1,402 matches
-
în condițiile prezenței sale (reale sau imaginare)." (Alin Gavreliuc, op. cit., p. 29). 478 Autopercepția, mecanism de elaborare a imaginii de sine, este posibilă doar în prezența celuilalt, fie ea și imaginară, și este legată de ceea ce C. H. Cooley numea oglindire reciprocă. "Sursa principală a informațiilor identitare autopercepute o constituie chiar propriul comportament și semnificația atribuită acestuia de către actorul social confruntat cu situații diverse (...) Darryl Bem (1972), susține Gavreliuc, ne explică de ce ajungem să ne declarăm religioși, atunci când asistăm la o
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Bușulenga descrie maiestuozitatea „Bătrânei metropole”, subliniind că „genele Londrei sunt perceptibile ca acelea ale longevivilor, puternice, rezistente, lung îndurătoare”, poetul Gheorghe Vidican se lasă dominat de „ochii” sau „genunchii” Tamisei, „albie” regală, pe unda căreia „se leagănă universul”, „milenii de oglindiri și curgeri...”, „sclipitoare scânteiere a trecutului...” Prin extrapolare, am putea vedea în ochii rozetelor din Parcul St. James, care punctează in aeternum pașii delicați ai Dianei, Lady Dy, „oftatul îngerilor”, liniștea pulsației cotidiene, „zborul îngerilor spre copilărie”, amintind de propria
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
care-i nega Magdei tot ce-a lăsat în urmă”), orgoliul femeii rănite, apartamentul (Magdei) - un „templu al singurătății”, spitalul - un loc al recuperării și al redării armoniei sinelui etc. Scriitorul ne dezvăluie un exemplu concret de natură neurobiologică, prin oglindirea unui tip de iubire pasională, ce poate fi studiat ca un caz clinic (sentimente erotice care mocnesc ardent, ucigând demnitatea unei femei frumoase și inteligente, transformându-o, ascensional, într-un sclav al propriilor impulsuri, ilogice). în egală măsură, interesantăși palpitantă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
unei aventuri a imaginației” sau secvențe de adevărată poezie epică: „Ca un fulger salvator unic..., pendula... s-a dezlănțuit... într-un sunet de gong îmbătrânit, care s-a oprit... în anemia toamnei care rătăcea pe afară”. Fascinantă este și succinta oglindire a ceea ce a fost „strălucirea” orașului de la Dunăre, care-și „trăia cu nepăsare prezentul”, ajuns într-o stare jalnicăși „despuiat de lepre hămesite să fure cât mai era ceva în straiță...” Sensibile frazări descriptive sporesc frumusețea falezei și a așezărilor
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
chiar istoria lui eamlet, așa cum a fost ea oglindidă, în prealabil, de Saxo Grammaticus (c.1150-1220), în a sa eistoria Danica și, mai apoi, cu „înfloriturile” inerente oricărei prelucrări, de către francezul Francois de Belleforest (1530-1583) - în a sa eistoires Tragiques, oglindire măiestrită, în fine, în viziunea lui tilliam Shakespeare. Așadar, la „ceasul mort al beznei necuprinse”, „crunta arătare” (actul I, scena 1) a răposatului eamlet (tatăl) e considerată o „năpastă” care poate prevesti un rău pentru țară. Acesta este segmentul care
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
lumii. și astfel, pentru eamlet, lumea devine o „închisoare...”, o încorsetare ca într o „coajă de nucă...”, pentru un rege „al spațiului infinit”, un rege al „nemărginirii” (actul II, scena 2). Dar și o provocare: „revolta spiritului încătușat în trup...” Oglindirea unui „suflet frumos (un „melancolic, subtil, ipohondru și-adânc...”, retras în sine însuși, care nu poate decide decât cu greu să iasă din această armonie interioară...” Ne putem întreba de ce această „natură nobilă...”, „greșește calea”? Viața lui eamlet se impune
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
într-un mod bizar. Veți spune: Dan Plăeșu este un realist, oglindește viața conjugală (sau cea extraconjugală) în toate fațetele vieții reale. Nu se spune adesea că viața este precum un roman? Atunci, de ce n ar fi și romanul o oglindire a vieții reale?! și în atare situație, pare explicabilă descrierea iubirii care sapă o rană adâncă în ființa umană, iar împăcarea (sau căVătoria pentru a doua oară) să apară precum o supă reîncălzită, care și pierde și vitaminele, și savoarea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
reluarea firului narativ al romanului de ucenicie, cum este cazul Crinului din vale). În cadrul acestor povestiri apar descrieri expresive "mnemonice", procedeu foarte bine surprins de către L. Frappier-Mazur și a cărui funcționare o putem analiza astfel: a) peisajul se prezintă ca oglindirea unei "stări de spirit" a personajului, el servește drept intermediere expresivă între personaj și sentimentele sale: Este necesar ca episoadele și peisajele să fie armonizate. Există analogii între situațiile pe care le trăim, stările noastre de spirit și locurile, fenomenele
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
