9,574 matches
-
dădu voie să le urmărească, si nu puțini au fost cuprinși de fiori văzându-le cum se apropie la lumina lunii, care era deja pe punctul să dispară la orizont. Nu erau decât două pete care alunecau încet peste un ocean calm, insă Tapú Tetuanúi avea impresia că erau doi paianjeni uriași, cu niște picioare enorme, care se pregăteau să se arunce prin surprindere asupra victimelor, profitând de întuneric. Bietului băiat începuseră să-i transpire mâinile, apoi simți o dorință aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Fură probabil orele cele mai amare din viața lor, până când, ca și cum s-ar fi plictisit de acel joc absurd și s-ar fi hotărât să-i lase pe bieții muritori cu problemele lor mărunte, soarele se ascunse dintr-odată în ocean, lăsându-le loc primelor umbre ale serii. —Gata? întreba Miti Matái. Erau gata cu toții. De ore întregi, de zile întregi, de secole întregi aproape, căci fiecare dintre ei își repetase în minte, de o mie și una de ori, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pronunțe un cuvant și fără să facă nici măcar un singur gest inutil, până în locul unde se găsea carena dreapta a Mararei și, după ce dădură la o parte, în liniște, camuflajul, începură să o târască centimetru cu centimetru către țărmul dinspre ocean, cel opus lagunei și recifului de corali. O oră mai tarziu, când aceasta se găsea cu jumătate din chila în apă și jumătate încă pe nisip, se întoarseră după cea de a doua și repetară operația în aceeași liniște; până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dușmanii lor încercau să profite de nopțile cu luna plină pentru a scăpa de distructivii Niho-Nuí, căci, gândeau ei, ca niște excelenți marinari ce sunt, au fost în stare să găsească singură insula care există pe zeci de mile de ocean de jur împrejur. Dar cum înțeleptul lor rege prevăzuse că așa se va-ntâmpla, răzbunătorii Te-Onó erau acolo dinainte, așteptându-i. Dacă polinezienii ar fi cunoscut șahul, Octar s-ar fi felicitat pentru precizia cu care prevăzuse mișcările rivalului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ore, târând pe nisip ambarcațiunile grele, si ca nu puteau menține ritmul acesta multă vreme. Deocamdată, căpitanul Mararei reușise ceea ce-și propusese la început: să se depărteze cât mai mult de coastă și să pătrundă cât mai mult în ocean. Însuflețiți de ușurință cu care câștigau teren și de strigătele lui Octar, care se urcase pe prova celei dintâi nave, Te-Onó își dublară eforturile, transpirând și icnind, convinși că, în curând, îi vor ajunge din urmă pe dușmani, îi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vâslașilor, apoi până la glezne și, în cele din urmă, până la gambe, moment în care își dădură seama că, oricât s-ar fi străduit, navele lor, care odinioară se supuneau imediat comenzilor, pierdeau tot mai mult din viteza, rămânând înfipte în mijlocul oceanului. Deja nu-și mai împingeau înainte ambarcațiunile, ci se chinuiau zadarnic să târască după ei tone de apă, căci războinicii lui RoonuíRoonuí își făcuseră bine treaba, iar acum se vedeau rezultatele. Octar sări pe punte, se apropie de una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
suprafață, diagnosticul lui fu concis și crud: Ne scufundăm! strigă. Octar se întoarse să ceară ajutor celeilalte nave, dar ceea ce văzu îl făcu să pălească: aceasta se află la mai puțin de două sute de metri distanță, înfipta și ea în mijlocul oceanului, care amenință să-i atingă linia de plutire. Înghesuiți pe punte, aproape cincizeci dintre cei mai buni războinici ai lui îi făceau semne disperate, cerându-i să le vină în ajutor. Coasta insulei era o linie care abia se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu era proximitatea morții, ci faptul că totul se petrecea sub ochii celor de care, cu atâta viclenie, isi bătuseră joc. Își făcură apariția și mai mulți rechini, ca și cum vestea banchetului care se apropia ar fi ajuns deja până în fundul oceanului, iar cei mai îndrăzneți dintre ei le atingeau deja picioarele naufragiaților. Era doar o chestiune de timp. Navă lui Octar abia se mai ridică la câțiva centimetri deasupra apei. Un om scoase un strigăt sfâșietor când un rechin-ciocan îi smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și-l amintească până la sfârșitul zilelor lui. Dar și mai mult avea să-și amintească ceea ce se petrecu după aceea, căci, pe neașteptate, când totul părea să indice că