2,119 matches
-
simple versificări, stau sub înrâurirea poeziei pe aceeași temă a lui Radu Gyr. Câteva sonete îl anunță pe artizanul de mai târziu al acestei forme fixe de poezie. În Pârjol (de fapt, un dublu sonet, dispus simetric, în oglindă), Balada omeniei (sonet structurat astfel: 4, 3, 3, 4), Și a fost ziua (sonet inversat), dar și în altele, S. realizează nu doar performanțe prozodice, acum lirismul devine substanțial și transparent totodată: „A-ncremenit în goluri clipa / ca duhul sevei în ierbar./ Privirea
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
Copiii Europei”. A debutat la „Tinerimea Moldovei” în 1969, și editorial cu placheta Până la dragoste, apărută în 1979. Publică versuri și articole în „Femeia Moldovei”, „Nistru”, „Columna”, „Literatura și arta”. V. scrie o lirică de factură erotică - Până la dragoste, Ofrandă omeniei (1989), Steaua destinului (1993), Poeme (1996) -, dragostea fiind înțeleasă ca o stare existențială totală, sursă de meditație etică sau de inspirație social-politică. Stilul este îndeobște confesiv sentimental, adesea retoric, dar versul trece nu o dată într-un registru „înverșunat, fără edulcorări
VEREJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290490_a_291819]
-
imprecație” (Mihai Cimpoi). În 1997 a publicat un volum de publicistică intitulat A trăi, a munci, a iubi. I s-a decernat Premiul „Ostrovski” al URSS și Premiul Internațional „Maxim Gorki”. SCRIERI: Până la dragoste, pref. Emilian Bucov, Chișinău, 1979; Ofrandă omeniei, Chișinău, 1989; Steaua destinului, Chișinău, 1993; Orașul de pe orbita ABC, Chișinău, 1996; Poeme, Chișinău, 1996; A trăi, a munci, a iubi, Chișinău, 1997. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Cartea Renatei Verejanu, LA, 1990, 3 mai; Dan Coste, Și viața lor era
VEREJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290490_a_291819]
-
viața școlară. Copilul vrea să vadă în profesor, nu numai tehnicianul preocupat de buna desfășurare a procesului instructiv-educativ, ci și omul care se apropie cu înțelegere și căldură de problemele, trăirile și sentimentele lor. Zâmbetul binevoitor al profesorului, răbdarea și omenia să creează un climat emoțional pozitiv la lecție, favorabil actului de învățare. Unii elevi stau "încruntați la ore, poate, și din cauza "încruntării unor profesori, preocupați de problemele personale, cu o atitudine rece, distantă sau chiar disprețuitoare față de elevi. Sistemul defectuos
DEFICIENŢE ÎN RELAŢIA ELEV - ŞCOALĂ - FAMILE. In: Arta de a fi părinte by Carnariu Doina, Carnariu Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1412]
-
Pușcaș, Datoria creației majore, TR, 1987, 24; Nae Antonescu, „Istorie și istorici în România interbelică”, ST, 1989, 8; Victor Neumann, Istoricul față în față cu istoria, F, 1990, 6; Mihai Răzvan Ungureanu, „Lucrul cel mai grozav a fost să întâlnesc omenia din oameni” (interviu cu Al. Zub), CRC, 1991, 2; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, Iași, 1993, 201-209; Pavel Chihaia, O constantă contemporană: Al. Zub, RL, 1994, 17; Mircea Anghelescu, Timpul eminescian, LCF, 1994, 28; Al. Dobrescu, Tânărul Alexandru Zub, CL, 1994
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
morală și estetică. El dă altă justificare acestei compartimentări: „Țărănimea nu e reacționară. Ea e conservatoare și pasivă [...] E satul forma politică ideală? Nu. Principial, nu există formă politică ideală. Satul e însă forma de așezare omenească cea mai favorabilă «omeniei». Nu cred în evoluția uniliniară. Nu cred în progres. «Omului de pe stradă» trebuie să-i opunem «omul dinlăuntru», fie el «cel din urmă dintre oameni». Destinul esențial al omului este transmundan. [...] O idee de OM! Nu social, ci metafizic. [...] Trebuiesc
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
