul de la un nucleu format de o imagine obsedantă și că acesta ia direcțiile de forță ale unui complex obsesional. În acest sens, avem o serie de decupaje fascinante, cu un fel de lirism maladiv, camera străbate spații obscure, coridoare, intră în camere cu o luminescență bizară, focalizează în
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
că nu o știe decît citi... - pentru că doamna Stela nu suporta literatura franceză a „triunghiurilor amoroase”. Din volutele amintirii prinde contur un mic, dar foarte dens roman existențialist de familie interbelică, apoi un „roman” al vieții universitare și redacționale din obsedantul deceniu, un „roman” al escapadelor bahice evazioniste ale scriitorilor (din care aflăm ce înseamnă „a pune temelie” prin localurile de pe traseele băuturii), un roman al pisicilor și un roman printre rînduri al literaturii ca „pariu ocazional”. Scene de comedie amară
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
nu este însă o frescă a epocii respective, ci, mai degrabă, povestea unui personaj, cu valoare emblematică - e adevărat - pentru modul în care bocancii Istoriei calcă peste destinul uman individual, frângându-i, mutilant, cursul firesc. Lucian Dan Teodorovici reînvie anii „obsedantului deceniu”, speculând motivul vinovatului fără vină și găsind un culoar neexploatat ficțional în intervalul postdecembrist, acela al toposului concentraționar (revelat anterior de Paul Goma, de pildă). Protagonistul cărții, Bruno Matei, cu ascendență italiană maternă, este arestat, în ’49, din cauza relațiilor
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]
-
cu chip uman -, si cu un suflet inocent al căruit mesaj trebuie ascultat chiar și de cei mai sceptici în privința viitorului. Văzută prin ochii unui copil, viața pare mai frumoasă. Iar dacă puștiul care locuiește într-un sat din perioada obsedantului deceniu devine naratorul-personaj al unui român, tragismul epocii este anulat de situațiile comice create de naivitatea perspectivei acestuia. Despre Mircea Diaconu Mircea Diaconu (n. 24 decembrie 1949) este actor, politician, scriitor și profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și
Viața pare mai frumoasă când îți citește Mircea Diaconu. Unde îți dă întâlnire () [Corola-journal/Journalistic/44904_a_46229]
-
mai asfixiant conformism, iar alții pentru care viața n-a însemnat decât iubire își află izbăvirea în moarte și sinucidere. Este în romanul lui Mircea Eliade un amestec așa de puternic de contemporaneitate românească și de aluviuni exotice, de dialectică obsedantă și de prețios material omenesc, încât nu știm dacă impresia de filtru tulburător pe care ți-o lasă lectura acestui roman se datorește atmosferei și lumii ce zugrăvește sau artei scriitorului." (Opere, vol. 7, p. 37.) Șerban Cioculescu - deși aflat
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
nu se mai întîmplau. Nu intru în detalii. Toate tîmpeniile posibile care pot scămoșa o eclipsă, dar mai cu seamă anunțurile care îți spun că vei putea urmări eclipsă numai de la cutare post de televiziune, anunțuri repetate de-a dreptul obsedant, îmi amintesc de politică televiziunii unice de pînă în ^90, cînd era vorba de vreo zi aniversara a celor doi care eclipsau toată România. E bizar că lumea a uitat ce se întîmplă în România de ziua ei și de
Eclipsa, Pavarotti si Ceausescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17705_a_19030]
-
televiziunii unice de pînă în ^90, cînd era vorba de vreo zi aniversara a celor doi care eclipsau toată România. E bizar că lumea a uitat ce se întîmplă în România de ziua ei și de ziua lui, dar bombardarea obsedanta cu evenimentul de azi pare croita pe același tip de a face televiziune că pînă în ^89, cînd indiferent despre ce ar fi fost vorba, tot la familia Ceaușescu se ajungea. Eclipsă a fost tot un fel de a metamorfoza
Eclipsa, Pavarotti si Ceausescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17705_a_19030]
-
Nu lipsește totuși elanul erotic, și nici adorația psalmică, eufonică, presărată cu asonanțe de sorginte folclorică, în timp ce metaforele inedite aparțin mai degrabă de repertoriul extazului thanatic. "O armonie rece, a morții, / mă face să ascult/ ninsoarea ce cade pe gânduri,/ obsedant sângerându-le.// Stau în casa rece./ Cu pleoapele reci încerc/ să-mi încălzesc așternutul". Poetul ce definește memorabil tran-tran-ul cotidianului ("Urâtul se târăște prea sigur/ pe aceste șenile imposibile/ ale zilelor") nu are altă soluție decât cea de a evada
