1,335 matches
-
exact la timp cât să poată fi auzită remarca inspectorului. — Poftim? se auzi o voce din ușă, pe un ton vădit dezaprobator. Reprezentantul legal al lui Norman Chalmers ajunsese. Logan aruncă o singură privire către avocat și Își Înăbuși un oftat adânc. Era un bărbat Înalt și slab, purtând un palton luxos, un costum negru scump, o cămașă albă, o cravată albastră de mătase și având o expresie foarte serioasă pe chip. Părul său era mai cărunt decât atunci când Îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
costumul său cenușiu. Bluza murdară de scrum de ieri dispăruse, Înlocuită de ceva sclipitor, auriu. Pungile de sub ochi vineții atârnau. Nu prea bine. Logan se săltă pe colțul biroului și-i oferi un scaun inspectorului. Ea se așeză cu un oftat trăgând un vânt discret. Logan se prefăcu că nu aude. — Zi mai departe. — OK. Logan arătă spre hartă. Am fost prin toate agențiile de pariuri marcate cu verde. Singurul care pare probabil e ăsta... zise el și Împunse piuneza roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de pe lista lui Logan. Da, era Încă În viață, dar Logan știa că e afro-caraibiană? Deci, probabil, nu era fata albă moartă care zăcea În sertarul de la morgă. — Îți mulțumesc pentru timpul acordat, agent. Logan puse jos receptorul cu un oftat trist și excluse ultimul nume. — N-avem noroc, zise el, În vreme ce Insch se instala pe marginea biroului și scotocea zgomotos prin dosarele lui Logan. Toți copiii din grupul corect de vârstă, tratați de TBC, sunt bine-sănătoși. Știi ce-nseamnă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
terapie intensivă. Doctorul care se ocupase de Doug Disperatul stătea lângă patul Hoitarului, citind o fișă. — Cum se simte? Doctorul Își ridică privirea de pe clipboard. — Tot tu? Logan privi fața strivită, bandajată. — E așa grav cum pare? — Păi... urmă un oftat. A suferit niște leziuni cerebrale. Nu vom putea ști deocamdată cât de mari sunt. Deocamdată e stabil. Rămaseră privind respirațiile superficiale ale lui Hoitarului. — Are vreo șansă? Doctorul ridică din umeri. — Cred c-am oprit la timp hemoragia internă. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la marginea patului. Pacientul nici măcar nu părea conștient de prezența lui. Doar zăcea acolo, privind ecranul silențios, iridiscent. Logan privi peste capul lui și apoi la agenta Watson. Ea luă telecomanda de pe noptiera de la marginea patului și Închise televizorul. Un oftat ușor, tremurător, scăpă bătrânului din pat. — Mă uitam la aia. Cuvintele-i ieșiseră dezlânate și silabisite și, pentru prima dată, Logan observă proteza care plutea Într-un pahar la marginea patului. — Puah, pune-ți dinții, Doug, ce naiba! Arăți ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cea deranjantă și Logan trase pe marginea drumului, lovind mașina de un val de zăpadă Înghețată care ascundea șanțul de evacuare. — Logan. — Laz, omule! Cum merge? Afurisitul de Colin Miller. — Ce pot face pentru tine, Colin? spuse el cu un oftat obosit. Am ascultat știrile, am citit comunicatele de presă. Care-i treaba? Un autobuz cu articulație trecu În viteză, aruncând un val Înalt de trei picioare de apăraie În lateralul mașinii. Logan se uită la stopuri, ochi identici de roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
chiar așa! E... eu... Urmă o pauză. Apoi vocea lui Miller reveni, sunând foarte stins. Câteodată vine acasă și-mi povestește despre ziua pe care-a avut-o. Logan privi telefonul de parcă tocmai i se bășise În față. — Ce? Un oftat. — Noi... Are o muncă grea și de rahat. Îi trebuie cineva cu care să Împartă chestiile. Nu știam că se va ajunge la asta... Jur! Noi... Logan Închise telefonul fără a mai adăuga vreun cuvânt. Ar fi trebuit să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu câteva lanțuri și încuietori. La fel ca în cazul de față. - Nuuuu, șopti ea din nou. Ma doare... Te rog! Ce faci...? Malerick lipi o fâșie de bandă izolieră peste gura ei. Se pregăti apoi psihic, își înăbuși un oftat și desfășură capătul funiei de pe stâlp. Începu să îi dea ușor drumul, iar trupul femeii se îndreptă lent către apa grețoasă. În această frumoasă după-amiază de primăvară, piața West Side College dintre străzile 79 și 80 era gazda unui târg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