foarte apropiate de sensul celor menționate anterior. Astfel, inteligentul interpret sublinia faptul că "tragedia exclude recunoașterea, în timp ce comedia înscenează adesea numai parodia ei", și definea conștiința tragică drept "o conștiință opacă, simplă, cu identitatea nedivizată, nefisurată de acel du-te-vino al oglindirii". Eroul tragic nu are cum să posede, așadar, nici o "conștiință scindată", pentru că lui "îi ajunge scopul său substanțial", iar personajului comic îi e suficientă "subiectivitatea lui derizorie". Abia drama reprezintă "desfășurarea și analiza mișcării recunoașterii", proces făcut a descoperi omul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mergi prin pustiul Sinaiului venind dinspre apus spre răsărit, cam spre ceasul prânzului, deșertul începe să ardă; atunci dacă te uiți spre munte ți se pare că muntele iese din apă, nu-i vezi poalele pietroase și sterpe, îi vezi oglindirea întoarsă în văzduh a vârfului verde și înflorit ca într-o apă. Este căldura pustiei care face asta... se cheamă miraj și este atât de frumos încât îți ia mințile. Ți se pare că muntele a venit spre tine și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Hitler și la numeroasele genocide și episoade de epurare etnică, nu pot să fiu de acord că nonviolența este întotdeauna cea mai bună cale de urmat. În unele circumstanțe, rezultatele sunt inacceptabile. Și în această privință concepțiile mele sunt o oglindire a moștenirii primite. Argumentele în favoarea și împotriva rezistenței armate au fost dezbătute cu intensitate în Republica Cehoslovacia în perioada interbelică. Președintele Masaryk a declarat cu înflăcărare că sensul istoriei și democrației Cehoslovaciei poate fi găsit în viața lui Iisus, nu
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
ce nu cunoaște granițe, fiind universal și circulând cu aceeași ușurință pe toate meridianele lumii. Dezvoltând continuu elementele sale de expresie, muzica a ajuns la gradul de înaltă manifestare a simțirii și gândirii umane, a cărei capacitate de reflectare, de oglindire a vieții afective, a influențat omenirea, contribuind împreună cu celelalte domenii ale culturii la cunoașterea universului uman și transformarea lui. Se impune o determinare a posibilităților de exprimare ale artei muzicale, acestea constituindu-se în limbaj muzical. Materialul cu care se
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
ei descendent, iar castelul se va prăbuși. Îi rămîne Naratorului-Personaj (marto-rului-"eu") să realizeze acest lucru. El înțelege că sensurile duble ar trebui luate în serios; ca atare, și actorul este capabil să interpreteze fabula în ramă ca pe o oglindire a ceea ce e pe cale să se întîmple. Așa fiind, se poate el însuși salva. Fuge, și în spate vede castelul prăbușindu-se. Astfel poate fi martor dar și să relateze această povestire ciudată. Acest text-oglindă este interesant și din alte
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
al lucrării ca un întreg. Problema punerii în ramă este complicată de heterogeneitatea evidentă a discursurilor desfășurate, incluzînd diferitele materiale media. Problema relației dintre nivelele de narație poate să ne ajute să înțelegem această pictură. Există cumva un grad de oglindire între narațiunea lingvistică și cea pictată, și între lucrarea ca un tot și citatul din Boucher? Textul sablat de pe plăcile de sticlă se citește după cum urmează: Am șase ani și mă ascund după mîini. "Ochiul Rău vine după tine!", țipă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ei este îndreptată spre copiii care doresc să învețe a picta sau poate spre pensulă, acest al șaselea simț al pictorului? Dar apoi, degetul ei indică reprezentarea copilului din pictură în pictura-din-pictură. Cu siguranță, gestul de "a arăta" este obiectul oglindirii. Și această mînă întinsă aruncă o umbră asupra copilului reprezentat. Rama, ea însăși un element naratorial care simbolizează în același timp limitele a ceea ce se presupune că este, datorită exuberanței istoricizării, se scurge de pe tapet spre și dincolo de marginea întregii
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este acel mic dar supărător mesaj politic adresat lui (de către cine?) sau nouă, privitori care doresc să-l citească dar nu pot? Singurul lucru pe care această etichetă-plic cu un ilizibil "ebraică" îl face este cel mai important act de oglindire și punere în narațiune. Ebraica se citește de la dreapta la stînga, nu de la stînga la dreapta. Între reprezentarea istorică și creștină a lui Boucher și imaginea scrisului ebraic sînt aduse două culturi pentru a se tolera una pe cealaltă. Dar
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Ernest van Alphen, Fucking Literature: On Excess and Sublimity in Kathy Ackter's Narratives (1997). Cea mai veche sursă cunoscută în legătură cu mitul lui Narcis o repre-zintă Cartea a treia a Metamorfozelor lui Ovidiu. Ovidiu exploatează din plin potențialul literar al oglindirii auditive prin imaginea lui Echo, ca întruchipare sonoră a oglindirii vizuale care, în literatură, nu poate fi reprezentată într-o manieră concretă. Cu referire la Echo, vezi inteligenta analiză realizată de Spivak (1993). Exemplul din Texaco este din Patrik Chamoiseau