fasciști, și de catolici. Suntem răsăriteni. Viața omenească are sens transmundan, nu social, ci metafizic. Nu cred în politică. Nu vreau libertate politică, ci spirituală. Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila. Nu vreau omul abstract, nici «umanitatea», ci OMENIA!” Ce e curios în această utopie a satului răsăritean este că sociologul refuză să accepte ideea că orașul poate să facă parte din România bună, profundă prin valorile pe care le creează. În privința experienței (ideea cu care operează filosofii și
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
istorici, filosofi și critici literari care s-au ocupat de problema spiritului național, el schimbă radical unghiul de percepție și, căutând să determine „faptul și felul de a fi” al ființei românești, nu mai apelează la însușiri omenești generale (duioșie, omenie, resemnare etc.), ci la alte categorii ale spiritului, cum ar fi „negația românească”, „înțelesul prefacerii”, ideea de tot, ideea de singurătate, de trecere, cu alte cuvinte vrea să descopere nuanțele ontologice ale spațiului și ale timpului românesc. Începe cu dificultățile
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
însoțirea fetei cu plugarul Petre, încredințând-o unui negustor străin, hapsân, care o și părăsește. Tânărul, în prada unei disperări pe care o declamă în tirade romanțioase, lacrimogene, este gata să se înroleze. Însă intervenția unui boier mărinimos, plin de omenie față de țăranii de pe moșia lui (pe care o gospodărește singur, nelăsând-o pe mâna hrăpăreață a unor „arendași cumpliți”), se dovedește salvatoare și Petre, „recrutul răscumpărat”, se poate, în fine, căsători. Atmosfera e idilică. Compunerea, însuflețită de bune intenții, salutând
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
o tabletă semnată împreună cu Mircea Eliade, în care subliniază valoarea logicianului român în familiarizarea auditoriului universitar „cu problemele existențialismului, într-un timp când acest curent era aproape ignorat în Occident”. Celelalte broșuri și lucrări, fie că este vorba de eseul Omenia și „Frumusețea cea dintâi” (1962), o schiță tipologică asupra specificității românești, sau de Noua gravură românească în lemn pentru ilustrarea cărții (1949), reflectă o structură intelectuală aleasă și profundele legături ale autorului pribeag cu spațiul său de obârșie. SCRIERI: Viața
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
obârșie. SCRIERI: Viața și nevoințele fericitului Paisie, starețul sfintelor monastiri Neamțul și Secul, Râmnicu Vâlcea, 1935; Gravura în lemn la mănăstirea Neamțul, București, 1940; Noua gravură românească în lemn pentru ilustrarea cărții, cu gravuri originale de George Rusu, Freising, 1949; Omenia și „Frumusețea cea dintâi”, pref. Mircea Eliade, Freising, 1962; Omorârea lui Robete, pref. Nicolae Florescu, București, 2001. Repere bibliografice: Eliade, Împotriva, 202-205, 245-250; Vasile Posteuca, Din însemnările de la Buchenwald, „Cuvântul în exil”, 1967, 58-59; Octavian Bârlea, Întristată adunare, „Cuvântul în
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
realități ale vieții sociale românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea. „Moștecismul”, urmărit în toate straturile sociale, în toate instituțiile, este sinonim cu incompetența arogantă, cu lipsa de cinste și de demnitate, cu brutalitatea și obtuzitatea cazonă, cu lipsa de omenie în relațiile dintre oameni. O mare parte din material - articole politice și literare, schițele cu Moș Teacă, versuri și parodii, note și recenzii - îi aparține lui Anton Bacalbașa, care redactează, sub pseudonimul Rigo, și câteva suplimente: „Dom Paladu”, „Mitiță Scuza
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
