3,282 matches
-
încearcă fără succes să mențină linia antifascistă propunând o opoziție pe două fronturi, politică împotriva guvernului burghez și militară contra naziștilor. Linia „luptei contra războiul imperialist” va incita chiar și PC belgian, danez, norvegian și PCF să angajeze negocieri cu ocupantul german în vara anului 1940, sub pretextul alianței germano-sovietice. Dar, confruntat cu invadarea germană a Iugoslaviei, în aprilie 1941, Stalin acceptă un viraj tactic cu ocazia apelului IC pentru ziua de 1 Mai, care cheamă la o anumită rezistență în fața
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
german în vara anului 1940, sub pretextul alianței germano-sovietice. Dar, confruntat cu invadarea germană a Iugoslaviei, în aprilie 1941, Stalin acceptă un viraj tactic cu ocazia apelului IC pentru ziua de 1 Mai, care cheamă la o anumită rezistență în fața ocupanților - inaugurând astfel politica Frontului național -, fără a repune, totuși, în chestiune marile orietări ale politicii sovietice. Pe 22 iunie 1941, la puțină vreme după atacul german împotriva URSS, Stalin îi primește pe Manuilski și pe Dimitrov și le transmite directivele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și în Belgia, Grecia sau în alte țări, ele desfășoară cam aceeași gamă de acțiuni: greve, manifestații și încăierări, presupuse a duce la o explozie insurecțională. Dar, oricât de puternică ar fi mișcarea de Rezistență, nu ea duce la izgonirea ocupanților din aceste țări. Un studiu detaliat al cazului francez arată că din 227 de orașe recenzate, numai 5 (2%) au cunoscut o adevărată insurecție; în alte 30 (13%) populația a rămas pasivă, chiar dacă Forțele Franceze din Interior (FFI) au putut
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vadă Franța reintrând în război. Numai că degradarea relațiilor germano-sovietice devine perceptibilă când, pe 26 aprilie 1941, IC abandonează prioritatea acordată până atunci luptei pentru pace. Odată cu atacul german contra URSS, toți comuniștii se mobilizează într-un război total contra ocupantului, readucând în actualitate sloganele cele mai șovine ale războiului din 1914-1918: „Fiecare să omoare măcar un fritz!” Lupta pentru pace în timpul Războiului Rece Războiul și victoria contra nazismului ca, de altfel, și războaiele civile - Grecia și China, între 1946-1949 - sau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ambigue. Exacerbează frustrările provocate de tratatul de la Versailles în Germania, unde PC german rivalizează cu naziștii pentru cucerirea claselor de mijloc; astfel, la 20 iunie 1923, kominternistul Karl Radek aduce un omagiu locotenentului naționalist Schlageter, împușcat la 26 mai de ocupantul francez; simultan, PCF este invitat să lupte împotriva „propriului” imperialism care ocupă Ruhrul și chiar să întâmpine cu căldură Armata Roșie*, dacă aceasta ajungea să-i „elibereze” pe proletarii germani. începând din 1934-1935, atât din motive de politică externă*, cât
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iar propaganda comunistă, inclusiv în țările aflate sub ocupație germană, menajează nazismul. în Statele Unite, comuniștii rămân pe poziții izolaționiste până la 22 iunie 1941. în țările cotropite de Reich, după ce au încercat să joace cartea legalității, comuniștii ridică treptat glasul împotriva ocupantului, fără să abandoneze totuși ostilitatea față de Anglia și Rezistența* naționalistă. în ciuda dificultăților clandestinității și a amplorii dezertărilor, aparatele comuniste, formate de cadre alese cu grijă, își păstrează încrederea în Stalin, din plin justificată din punctul lor de vedere de extinderea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în URSS în toamna lui 1939. Din iunie până în august 1940, conducerea PCF ia contact cu autoritățile germane la Paris pentru a obține o apariție legală a propriei prese, L’Humanitî și apoi Ce soir. Primele incitări la luptă împotriva ocupantului rezultă din inițiative personale, o linie mai anti-germană avându-și începuturile în primăvara lui 1941, la imboldul IC, cu formarea unui Front* național. Intrarea în rezistența activă se realizează după invadarea URSS de către Wehrmacht, la 22 iunie 1941. încă o dată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iese din marginalitate și, încă din toamnă, relansează unitatea antifascismului*. în martie 1943, susține marile greve din orașele din nord. După destituirea lui Mussolini în iulie, militanții închiși sunt eliberați și, în toamnă, dezlănțuie în mod decisiv lupta armată împotriva ocupantului nazist și a fasciștilor Republicii de la Salò. Conducerea comunistă vrea să răstoarne neîntârziat monarhia și guvernul mareșalului Badoglio, susținut de aliați. Dar, sosit de la Moscova, Togliatti impune, la 27 martie 1944, o altă orientare definită de Stalin. Aceasta acordă prioritate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iunie 1941, ca o reacție la invadarea germană a URSS*. Din acest moment, chemările la lupta antifascistă* și la uniunea națională se înmulțesc, iar obiectivele revoluționare lasă locul unui discurs ultra-patriotic, în aparență apolitic, care subordonează totul scopului afișat: alungarea ocupantului. Astfel, la 23 iunie 1941, IC îi adresează lui Eugen Fried, delegatul său în Europa Occidentală, o directivă explicită: „Țineți cont că, în etapa dată, este vorba despre eliberarea din jugul fascist și nu despre revoluția socialistă”. Specificul Rezistenței comuniste