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Kathy Ackter's Narratives (1997). Cea mai veche sursă cunoscută în legătură cu mitul lui Narcis o repre-zintă Cartea a treia a Metamorfozelor lui Ovidiu. Ovidiu exploatează din plin potențialul literar al oglindirii auditive prin imaginea lui Echo, ca întruchipare sonoră a oglindirii vizuale care, în literatură, nu poate fi reprezentată într-o manieră concretă. Cu referire la Echo, vezi inteligenta analiză realizată de Spivak (1993). Exemplul din Texaco este din Patrik Chamoiseau, Texaco (1992). Textul teoretic pe care se bazează acest roman
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
sunt; Numai colo în departe și-n albastră depărtare Ale zorilor grădine clar se văd strălucitoare, Cu boschetele de roze și cu crinii de argint. Acolo sunt lacuri limpezi, rumene în a lor fire, De-a grădinilor de roze tăinuită oglindire, Și din curtea argintie zorile rîzînde ies; Haine verzi și transparente coprind membrele rozalbe Și în lac ele aruncă roze cu mânuțe albe, Netezind a lor sprâncene, dând din frunte părul des. Într-o dulce și umbroasă, viorie atmosferă, Se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sugerează că termenul general de minciună reprezintă o "denaturare intenționată a adevărului, avînd de obicei ca scop înșelarea cuiva" [DEX, 1975:550]. În această generică accepțiune, minciuna este opusă adevărului, înțeles ca o "concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității obiective în gîndire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întîmplat în realitate" [DEX, 1975:11]. Rezultă de aici că minciuna înseamnă deopotrivă discordanță între cunoaștere și realitate, reflectare infidelă a realității, necorespondență cu realitatea, inexistența
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
imaginile din cea subiectivă, a subiectului care le reflectă. Obiectele sînt primare, imaginile secunde. Modelul cel mai simplu și cel mai vechi, existent independent de om, al acestei relații dintre un obiect și o imagine a lui este acela al oglindirii. El evidențiază diferența esențială dintre cele două elemente ale relației: primordialitatea și consistența obiectului, dependența și caracterul fantasmatic a celui de al doilea. În apă sau În oglindă se găsește doar o imitație spectrală a obiectului, aspectul și nu substanța
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
două elemente ale relației: primordialitatea și consistența obiectului, dependența și caracterul fantasmatic a celui de al doilea. În apă sau În oglindă se găsește doar o imitație spectrală a obiectului, aspectul și nu substanța lucrului. Înfățișarea și nu materialitatea lui. Oglindirea constituie și unul din motivele folosite frecvent În compunerea poemelor: Pisc alb În iezer - un fulg de zăpadă-atinge alt fulg de omăt (toate haiku-urile care ilustrează acest studiu aparțin lui Eduard Țară) Cei doi fulgi sînt, În mod evident
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
subiectului. Ce este În creierul nostru este o reproducere a obiectului care poate fi numită imagine doar metaforic. Imaginea este În acest fel subiectivă, există În subiect și este generată cu mijloacele subiectului. Potrivită inițial pentru percepția vizuală a obiectelor (oglindirea), imaginea devine deja o metaforă (o sinecdocă) atunci cînd este extrapolată și la percepțiile realizate de celelalte organe de simț: auz, pipăit, gust, miros. Realul frizează Însă uneori imaginarul prin felul În care sînt dispuse elementele unei scene: Bătrînul pescar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ninsoarea doar mîna tandră a Marelui (Orb) Anonim? Orbirea poate fi Însă și un simbol extrem de acut al singurătății: lacul singur În liniștea serii și calul orb Nicolae Ștefănescu Singurătatea lacului pare să fie omoloagă orbirii calului, capacitatea lui de oglindire fiind la fel de stearpă În ce privește depășirea izolării ca și lipsa vederii. păpușa oarbăniciun copil să-i pună ochi de sticlă Nițu Duțu Și acest poem folosește, cu o ironie tandră, ipostaza orbirii pentru a pune În lumină o lipsă mult mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și deci, cu atît mai mult, pentru viața ființelor și a omului. Saltul este traseul unei vieți, iar impactul cu apa dispariția, moartea. Ecoul poate fi doar un plescăit banal și repede uitat... Și totuși... Într-un ciudat joc de oglindiri, el sfarmă, uneori, discul de argint al lunii... Meditație asupra timpului A contempla și a medita sînt oarecum sinonime, dar, ca orice sinonime care se respectă, ele nu sînt absolute și interferează doar pe o parte din sensurile lor. Ambele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]