6,675 matches
-
Nu se numără așadar printre cei prinși în acea masă de manevră ce poate fi manipulată prin pîrghiile ce nu au dat niciodată greș atunci cînd s-a pus problema de a juca pe degete un intelectual: amorul propriu, frica, obsesia pentru carieră și foamea de prestigiu. A treia trăsătură este erudiția. Avem de-a face cu un om care a vrut să înțeleagă singur, fără soluții gata croite, cît temei putem pune pe fluctuațile imprevizile ale istoriei. Și i-a
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
nimic convențional acolo. După Beckett, găsesc, citindu-l pe Bernhard, un univers perturbat continuu de mișcarea neliniștită a creației. Cu coerențe și incoerențe. Cu patimi. Cu o forță teribilă a cuvîntului. Viscerală, fizică și metafizică. Starea din timpul spectacolului, de după, obsesiile lui Bernhard, ale lui Galgoțiu, forța și fragilitatea unei confesiuni asumate perfect de regizor, obsesiile mele, melancolii de tot felul, viața, teatrul, moartea, scrisul, îndoielile sînt chestiuni majore. Acute. Care pun amprenta pe tot ce sîntem și pe tot ce
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
mișcarea neliniștită a creației. Cu coerențe și incoerențe. Cu patimi. Cu o forță teribilă a cuvîntului. Viscerală, fizică și metafizică. Starea din timpul spectacolului, de după, obsesiile lui Bernhard, ale lui Galgoțiu, forța și fragilitatea unei confesiuni asumate perfect de regizor, obsesiile mele, melancolii de tot felul, viața, teatrul, moartea, scrisul, îndoielile sînt chestiuni majore. Acute. Care pun amprenta pe tot ce sîntem și pe tot ce facem. În mod esențial. Care te costă, te consumă, te devorează și, în același timp
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
a tributului impus de existența în regim de universuri paralele. Respectate erau și ritualurile sărbătorești, reduse însă la materialitatea lor grea, bahică și alimentară. Festivul se convertea într-un dezlănțuit festin nocturn la scară națională, răspuns brutal și nevrotic dat obsesiei procurării hranei, una dintre marile obsesii colective ale acelui timp. Era o trecere din coșmarul frustrărilor în coșmarul revanșelor, nu o eliberare. O revanșă prin desfrînarea elementarului. Fiindcă ieșirea dintr-un coșmar nu echivalează neapărat cu o eliberare de coșmare
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
regim de universuri paralele. Respectate erau și ritualurile sărbătorești, reduse însă la materialitatea lor grea, bahică și alimentară. Festivul se convertea într-un dezlănțuit festin nocturn la scară națională, răspuns brutal și nevrotic dat obsesiei procurării hranei, una dintre marile obsesii colective ale acelui timp. Era o trecere din coșmarul frustrărilor în coșmarul revanșelor, nu o eliberare. O revanșă prin desfrînarea elementarului. Fiindcă ieșirea dintr-un coșmar nu echivalează neapărat cu o eliberare de coșmare. Iar "omul norocos" din romanul lui
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
o țin la dispoziția oricui, spre a fi fotografiată, eventual. "Subtilă revenire într-o cușcă spartă." - pag. 346 Diesel 060203. A doua: Iar miriștea întinsă până la copilăria mea" - a lui P.G., - nu a lui C. Ț. Ciudată afinitate; ca și obsesia galbenului din lanul bărăgănean, pârjolit de soare. A treia: "Armele dimineața sunt frumoase și marea" (Tot Paul Georgescu, exclama pe hârtie). în continuare, ce scrisesem eu atunci, - să fi fost o dedicație copiată, nu ar fi exclus. Cert este că
Cele trei fraze memorabile ale prozatorului Paul Georgescu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8815_a_10140]
-
căutarea unei realități "laterale", singura capabilă să facă față - pentru o vreme - golului și absenței. Practic trama epică este ca și inexistentă, dar lipsa ei e suplinită de o extraordinară consistență romanescă a imaginarului, de organizarea epică a trăirilor, a obsesiilor și halucinațiilor, amestecate până la indistincție cu banalul cotidian. De aceea romanul se citește cu pasiune, pentru că "întâmplările" se detașează într-o asemenea măsură de personalitatea eroului-povestitor, încât eșecul existențial afirmat aici devine o parabolă a condiției umane în genere. Omul
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
de revelație, ca la visători", ceea ce permite ca romanul să poată fi citit începând de oriunde, chiar de la ultima pagină. Coerența - atâta câtă este - e asigurată de forța viziunii, polifonia poematică, de concretețea molipsitoare a halucinațiilor și fantasmelor, printre care obsesia morții ocupă un loc central. Moartea, sub orice formă și-ar face simțită prezența, exercită asupra omului pierdut atracția ultimei întrebări fără răspuns, este marele mister în fața căruia vălurile iluziei alunecă unul câte unul, lăsând să se întrezărească cel din
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