pacea avea să pună din nou stăpânire, puțin câte puțin, peste ocean, prințesa Anuanúa făcu un salt înainte și, cu toate că încă mai era legată la mâini, apucă un cuțit pe care un războinic îl lașase pe punte și i-l înfipse lui Miti Matái în stomac, în timp ce urlă, ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mulțime de rechini se aruncară imediat asupra ei. Navigatorul-Căpitan al insulei Bora Bora, acela care ajunsese la capătul lumii, în locul în care apă se transformă în munți albi, acela care zărise Pământul Infinit și care se aventurase până în inima Infinitului Ocean al Infinitelor Insule, muri, în pace cu sine însuși și cu zeii lui, două zile mai tarziu. Nu dați vină pe Anuanúa, fură ultimele lui cuvinte. Ea n-a făcut altceva decât să asculte porunca lui Tané. Îi zâmbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să vadă bolta cerească pe care acum toate Avei’á îl conduceau spre paradis, iar Tapú Tetuanúi simți cum inima i se sfărâmă într-o mie de bucăți, care erau apoi devorate de cel mai sângeros rechin alb din adâncurile oceanului, pentru că omul cel mai minunat care existase vreodată, idolul sau, exemplul sau și maestrul sau în arta dificilă a navigației îl părăsea pentru totdeauna. Nu existau lacrimi care să poată domoli o durere atât de profundă, nici nu se inventaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care s-a construit vreodată în atelierele cerești. O sută de țestoase au s-o tragă. O mie de delfini au să-i deschidă drumul. Un milion de Mahi-Mahi au să înoate în jurul ei. Miti Matái va străbate, intru veșnicie, oceanul liniștit și, în fiecare seară, va veni să viziteze insula în care se născuse și al carei erou - cel mai legendar dintre eroi - devenise. Cand sicriul celui mai mare dintre Marii Navigatori dispăru în întuneric, iar bolta cerului se umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
duce la munca de toate zilele. Trăind aceeași viață, în fiecare zi. Oamenii ăștia ar plânge să vadă c-am plecat, dar ar plânge și dacă ne-am îmbarca pe-o corabie, să începem o viață nouă dincolo de-un ocean. Dacă am emigra. Dac-am fi pionieri. În dimineața asta eram astronauți. Exploratori. Treji în timp ce ei dormeau. Oamenii ăștia ar plânge, dar apoi s-ar întoarce să servească la mese, să zugrăvească, să programeze computere. La următoarea oprire, Sfântul Fără-Mațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
toate din catifea de culoarea albăstrelei, pe pereții căruia se înghesuie volute de ipsos și suluri suflate în aur, acolo a stat Miss America, îmbrăcată în costumul ei de spandex roz, și a cerut cheia. Cu părul ei ca un ocean blond cu vălurele și cârlionți lovindu-i-se de ceafă, avea nevoie de cheie ca să iasă, doar pentru câteva zile. Ești romancieră? a întrebat-o domnul Whittier. Chiar și odihnindu-se pe brațele cromate ale scaunului cu rotile, degetele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cincizeci de miare pentru misiune. Acum, din avion se vede coasta Arabiei Saudite, neregulată, auriu-maronie. Geamurile unui Gulfstream sunt de două-trei ori mai mari decât hublourile mici ale unui avion de linie. Doar uitându-te afară, la soare și la ocean, la toate celelalte care par amestecate de la înălțimea asta, aproape ți-ai dori să mai trăiești. Să lași baltă toată misiunea și să te întorci acasă, oricât de negru ar fi viitorul. Un Gulfstream poate căra destul combustibil pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Astfel, se mulțumeau cu plăcerile lor simple. Adam a Învățat să se bălăcească aproape de țărm, iar când marea era calmă trecea Înot peste recif Împreună cu Karl. Se lăsa să plutească o vreme În liniște, apoi Îl cuprindea spaima de imensitatea oceanului, de nenumăratele primejdii care-l pândeau și Începea să dea din mâini ca un apucat, Încercând să regăsească siguranța țărmului, până ce Karl venea să-l ia de mână. Lumea dinainte i se părea palidă și goală, dar În lumea lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tăcut o clipă. — Un dolar, a zis unul din ei și a ridicat degetul arătător, doar un dolar! — Nu. — OK, rupii. Rupii trebuie să ai! — V-am spus că n-am bani! Erau Încă departe de limita pieței, departe de oceanul circu lației. Primul băiat s-a proțăpit În fața ei. — Minți! Era foarte aproape, i se uita drept În ochi. Avea pe frunte o cica trice, o dungă alburiu-vineție pe pielea aproape strălucitoare, arsă de soare. Mirosul Înțepător al sudorii lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
