1,306 matches
-
îl autoriza să apeleze la referendum, la aceste plebiscite regulate pe care un om lipsit de charismă trebuie să le evite. Fiecare dintre ele reprezentau o ocazie unică de a reconstitui, dincolo de partide, de clase, de regiuni, scena invizibilă și omniprezentă a mulțimii adunate în jurul conducătorului ei: de Gaulle și francezii. Se crea impresia că în afara acestei legături ce întruchipa Franța însăși nu mai exista nimic. Cînd după ultimul referendum, cel imediat de după evenimentele din mai 1968, prestigiul său a intrat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
toate timpurile și de la toate popoarele", iar al doilea îl proclamă "glorios mareșal al armatelor proletare, cel mai bun dintre cei mai buni revoluționari". Toate țările, începînd cu a sa, sînt invadate de milioane și milioane de portrete care fac omniprezent personajul și imaginea lui retușată de propagandă. Și ține sub privirea lui popoarele îndepărtate la fel cum veghează ca cei apropiați lui să-i fie sub puterea privirii. Ca hipnotizator pasionat, Stalin se credea în stare să-i impresioneze și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vocile supraeului va fi deasupra celorlalte. Purtătorul numelui încearcă sentimente de gratitudine față de cel care i l-a conferit, se simte fiu al marelui om, membru al familiei sale. Folosit mai peste tot și rostit în orice clipă, numele face omniprezentă figura marelui om. Fiecare trebuie să se supună față de ceea ce pretinde a veni de la el. La limită, tot ceea ce există poartă acel nume și tot ceea ce-l poartă există. Cel al lui Lenin a cunoscut o cuprindere exemplară căci nimeni
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
însușiri concură la definirea uneia dintre ipostazele întoarcerii, în poezie, după 1989, la spiritul religios. Ruga, oficierea ritualului creștin, exaltarea imnică a iubirii, rostirea răspicată a experienței lăuntrice a devoțiunii creștinești, a cucerniciei și a aspirației spre mântuire sunt realitățile omniprezente ale acestei lirici de exclamație și fervoare religioasă, formulată într-un lexic simplu (cel fundamental, cu împrumuturi din lexicul liturgic sau biblic), cu imagistică puțină, banală sau discretă. Forța acestei poezii încearcă să se impună prin intensitatea - iar nu prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
surse istorice concrete, ci de la unele formulări nefericite ale unor istorici de mare reputație, pe care, de altfel, aceștia le repară în paginile următoare, care sunt însă ignorate de pseudo-cercetătorii istorici filoruși și procomuniști dintre Prut și Nistru. În 2003, omniprezentul Vasile Stati lansa un semnal de alarmă către tinerii Moldovei în care avertiza asupra ofensivei lansată de neoromânii din Basarabia care și-au impus, din 1991, concepțiile velicoromânești și privilegiile întregii populații. Tinerii Moldovei ar trebui să fie vigilenți, pentru că
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
credincioșilor Mitropoliei Basarabiei a continuat. De asemenea, presa procomunistă continuă să denigreze Mitropolia Basarabiei și să-i nege legitimitatea: despre „parohii acaparate de așa-zisa mitropolie a așa-zisei Basarabii”, patronate de primarul Chișinăului de la acea vreme, vorbea în 2003 omniprezentul Vasile Stati. Că ar fi un moft politic al PPCD și o eroare gravă a Curții de Apel, care nu ar avea competență în rezolvarea acestui conflict, se exprima și Vasile Vieru la 14 mai 2004. Mai mult, în 2003
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
general, nu există liste de non-utilizatori pe care să vă puteți baza. Chiar și listele cu populația au valoare limitată dacă participanții nu sunt conștienți sau nu sunt siguri dacă folosesc un anumit produs sau serviciu. În cazul unor servicii omniprezente, cum ar fi Dezvoltarea în Cooperare, aflăm, de obicei, că locuitorii nu se consideră utilizatori, dar, de fapt, utilizează informații furnizate de către respectiva organizație. De obicei, non-utilizatorii sunt mai greu de găsit de multe ori, deoarece întrebările de filtrare pe
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
Pontifex Maximus în anul 12 a.Chr., de către Augustus nu mai putea schimba mersul lucrurilor. 2.2. Cultul imperial Principalele aspecte al politicii religioase a lui Augustus, care au avut urmări considerabile și consecințe de o importanță aparte față de creștinismul omniprezent a fost primirea cultului dat în Orient suveranilor și tentativa de a se servi în restaurarea religioasă și de a face, prin forma modificată de cultul împăraților, fundamentul religiei oficiale. Cultul suveranului și-a avut originea în Orient, iar fundamentul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cercetător sau nu, nu se poate mulțumi doar cu faptele: orice activitate socială implică întrebări de ordin moral, privind binele și răul, și acestea nu pot fi, prin definiție, hotărâte doar de fapte. În domeniul internațional, aceste chestiuni etice sunt omniprezente: problema legitimității și loialității ar trebui oare să ne supunem națiunii, unei comunități mai largi (chiar lumii întregi, cosmopolis-ului), sau unui grup subnațional mai mic; chestiunile legate de intervenție dacă suveranitatea este o valoare supremă sau dacă statele sau agenții
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sărăcăcioase de alimente, alarme, liste de ostateci agățate pe pereți, denunțuri anonime și toata litania de neajunsuri cotidiene din acei patru ani interminabili. În rest, nu vorbeau ca să se afle În treabă, pentru că acel mediu lugubru și opresiv era fundalul omniprezent al lucrării.” Singura posibilitate a lui Gastinel e să rămână la generalități despre cei doi copii sau la fundalul comun celor două cărți. Într-adevăr, În rarele momente În care conversația devenea mai puțin vagă, Începeau să se iște neînțelegerile