aștepta ca mai întâi Brîncoveanu să-i trimită cele cinci sute de pungi de carne, ideea lui Cantemir, pentru adormirea vigilenței. Nu-l nimicești pe unu căruia îi ceri bani. Dar poate că Viziru mai punea în cumpănă și altele. Obsesia turcilor, echilibrul. Și să nu-l înlocuiești prea repede pe unul pe care măcar îl cunoști, cu altul, necunoscut, care poate să-ți facă cine știe ce figuri. Mai stăm, mai vedem... Să recunoaștem că dacă am luat ceva de la turci, am
Portretul clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8914_a_10239]
-
preliminare, în vederea conceperii unei viitoare mari opere, rămasă însă nescrisă. Prin hazard biografic, aceste însemnări au astăzi pentru noi valoare în sine. Paginile lui Russo relevă o dominantă tematică asociată unei dominante stilistice, amîndouă la fel de vizibile. Pe de o parte, obsesia timpului, detectabilă pretutindeni și avînd un sens clar - regretul pentru dispariția Moldovei patriarhale și arhaice. Luptător pentru progres, participant la Revoluție și convins de inevitabilitatea europenizării noastre, prozatorul Russo este însă un laudator temporis acti. La fel ca și Mihail
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
în prăpastia insig-nifi-cației și totalei lipse de credibilitate. Roșca Stă-nescu nu scria el singur, de la un capăt la altul, ziarul. Bietul de el, îl simțeai respirând mecanic, precum un motor gripat, păcănind monoton, într-o scriitură primitiv-sacadată pe urma propriilor obsesii ma-ladive de a-și "îngropa" adversarii. Lipsit de cultură, el s-a aventurat adeseori într-un câmp al pole-mi-cilor unde absența lecturilor și-a informației de calitate s-au dovedit fatale. Nu ne rămâne decât să sperăm că o dată cu căderea
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
în obișnuință și în memoria afectivă a "fetelor" (mama și fiica ei). Asemenea reflexii și adâncimi psihologice, de obicei ignorate de către romancierii "obsedantului deceniu" - pentru care tema morală este esențială -, sunt recurente în lumea ficțională a Gabrielei Adameșteanu, preocupată până la obsesie, ca romancieră, de adevărul interior al fiecărui personaj. Ca și la Hortensia Papadat-Bengescu, un ochi "pânditor", nemilos, scrutează faptele și gesturile de fiecare zi, obținând material pentru o analiză rareori întreruptă. Dacă felul în care se proiectează realitatea înconjurătoare, exterioară
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
alimentată de surse edite și inedite de factură anglo-saxonă și spaniolă. Ocupat să observe localizările orientale ale raiurilor pă-mân-tene în primul volum al cercetării sale, autorul așează în centrul volumului secund al periplului său Irlanda și Americile. Mitologiile celtice și obsesiile conchistadorilor, retrasate minuțios și interpretate pas cu pas își găsesc în autor un pasionat cunoscător ce deschide perspectiva cititorului - specializat sau novice - către lumi ignorate, de mare prospețime și interes. Deslușirea reprezentărilor cartografice medievale a permis înțelegerea faptului că pământul
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
că și-a dat seama de un lucru teribil: același stigmat al "limbajului filosofic" îl purta și gurul de la Păltiniș: id est o despărțire iremediabilă între gîndire și viață. Ipostaza existențială a învățăcelului, eul d-sale doldora de gînduri, căderi, obsesii, anxietăți, exaltări, în optica lui Noica, nu prezenta interes pentru filosofie: "El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a Ťsuflețeluluiť lui Noica, era hulit ca purtător de spaime, remușcări, regrete, culpe imaginare și reale. Pînă și visele
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
ani în urmă. Nu au curiozitatea să cunoască și alt tip uman, trăiesc la fel ca membrii unor triburi suficienți lor înșile." (pp. 96-97); Textele astea pe care le scriu aproape zilnic sunt ca un fel de pepinieră unde plantez obsesiile, disperările ș.a.m.d. Până acum, povesteam unuia sau altuia cum aflam câte ceva care mă înnebunea de plăcere. Mă țineam de capul lui sau, oricum, pe cine prindeam îl frecam, îl suceam, să-i povestesc o chestie pe care am
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
lirica modernă de la noi și din Europa, cunoscând în original inovațiile secolului trecut, ca și contribuțiile fundamentale ale clasicilor din antichitatea greco-latină, până la romanticii și parnasienii din veacul al XIX-lea." Dar, cum subliniază cu justețe autorul monografiei, "punctul central, obsesia poeziei lui Emil Giurgiuca se numește Transilvania, subiect disecat în totalitatea complexității sale." încă din primul volum, în poezia inițială îndemn năzuia "să-ți ridici lumina pe cerul ardelean". Din acest îndemn au izvodit și cele două antologii pe care
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]
-
într-o bătălie din care vor ieși iremediabil compromiși. În două articole succesive, Liviu Ornea și H.-R. Patapievici au atras atenția asupra vecinătăților compromițătoare în care se complac intelectualii care scriu și texte politice la ziarele a căror principală obsesie pare a fi demonstrarea statutului non-european al României. Nu e suficient, însă, ca ei să nu scrie josnice denunțuri în care simți patima oarbă altoită pe foșnetul adormitor de conștiințe al banului. Ei le girează. Presă mizerabilă a existat întotdeauna