tânărul istoric Ion Nestor, fostul semnatar al Manifestului Crinului alb, mai puțin auster. Scenă epică memorabilă. Moralistul are ce scrie și ce bârfi. Etica pe care o recomandă se sprijină, în continuare, pe valorile țărănești. În centrul ei se află „omenia și cumințenia”. În Memoriile mandarinului valah și, mai înainte, în Pomul vieții dăduse mai multe precepte. Ele împacă bucuriile trupului cu austeritățile spiritului oltenesc-european („eu nu sunt român - scrie el - sunt oltean și european”). P. aspiră să devină, într-o
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1967; Scrieri, I-V, București, 1969-1973; Microbar, București, 1971; Amintiri din viața literară, București, 1974; Treceri și petreceri, București, 1980; Mărturii privitoare la evreii din Țările Românești, București, f.a.; Am scris numai pentru promovarea omeniei. Amintiri și evocări, îngr. Florentin Popescu, București, 2003. Traduceri: P. Pavlenko, Soarele de stepă, București, 1950 (în colaborare cu V. Cordun); M. Nikitin, Însemnări din Kuzbas, București, 1954 (în colaborare cu N. Stoian); Konstantin Fedin, Frații, București, 1955 (în colaborare
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
poate dureroase în metafora elegantă a stilului său, le-a expus în mod temperat, uneori prin aluzii și sugestii, privilegiind citatul, evitând duritățile de expresie și postura apodictică. Liviu Rebreanu credea că P. „aduce o notă nouă în critica românească: omenia”. Pe de altă parte, glosele lui impun stilul artist al criticii. Fraza este bogat ornamentată, are o vibrație euritmică, o fluiditate melopeică, discursul se desfășoară în falduri, somptuos, ca în arta barocului. Interpretul cultivă cu voluptate fraza de bogată și
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
cărturarului transilvănean: conflictul cu autoritățile, plecarea la Viena, detenția, perioada petrecută în castelul contelui Wass, moartea. Personajele suferă de schematismul tributar dogmatismului epocii în care au fost concepute, textul abuzând de poncife. De același păcat suferă și personajele din Prețul omeniei (1976), între doi tineri ilegaliști comuniști, Emil și Ileana, pe de-o parte, și cel numit Domnul, pe de altă parte, neputându-se stabili - chipurile din motive ideologice și în ciuda statutului comun de întemnițați - vreo pistă reală de comunicare. Burebista
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
SCRIERI: Stejarul, Brașov, 1968; ed. (Acuzatul Gheorghe Șincai), București, 1979; File din activitatea și lupta comuniștilor brașoveni (în colaborare cu Mircea Băltescu), Brașov, 1971; Sala de așteptare, Brașov, 1971; Complot la Sarmizegetusa, București, 1973; Sala de așteptare, București, 1974; Prețul omeniei, Brașov, 1976; Testament cu illustrate colorate, București, 1977; Burebista, București, 1978; Calendarul de la Sarmizegetusa Regia (în colaborare cu Șerban Bobancu și Cornel Samoilă), București, 1980; „Bună seara, Maria”, București, 1982; La Colonna di Traiano e Decebalo, Roma-Madrid, 1983; Primăvara eroului
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
Povești fără țară și în Cetăți sfărâmate. Primele sunt cinci povestiri cu tematică diversă, cu tentă nostalgic-sentimentală, întrupând personaje puternice, cum este Dora, din Strada florilor, patroană de bordel, victima unui destin tumultuos și nefericit, dar animată de voință și omenie, sau Annemaria, din nuvela omonimă, care pe fondul traiului plin de privațiuni din Germania sfârșitului de război, îndrăgostită, se sinucide când e bănuită de infidelitate. Alteori, povestea de dragoste se împletește cu lupta împotriva prigoanei instituite de dictaturile de tot
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
Vlad Anonimul, drama lui Petru Cercel și relația lui cu tânărul Vlad, care primește surgiucul de domnie, cunoaște alte dimensionări. Pentru fostul cârmuitor - din familia aventurierilor de rasă de soiul lui Despot Heraclidul -, puterea, prerogativă ducând la excesul discreționar, și omenia, evghenie a inimii, stau să intre într-un ca și ireconciliabil divorț. Dar sacrificiul lui Vlad (căruia îi este sortit să rămână Vlad Anonimul pentru că, printr-un paradox aparent, tocmai calitățile lui îl fac inapt să domnească) zguduie conștiința ușuratecului