promis. Goneau purtați de șuvoiul circulației pe noile drumuri asfaltate care șerpuiau spre inima acestui oraș Întinerit și strălucitor. Alunecau pe lângă grilajele care Înconjurau noroaiele șantierelor de beton ale noilor proprietăți de la periferie. Sub luna roșiatică păreau să fie un ocean, un ocean cu apa abia Încrețită pe care plutesc rămășițele unui naufragiu. Curând, așadar, au ajuns În oraș. Clădirile zburau pe lângă ei, nedeslușite și sclipitoare, cu luminile proiectate spre cer. Uneori, și-a spus Johan, uneori Îmi pare că nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
purtați de șuvoiul circulației pe noile drumuri asfaltate care șerpuiau spre inima acestui oraș Întinerit și strălucitor. Alunecau pe lângă grilajele care Înconjurau noroaiele șantierelor de beton ale noilor proprietăți de la periferie. Sub luna roșiatică păreau să fie un ocean, un ocean cu apa abia Încrețită pe care plutesc rămășițele unui naufragiu. Curând, așadar, au ajuns În oraș. Clădirile zburau pe lângă ei, nedeslușite și sclipitoare, cu luminile proiectate spre cer. Uneori, și-a spus Johan, uneori Îmi pare că nu eu aș
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai știi cine ești. Bill nu deschisese gura. Stătea cu mâinile pe volan, privea nemiș cat puhoiul trupurilor care se năpusteau pe lângă ei și pe deasupra lor. Margaret a constatat că-i apăruseră pete de sudoare pe cămașă, ca mărcile profunzimii oceanelor pe hartă. Arăta liniștit, pe față abia i se citea umbra unei Încruntări, de parcă fuseseră pur și simplu prinși Într-un ambuteiaj. Motorul Buickului continua să sforăie, din când În când se trezea și mârâia răgușit acoperind o clipă năvala
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de folos În cadrul slujbei, persoane care-ți plac... Înțelegi ce vreau să zic, adevărați prieteni! — Uită-te la asta, a spus el lipindu-și arătătorul de vitrină. În apă era o mică țestoasă, o carapace de piele plutind calm În ocean. S-ar zice că-i fericită, nu? — Cred că da. Sunt grămezi de pești buni de mâncare pentru ea, privește! I-a arătat un banc de macrouri suspendat În oceanul sticlos. Bill și-a pus cu stângăcie mâna peste a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o mică țestoasă, o carapace de piele plutind calm În ocean. S-ar zice că-i fericită, nu? — Cred că da. Sunt grămezi de pești buni de mâncare pentru ea, privește! I-a arătat un banc de macrouri suspendat În oceanul sticlos. Bill și-a pus cu stângăcie mâna peste a ei, Îi acoperea doar dege tul mare și arătătorul, deși era mare și moale. Mâinile lor acoperiseră zăcământul de petrol și aruncau o umbră pe ocean, de parcă furtuna stătea să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de macrouri suspendat În oceanul sticlos. Bill și-a pus cu stângăcie mâna peste a ei, Îi acoperea doar dege tul mare și arătătorul, deși era mare și moale. Mâinile lor acoperiseră zăcământul de petrol și aruncau o umbră pe ocean, de parcă furtuna stătea să izbucnească. Peștii dispăruseră, iar pescarii care-și aruncau plasele din micile lor bărci păreau să fie În primejdie. Ea i-a privit pistruii de pe mână și ceasul de la Încheietură, un solid Timex rezistent la apă. — N-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
repetată la nesfârșit. 28 Orfelinatul nu era departe de mare, Însă, cu toate că uneori se auzeau valurile și aerul era uscat și sărat, apa n-avea cum să fie văzută. Nici măcar de pe movila din spatele orfelinatului, unde, de altfel, accesul era interzis, oceanul nu se vedea. Așa că de-a lungul primilor cinci ani de viață, Adam n-a aflat ce culoare poate să aibă. Uneori se gândea că ar fi vineție, alteori verde, ba chiar rubinie. Pe undeva, prin lumea largă, era Marea Roșie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu o atelă. Imaginați-vă discuțiile dinaintea plecării dintre prepeliță și puiul abia vindecat. Descrieți ultimele pregătiri în vederea drumului lung și greu pe care-l aveau de străbătut puii. Zugrăviți impresiile acestei familii, zburând spre țările calde peste mări și oceane, peste munți și orașe. Povestiți întâmplări posibile din timpul zborului: au rătăcit, poate, drumul din cauza nopților întunecoase, lipsite de stele; ploaia ori furtuna i-a silit să se așeze în locuri neprielnice; puiul cel mare, neantrenat îndeajuns n-a mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]