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
care simți patima oarbă altoită pe foșnetul adormitor de conștiințe al banului. Ei le girează. Presă mizerabilă a existat întotdeauna în România. Chiar și pe vremea comunismului, când efortul de aplatizare și aliniere la același numitor al publicațiilor era o obsesie a cenzurii. Și totuși, chiar atunci, unele reușeau să iasă din rând prin stilul de a face gazetărie. "Săptămâna culturală a Capitalei", revista condusă de plagiatorul Eugen Barbu (acolo și-a "făcut mâna" Corneliu Vadim Tudor, molipsindu-se de bolile
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
îndoiesc că așa se clarifică story-ul. Spre deosebire de "Rigoletto" și "Traviata" (compuse cam în același timp) personajele din "Trubadurul" sunt mai puțin figuri veridice cât reprezentări exacerbate ale unor trăsături definitorii: Azucena, pe care Verdi o considera germenul întregii tragedii cu obsesia răzbunării al cărei instrument și victimă este; Leonora prinsă între forțe ce o depășesc, alegând calea gestului eroic pe care (atenție!) nu-l duce până la capăt rămânând eroina perfectă sacrificată pe altarul iubirii mereu prezentă în lirica verdiană. Manrico, asemenea
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
definește matematic în două propoziții memorabile: ,,Autoportretul cu ochiul scos al lui }uculescu amintește de Van Gogh cu urechea tăiată, care-l fascinase pe vremuri, și de mîna imensă a lui Parmigianino, din oglinda sa blestemată - deci o înclinație spre obsesie și disperare". Iar puțin mai încolo, demontînd stereotipul etnografismului: ,,Ștergarele,căpătîiele, scoarțele, ceramica și ornamentația în lemn, lucrăturile populare, dîndu-i un caracter oarecum livresc inspirației sale, rămîn, de fapt, mult în urmă." Și, finalmente, așezarea definitivă a lui }uculescu într-
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
furnicilor.// Noi toți vorbim/ Voi toți vorbiți/ Tot vorbim/ Pînă ruginește memoria lumii.// Apoi ne întoarcem spre noi/ Ca într-un muzeu al vîntului/ Unde oprim/ Literele să nu se facă cuvînt" (Muzeul vîntului). Natural, transpare și în aceste texte obsesia obîrșiilor. Dar solemnitatea genezei e amortizată de o modalitate metaforizantă, cu miză decorativă, nuanțată de un iz de scepticism. Mai mult decît un scrib al începuturilor absolute, al misterelor ultime, poetul are aerul unui reporter dezinvolt ori al unui fotograf
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
existențiale și literare ale celui decedat. Procedeul mise en abîme nu este nou în proza modernă. În cazul de față, el permite transgresarea lejeră, dintr-o parte în alta, a celor trei dimensiuni specifice prozei lui Dan Stanca (prezentul despiritualizat, obsesia istoriei, alternativa metafizică). La prima vedere, acțiunea romanului Mut este simplissimă. După moartea scriitorului Dan Stanca (cum spuneam, identificabil cu autorul prin portretul făcut de cei din jur și cărțile pe care le-a scris - aflate în bibliografia reală a
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
larg deschiși într-un iad de hârtie, înfiorător de concret" (pp. 129-130). Dincolo de aceste însemnări aproape eseistice în care se regăsesc multe dintre întrebările pe care și le pune orice creator, romanul Mut readuce în atenție (firesc, aș spune) principalele obsesii literare ale lui Dan Stanca. Manelizarea societății, limbajul trivial, sexul devenit principala unitate de măsură (a valorii) în viața publică, existența sordidă, animalică, decerebrarea, vulgaritatea și pornografia care au inundat mass-media, violența scăpată de sub control sunt, încă o dată, admirabil surprinse
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
cultură a dezbaterii de idei și ale cărui cunoștințe despre România depășesc nivelul Nadia, Hagi și Dracula. O altă precizare apoi, foarte importantă pentru noi, ne previne că temele aduse în discuție au fost alese de autor, reprezentând mai curând "obsesiile" acestuia decât programul instituțiilor comanditare. Ceea ce ne sporește încrederea: autorul nu este, așadar, un prestator de servicii culturale din cei gata să "conferențieze" compilatoriu, la comandă, oricând, oriunde și despre orice, ci un intelectual cu o problematică, o atitudine și
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
oricând, oriunde și despre orice, ci un intelectual cu o problematică, o atitudine și opinii proprii, cărora nu acceptă să le dea expresie decât în fața unui public perceput ca apt pentru acest gen de comunicare foarte personalizat. Care sunt, așadar, "obsesiile" devoalate în aceste patru eseuri? La urma urmelor, constatăm că ele aparțin, conștientizate sau nu, bagajului obsesional al oricărei trestii gânditoare. Acestea, revelate acum de Andrei Pleșu, sunt însă dintre cele de o acută actualitate. Prima, cea care dă și
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]