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
de român, iată-l din nou deschis pe biroul meu. Ce îngrozitor! E ca si cum aș fi urmărit de cineva pas cu pas. Sunt sigur că a dispărut, că sunt liber, dar când întorc capul...” Salinger e, într-adevăr, un scriitor obsedant. Există două împrejurări, ambele cu o conotație criminal-literara, unde cartea-simbol a acestuia apare în contexte cel puțin ciudate. Primul exemplu e din viața reală: asasinul lui John Lennon, Mark David Chapman, făcuse o adevarată fixație pentru De veghe în lanul
Singurătatea Capricornului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6542_a_7867]
-
scrie povestea familiei Zogoiby), rămâne totuși un sclav al cuvântului rostit, al dorinței de a înșira povești pentru ascultători, de a încerca prin exorcizare orală să scape de toate spectrele ce îl bântuie. Palimpstine este, desigur, unul din cele mai obsedante. Dar, deoarece înaintează prin ani cu o viteză mult mai mare decât cea obișnuită, eroul se simte asemenea unui alergător de cursă lungă, amenințat să colapseze dacă nu stie să-și regleze respirația. De aceea, povestirea să nu se poate
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
comentat romanul înainte de Revoluție nu puteau, din cauza cenzurii vigilente, să pună punctul pe i. Iar structura lui deschisă și polifonia îi ajutau s-o facă. Exprimau prin aluzii și perifraze, ori prin limitări ale perspectivei la o anumită perioadă istorică (obsedantul deceniu, "era ticăloșilor" despre care vorbește, prin intermediul lui Victor Petrini, Marin Preda), adevărul sângelui în care e scăldat F. Minciunile debitate aici nu mai sunt omenești, nevinovate, simpatice; nu mai sunt parte a contractului social ori debușeul "creativ" al câte
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
rusă nesovietizată, plus ,paradisurile" teoriei de bună calitate. Toate astea, devenite (mai) accesibile prin '82-'83, îi vor fi lăsat indiferenți pe șaizeciștii ceva mai puțin filologi, interesați în primul rînd să explice ce-a fost cu viața lor în obsedantul deceniu. Sau asta se înțelege din justificarea, years after, a inițiativei pe care, ținîndu-se deoparte, o vreme, de canonul autohton, a avut-o un tînăr cronicar, aceea de-a populariza ,surprize", nestăpînite bucurii de lectură, rămase dincolo de formalități. Stilul cronicilor
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
mândria elementară, de vreme ce susținea că altă cale de a supraviețui, ca scriitor, nici nu ar fi putut să existe. Lăsând la o parte faptul, - pretindea, - că un scriitor și-așa...Și așa, ce? Ce ne-am fi făcut noi fără obsedantul deceniu, de unde am mai fi supt! noi?" (același). Un stol de porumbei după viscol, în ianuarie, după ce iese soarele și se mai încălzește un pic și care, decolând brusc, speriați, aripile lor înghețate scot un zgomot de sticlă spartă. Câțiva
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
din urmă pe romanciera-personaj să o urmeze în perseverentele-i căutări prin pădurea seculară, dar și în recuperarea memorială a trecutului propriu, precum și al strămoșilor sau descendentelor ei. Lăsîndu-se în cele din urmă convinsă, aceasta va lăsa în suspensie povestea obsedantă a femeii pornite să afle soarta avută de prietenul evreu ridicat de fasciști, la vîrsta de opt ani, odată cu părinții. Cînd și cînd se revine asupra acestui potențial fir narativ. Deși personajele (nici măcar creionate) ale episodului sînt doar numite în
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
a lui Cesare Pavese. Alte titluri (precum Pavesiana, Mitul, Lillu, Torino, L'americana, Mari del Sud, Tovarășul, acesta din urmă amintind de romanul omonim din 1947 etc.) și mult mai multe nume proprii, situații, gînduri ne ancorează în opera piemontezului, obsedantă pentru Catalfamo. Este realmente impresionantă capacitatea poetului de a introiecta universul pavesian, de a-i retrăi opera (în versuri și proză); mai mult, de a-și vedea propria existență calată pe cea a personajelor maestrului. Cu atît mai mult cu
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]