secundă 5000 de rotații și apăsă accelerația. Mașina nu se clinti. Care era problema? Fusese și trunchiul distrus? Privi în oglinda retrovizoare și observă că roțile din spate erau suspendate în aer din cauza containerului care intrase sub mașină. Scoase un oftat și lovi cu disperare volanul cu pumnul. La naiba! Văzu apoi Mazda la câteva străzi distanță. Nu, Magicianul nu va scăpa așa ușor; coliziunea trebuie să fi produs avarii și asupra mașinii lui. Încă era șanse să-l prindă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
figură fioroasă. - E în regulă, Amelia. Nu are arsuri, doar a inhalat puțin fum. Tensiunea e foarte ridicată. Dar e pe mâinile medicilor. Va fi bine. - Ce s-a întâmplat? îl întrebă ea pe detectiv. - Magicianul, murmură Sellitto cu un oftat. L-a omorât pe Larry Burke și i-a luat uniforma. Așa a și reușit să pătrundă aici, în casă. Cumva a reușit să se furișeze în dormitorul lui Rhyme. A aprins focul în jurul patului. Noi nici nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la locul unei crime. - Gândește-te puțin, Rhyme, vorbi ea. Imaginează-ți că ești singur cu răufăcătorul. Nu neapărat cu Magicianul. Cu orice răufăcător. Ce i-ai spune? Ce ai vrea să afli de la el? Prima lui reacție fu un oftat obosit, care reușise cumva să sune cinic. Dar, în mod sigur, întrebarea ei îi pusese mintea la contribuție. - Îmi amintesc! spuse el. L-am întrebat cine e. - Bună întrebare. Și care a fost răspunsul lui? - A spus că este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Rhyme. Spuse: - Vedeți, a existat și o patra păcăleală. - Patru? întrebă uimit Sellitto - Exact... El nu e Erick Weir, anunță Rhyme pe un ton despre care el însuși fu silit să admită că fusese excesiv de dramatic. Capitolul XLVIII Cu un oftat, criminalul se rezemă cu spatele de piciorul unui scaun, închizându-și ochii. - Nu e Weir? întrebă Sellitto. - Tocmai, continuă Rhyme, acesta a fost scopul a tot ceea ce a făcut în weekendul acesta. Voia să se răzbune pe Kadesky și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ben, iar el a zis că probabil fusese un șoarece și mi-a arătat toate excrementele. Nu l-am prins niciodată. În orice caz, sunetul ăsta semăna puțin cu el. Niște sunete mici, hârșt, hârșt, hârșt, apoi un fel de oftat sau de șoaptă, apoi un sunet scurt, aspru, ca de hârtie și apoi din nou zgrepțănatul. Pur și simplu nu puteam să-mi dau seama, și am stat la ușă, aplecată, cel puțin un minut, încercând să asociez o imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
decât să aibă o escapadă ieftină cu un necunoscut. Adriana zâmbi triumfătoare. — Asta, scumpa mea prietenă, este problema ta. — Nu e nicio problemă, interveni Leigh fără să deschidă ochii. Așa e ea. Nu toată lumea poate avea escapade. Adriana scoase un oftat lung de frustrare. — Fetelor, în primul rând, “escapadele” sunt pentru amărâții care se întâlnesc în cazinourile din Atlantic City sau hotelurile din Midwest. “Agățatul” este ceea ce fac fetele din suroritate când se îmbată după ceremonia din primăvară. Noi avem aventuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era convinsă că el merită mai mult. Așa credea atunci, dar acum, uitându-se pe furiș la profilul lui drăguț și la bicepșii lui sculptați, era absolut sigură. Ce păcat că ea nu era disponibilă, se gândi Adriana scăpând un oftat. Asta îl făcu pe vecinul ei de scaun să ridice privirea, gest pe care Adriana îl ignoră în mod voit. Dumnezeu știe că nu era specie mai provocatoare decât un actoraș infatuat — Adriana se întâlnise cu destui artiști, muzicieni, actori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu fie agresiv de obraznică cu maică-sa. Ce-a fost asta, dragă? Tu ai auzit ce-am spus? Am spus că portarul— — Am auzit! spuse Adriana pe un ton mai răspicat decât ar fi vrut. Maică-sa oftă, un oftat din acela lung și dramatic care aproape întotdeauna preceda o discuție lungă și dramatică. — Adriana, am încercat să fiu înțelegătoare — zău, chiar am încercat — dar situația a devenit de netolerat. Adriana simți că se crispează din tot corpul, dar, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