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
recensământ provizoriu, PCF* s-ar afla la originea a 50% din ansamblul publicațiilor Rezistenței franceze. A doua activitate specifică este lupta armată*. Primele acțiuni, inaugurate în vara anului 1941, sunt prezentate de literatura comunistă fie ca un răspuns la represiunea ocupantului, fie ca începutul unei revolte generale și iminente a poporului. în realitate, acestea rezultă din mesajele radiotelegrafiate trimise de la Moscova și care cer să se facă totul pentru a ajuta, oricât de puțin, „patria socialismului” aflată în primejdie. La 25
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
solicitate cu mai multă intensitate și precocitate, PCF și PC iugoslav, fără îndoială din cauza presupuselor lor forțe. Astfel, partidele iugoslave în iulie și cele franceze în august 1941 organizează operațiuni armate; în septembrie, populația greacă de la Drama se revoltă împotriva ocupanților bulgari, care o masacrează; în decembrie, PC albanez și grec intră în lupta armată, urmate de PC belgian și cehoslovac, apoi de PC bulgar. Pentru a arăta calea, IC face apel la două categorii specifice: vechi luptători din Brigăzile internaționale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
după altele. în Franța și în Belgia, gherila urbană se soldează cu eșecuri sângeroase: bilanțul militar este extrem de modest, în timp ce pierderile comuniste prin arestare sau împușcare de ostatici sunt considerabile. Iată de ce acest dramatic angrenaj are importante consecințe politice. Represaliile ocupantului cască între el și populație un hău din ce în ce mai adânc și-i transformă pe comuniști în martiri - PCF se va autointitula încă din 1944 „partidul împușcaților”. Comuniștii au mai mult succes cu formarea de maquis-uri în unele zone rurale, mai ales
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nu suscită mai puțin admirația. Mai mult chiar, comuniștii se bucură de o mare vizibilitate, căci, în loc să se disipeze în diverse mișcări de rezistență așa cum fac socialiștii sau catolicii, își mențin organizațiile specifice, adaptate noii situații. Această vizibilitate crește datorită ocupanților care, printr-un anticomunism instrumental, încearcă să-i transforme pe toți rezistenții în „teroriști comuniști”, sporind astfel fără de voie renumele comuniștilor și capacitatea lor de atracție exercitată asupra camarazilor. Dar principalul atu al comuniștilor este, fără îndoială, omogenitatea ideologică, organizațională
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Dar cu ce scop? Obiectivele Rezistenței comuniste O particularitate a comuniștilor este că par să nu le pese de viitorul propriei țări. Dacă celelalte mișcări se gândesc intens și discută aprig despre tipul de putere care trebuie instituit după plecarea ocupanților, comuniștii minimalizează aceste negocieri. Potrivit discursului lor oficial, importantă este lupta clipei prezente, iar nu conceperea unor planuri himerice sau împărțirea posturilor. în privința acestui aspect, comunitatea istorică este divizată. Unii, multă vreme cei mai numeroși, acceptă această viziune minimalistă a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe termen scurt, ci unul politic pe termen mediu. Desigur, un atentat împotriva unui ofițer german poate să provoace în chip de represalii execuția a zeci de militanți comuniști, dar acest sacrificiu este compensat de oprobriul ce-i acoperă pe ocupanți și colaboraționiști. Desigur, un maquis se implică în puține operațiuni militare, dar este o școală de pregătire politică. Desigur, baricadele nu pot, în cele câteva mari orașe europene, decât să stânjenească temporar acțiunea tancurilor germane, dar contribuie la susținerea legendei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniștilor, condusă de Gheorghi Dimitrov*, viitor secretar general al IC*. Rezistență antinazistă și terorism comunist Reactivarea practicii teroriste intervine după 22 iunie 1941, când PC primesc ordin de a intra în Rezistența* activă și de a începe lupta armată împotriva ocupantului nazist, în Europa. în lipsa mijloacelor, ei își inaugurează acțiunea prin atentate împotriva militarilor și clădirilor și prin sabotaje împotriva echipamentelor din dotarea armatelor de ocupație germană sau italiană, înainte ca situația să le permită, în 1943-1944, crearea unor mișcări de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de ocupație germană sau italiană, înainte ca situația să le permită, în 1943-1944, crearea unor mișcări de partizani de tip maquis, apoi a unor unități de gherilă. Obiectivul este, mai întâi, începerea unui ciclu de provocare/reprimare, în scopul stigmatizării ocupantului și a colaboratorilor lui, apoi incitarea maselor la revoltă și la intensificarea gherilei până la victorie. Această etapă a Rezistenței generează o mitologie hrănită cu antifascism*, care va fi revendicată de grupuri stângiste* europene după momentul Mai 1968* și consolidată prin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ta Askatasuna (ETA) este o mișcare marxistă bască spaniolă - creată în 1959 cu ajutorul URSS* -, care începe să acorde prioritate, în 1964, acțiunii teroriste. în 1974, ETA se divizează în ETA militară (ETA-M), care se dorește o rezistență armată față de „ocupantul” spaniol, și ETA politico-militară (ETA-PM), care combină lupta armată cu acțiunea politică. Moartea lui Franco, instaurarea democrației, autonomia acordată în 1979 Țării Bascilor spaniole slăbesc cele două ramuri ale ETA, care își multiplică atentatele, sperând că represiunea îi va determina