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
celor mici, de nimenea să nu-ți fie rușine [...]. Iar de vei face judecată fățarnică, tu cugetă când să va lua judecata de la tine și se va da altuia”, au ca sursă și tradiția politică bizantină, dar și o anumită omenie românească. Cum se articulează acest fond cu viziunea teologică din paginile cărții? Limpezirea acestei relații este capitală pentru calificarea umanismului profesat de N. B. și, după el, de alți cărturari români din prima jumătate a secolului al XVI-lea și de
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
propriu acestui text, cum era propriu sufletului autorului. Dragostea pentru țară devine o exigență fundamentală în programul de formare a urmașului și trăsătura capitală a modelului monarhic. Este o prezență care așază umanismul lui N. B. pe o platformă unde înțelepciunea, omenia românească și încrederea într-o dreptate eternă a celor asupra cărora cad cotropiri de aiurea îi sunt deopotrivă reazem și legătură cu fondul sufletesc al poporului căruia îi aparținea scriitorul voievod. SCRIERI: Învățăturile bunului și credinciosului domn al Țării Românești
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
axează pe încercarea de a face în primul rând „reportaj la fața locului”, intenția fiind de a reconstitui, descriind cazuri particulare, tragedia evreilor în timpul celui de-al doilea război mondial. Subiectul va fi reluat mai târziu în lucrările Oameni de omenie în vremuri de neomenie (1987) și Ce s-a întâmplat cu evreii în și din România (I-III, 1996-1997), care pot fi încadrate mai degrabă în categoria memorialisticii și a istoriografiei. În prima sunt prezentate peste o sută de cazuri
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
Haifa, 1978; Croitorul din Back, București, 1979; ed. Așkelon, 1988; M-am născut reporter!, București, 1981; ed. I-II, Tel Aviv, 1998; Încă șapte momente..., Haifa, 1981; Tot șapte momente..., Haifa, 1983; Din nou șapte momente..., Așkelon, 1987; Oameni de omenie în vremuri de neomenie, Tel Aviv, 1987; ed. București, 1996; Iar odată șapte momente..., Așkelon, 1988; Ultime șapte momente..., Bat Yam, 1989; Numai oamenii norocoși au noroc, Bat Yam, 1989; Dosar Ana Pauker, îngr. Mihai Stoian, București, 1991; Dosarul Ana
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
introd. edit., Chișinău, 1980; Folclor din Bugeac, Chișinău, 1982; Frumos e la șezătoare, Chișinău, 1983; Folclor din Nordul Moldovei, Chișinău, 1983; Căutătorii de perle folclorice, Chișinău, 1984 (în colaborare cu Efim Junghietu); Folclor din Stepa Bălților, Chișinău, 1984; Beția strică omenia, Chișinău, 1987 (în colaborare cu Victor Cirimpei și Efim Junghietu); Pom înaurit, pref. edit., Chișinău, 1989; De urat v-am mai ura, Chișinău, 1991 (în colaborare cu Nicolae Băieșu); Vasile Lupu în folclor și literatură, Chișinău, 1992; Folclor din Țara
MORARU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288250_a_289579]
-
În realitate. (Ă). Cartea nu oferă doar afirmația romancierului că socialismul pășește biruitor Înainte, ci noi câștigăm sentimentul acesta din cunoașterea oamenilor de care ne-am despărțit odată cu ultima pagină a românului. De aici izvorește patosul real, străbătut de adânca omenie și constituind una din laturile cele mai valoroase ale acestei opere. (Ă). Pe șantiere, În toate părțile stă scris cu litere mari: CONSTRUIM FĂRĂ BURGHEZIE ȘI ÎMPOTRIVA EI. Ceea ce formează Înțelesul adânc al romanului e tocmai victoria asupra acestei Împotriviri
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]