te face mizeria aia, spuse ea. Mă rog, nu pe tine, evident, pe noi, celelalte. — Oh, te rog, ești superbă, spuse Adriana automat, deși era mulțumită — și întrutotul de acord — cu aprecierea lui Leigh. — Încotro în seara asta? Încă un oftat. — Cu Toby la un dineu simandicos. Niște directori de studio sau producători sau așa ceva se întâlnesc nu mai știu de ce. — Poate că n-o să fie atât de rău. Unde este? — În zona rezidențială. Leigh strâmbă din nas. — Oh. Nașpa. — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din colivia lui metalică, cu capul în jos, cu ciocul încremenit în ceea ce s-ar putea descrie o expresie tristă. Dar mai ales se privea în oglindă și, chiar când Adriana a înțeles importanța acestui fapt, Otis a slobozit un oftat trist și lung și a cârâit “Grăsană” cu un calm resemnat. Abia atunci Adriana și-a dat seama că Otis credea că el e gras, nu ea. În tot acest timp în care Otis strigase “graso” și “grăsană”, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Jim era fascinat de apa care șiroia peste capacul zimțat al butucului, țîșnind prin roată precum jetul unei fîntîni secrete. — La stînga... la stînga...! Strigă Jim, dar soldatul de lîngă parapetul din spate urla deja cuprins de agitație. Cu un oftat obosit, șoferul japonez trase frîna de mînă, Îi ordonă lui Jim să iasă din cabină și coborî pe scîndurile spălate de apă. Jim se strecură prin geamul din spate pe podeaua camionului. Trecu peste picioarele Întinse ale doctorului Ransome și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doamna Vincent i-o Împinse deoparte. Privirea ei absentă se putea concentra În mod uimitor. — Domnul Maxted Încă te așteaptă, Jim. Poate ar fi timpul să te duci Înapoi la barăci... Nu la barăci, doamnă Vincent, spuse el cu un oftat prefăcut. Nu la barăci, repetă pentru sine, cînd ieși din cameră. Barăcile erau reci și dacă războiul se prelungea și după iarna lui 1945, aveau să moară și mai mulți oameni În acele barăci Înghețate. Totuși, pentru doamna Vincent, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să se odihnească pe coada unui avion de luptă Hayate. Se uită la cerul de deasupra Shanghai-ului, așteptînd ca americanii să vină la aeroportul Lunghua. Deși nu mîncase nimic de două zile, avea mintea clară. — ...Aah...aah... Sunetul, un oftat adînc de furie și resemnare, venea de la marginea cîmpului de aterizare. Înainte ca Jim să se poată ascunde, se auzi o mișcare În urzicile din spatele avionului Zero. Un aviator japonez stătea la vreo șapte metri de el. Purta o salopetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avea sub douăzeci de ani, un chip nedeslușit, cu nasul și bărbia fără oase. Pielea lui cenușie și Încheieturile proeminente ale mîinilor Îi sugerau lui Jim că pilotul era elev de școală și era la fel de Înfometat ca și el. Doar oftatul lui gutural era scos de răsuflarea unui bărbat matur, de parcă, alăturîndu-se unei unități kamikaze, i se dăduseră gîtlejul și plămînii unui pilot mai vîrstnic. — ...Uf... Îl văzuse pe Jim șezînd la coada avionului și, cîteva secunde, se uită la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Întoarce privirea spre cameră (În dreptul privirii lui, soba de teracotă albastră! Istoria ei! O, istoria ei!) și apasă pe trăgaci. Clic! se aude. Nu este glonț pe țeavă. Aici, În pieptul tatălui, se naște și moare de fiecare dată un oftat lung de mulțumire profesională amestecată cu frică. Bagă pistolul În toc după ce-i pune Încărcătorul. Clasica poveste cu joaca copiilor, căci el a găsit odată pistolul ascuns În șifonier, era cu fratele lui și s-au Împușcat toată ziua, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-ți trimit niște costume de baie ca să le probezi acasă. Sunt convinsă că ai dreptate și că probabil nu e nimic grav cu Avocado, dar nu știi niciodată și sunt sigură că te-ai simți mai bine... Claudia scăpă un oftat. Bănuiesc că ai dreptate. Mai bine m-aș duce să văd ce are, dar refuz să plec Înainte de a proba câteva din costumele astea senzaționale. Și zicând asta apucă vreo trei din raft și se Îndreptă spre cabinele de probă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ăsta? Fi și-a dat ochii peste cap. —Mamă, te rog, Încetează. N-am nevoie de asta acum. Ben a fost bine după circumcizie și așa va fi și Connor. Acum poți s-o lași baltă? Bridget a scos un oftat exagerat și extrem de Îndurerat. În același moment, a intrat Saul. Bridget i-a aruncat o privire sfâșietoare. Saul i-a răspuns pur și simplu cu un zâmbet. Ruby nu și-a putut da seama dacă zâmbetul său era unul disprețuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]