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
democrațiilor populare, el pune KGB să organizeze procese* trucate în Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, procese în decursul cărora înalți responsabili comuniști sunt acuzați de titoism și condamnați la moarte. Sunt vizați foștii membri ai Brigăzilor Internaționale și ai Rezistenței comuniste față de ocupantul nazist. După moartea lui Stalin și destalinizare*, URSS își normalizează relațiile cu Tito, Hrușciov* mergând până acolo încât să-și recunoască public greșeala, deplasându-se la Belgrad, în 26 mai 1955. De atunci, Tito revine în mișcarea comunistă și va
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
proiectul unui centru rezidențial situat vizavi de Kremlin, între cele două brațe ale Moscovei; construită de arhitectul Boris Iofan, „Casa de pe chei” cuprinde 505 apartamente, un teatru, un cinematograf, restaurante și magazine. Apartamentele, de mărime variabilă, în funcție de rangul social al ocupantului, adăpostesc comisari ai poporului (Mikoian, Litvinov), conducători militari (Tuhacevski), membri ai IC (Dimitrov), demnitari ai NKVD, artiști (Boris Iofan însuși). Concepută pentru a facilita controlul asupra locatarilor săi, „Casa de pe chei” a fost profund zguduită de epurările staliniste: între 1937
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Mikoian, Litvinov), conducători militari (Tuhacevski), membri ai IC (Dimitrov), demnitari ai NKVD, artiști (Boris Iofan însuși). Concepută pentru a facilita controlul asupra locatarilor săi, „Casa de pe chei” a fost profund zguduită de epurările staliniste: între 1937 și 1953, 700 dintre ocupanții săi au căzut victime ale acestora. Elita beneficiază și de propriile locuri de vilegiatură. La Peredelkino, într-o pădure situată la 20 de kilometri de Moscova, treizeci de dacea sunt construite în 1936 pentru conducătorii Uniunii Scriitorilor, între care Pasternak
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
determinat armonizarea celor două loialități. De unul singur, atacul german împotriva Franței a fost incapabil să-i determine să se opună invadatorului. Ofensiva împotriva URSS i-a unit însă pe francezi și sovietici și a permis comuniștilor să se opună ocupantului german, care era atât inamicul Franței, cât și al Uniunii Sovietice. Identificarea comuniștilor francezi cu politicile naționale franceze a depins de identificarea acestora din urmă cu interesele și strategiile rusești. Faptul că loialitatea comunistă față de interesele și politicile externe a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
liniile se lărgeau într-un teritoriu inamic. Deci, geografia a făcut ca ideea cuceririi Rusiei să devină o sarcină dificilă mai degrabă pentru cuceritor decât pentru cel cucerit atunci când obiectivele deveneau prost definite și tindeau să ajungă nelimitate. În loc ca ocupantul să înghită teritoriu și să obțină putere, mai curând teritoriul a înghițit cuceritorul, slăbindu-i forța. Posibilitatea conflictului nuclear a crescut importanța dimensiunii teritoriale ca sursă a puterii naționale. Pentru a face credibilă o amenințare nucleară, o națiune are nevoie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
semne că atingerea acestor scopuri nu este deloc garantată. Populația ne-a întâmpinat cu căldură la început, ceva normal într-o țară oprimată, dar popularitatea noastră s-a erodat repede și trupele noastre au fost tratate din ce în ce mai mult ca niște ocupanți coloniali mai degrabă decât ca eliberatori. Intenția Pentagonului era de a retrage grosul trupelor după colapsul armatei irakiene, lucru care s-a dovedit imposibil. În același timp, unii arabiști, mulți din Departamentul de Stat, au prezis aceste probleme și au
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu-și mai socializează sau Își integrează cu dificultate membrii. Excluderea trimite la paradoxul individualizării. În societatea salarială, parcursul individual era cumva Înscris În apartenența la o anumită clasă socială; astăzi, și tânărul șomer Înscris la cursuri de recalificare, și ocupantul unei funcții Înalte În cadrul unei Întreprinderi În curs de restructurare sunt obligați să participe În mod „reflexiv” la propria inserție În societatea muncii. Această situație este paradoxală, pentru că victoria individului autonom, autoreflexiv, care Își gestionează singur biografia, se realizează cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]