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
verbul a naște, / Cel iradiind suferință / Prin toate sensurile vărsate din dicționar, / Stau îmbrățișați, lipsiți de apărare și singuri". Verbul "a naște", așadar, iradiază suferință. A fi înseamnă a suferi. Iată chintesența filosofiei lui Schopenhauer!"146 Natura redevine și ea omniprezentă, însă, nu ca un cadru feeric romantic, prielnic pentru trăirea erotismului, ci ca un cadru decorativ exterior, a cărui ruptură cu interiorul este atât de mare, încât degradarea primului apasă asupra celui de-al doilea. Sentimentul neîmplinirii are ca punct
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
supraveghere generalizată. În această organizare care a dominat universul occidental, trebuie să distingem natura diferită a supraveghetorului, care e sacru, și a celor supravegheați, care sunt profani, insecte pironite sub reflector, căruia nici o persoană nu i se poate sustrage. Supraveghere omniprezentă, supraveghere verticală. Verticalitatea fiind aici înțeleasă ca o ierarhie nu numai ontologică, ci și spațială, căci ea îi permite Puterii care domină lumea să vadă fără să fie văzută. Ochi anonim. Ochi transcendental. Ochi superior. Supravegherea divină operează în același
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
singur gardian să supravegheze ansamblul celulelor dispuse circular, și asta fără ca deținuții să-și dea seama 1. Ei știu că gardianul acționează, dar le este imposibil să-l evite și să-l localizeze, căci el e un supraveghetor anonim și omniprezent. Supravegherea penitenciară la Bentham adoptă atributele supravegherii sacre, până-ntr-atât încât ne permite să schimbăm adagiul „lumea e o scenă” cu un altul, hamletian, „lumea e o închisoare”. Supravegherea, atât cea divină, cât și cea laică, este asociată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de scurtă sau de lungă durată și procedează în mod disimulat, căci ideea apriorică pe care se întemeiază această practică este încrederea în adevărul lucrurilor ce ies la iveală în absența autocontrolului. Orizontul oricărei supravegheri este invizibilitatea, infiltrarea constantă și omniprezentă, cu rădăcini ramificate, întinse la nivelul întregii societăți civile. Când, însă, puterea totalitară se radicalizează și face din supraveghere mai degrabă o practică de intimidare decât o strategie de informare, lucrurile se schimbă. Puterea nu se mai ferește, supraveghează „la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Pentru cei doi, în situația dată, esențială este elaborarea unei strategii care să integreze supravegherea ostentativă a gardianului: lupta împotriva ei presupune un efort de analiză capabil să le furnizeze o soluție de scăpare, fie și provizorie. Țintuiți de privirea omniprezentă a unui ins dominator, dar neidentificat, cei doi nu se resemnează să rămână nemișcați; dimpotrivă, tactica lor este aceea de a nu sta o clipă locului. Să te sustragi controlului, măcar o secundă, capătă pentru amândoi, în ciuda apartenenței la tabere
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
aproape este viitorul împărat de „panoptizarea” lui Bentham, atunci când pretinde, la fel ca și acesta, ca supravegherea să fie aidoma „unei priviri fără chip... șdatoratăț miilor de ochi răspândiți pretutindeni, atențiilor mobile și veșnic treze” (Foucault, p. 216)! Această supraveghere omniprezentă este însoțită de o pierdere de vizibilitate a puterii, care acționează până la urmă în cel mai deplin anonimat. Greu, dacă nu imposibil de reperat, împăratul își bazează autoritatea pe delațiunea care îi vizează pe apropiații săi, urmăriți pas cu pas
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mai în siguranță”. Spațiul este poros, încăperile împânzite de microfoane, numai natura mai poate oferi iluzia unei protecții. Dar și natura se dovedește a fi un refugiu precar; așa cum se afirmă în 1984, nici ea nu scapă pe de-a-ntregul omniprezentei Puteri, care supraveghează chiar și la adăpostul unor tufișuri, chiar și dindărătul unor copaci, chiar și în inima pădurii. Nu mai există nici un loc sigur, nenumărați ochi pândesc de pretutindeni. În Britannicus, Racine inventariază strategiile supravegherii cu precizia cuiva care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
stăpână a casei ce controlează ansamblul camerelor în care clienții reprezentativi, veritabilă galerie simbolică a societății, se dedau unor perverse practici sexuale, fără să le treacă prin cap vreodată că nimeni nu se poate sustrage supravegherii ochiului unic, neobosit și omniprezent, al patroanei. Prin această „panoptizare”, Genet operează o veritabilă metamorfoză carnavalescă: libertățile pe care și le ia fiecare „client” răstoarnă complet imaginea și comportamentul propriu funcției sale în câmpul social. Asistăm, firește, la o liberalizare a moravurilor, dar, în același
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
1968? O dată sau de două ori, Puterea a putut fi luată prin surprindere, dar documentele păstrate atestă cât de harnici și de stăruitori au fost informatorii furișați în obscuritatea sălilor de teatru. Așa s-a ajuns la o discretă și omniprezentă supraveghere a receptării, căci puterea știe că teatrul, fenomen viu, poate clătina printr-un spectacol interdicțiile și poate face abstracție de cele mai elementare măsuri de precauție. Teatrul reușește să formeze, potrivit termenului sociologic folosit de Durkheim, „comunități efervescente”. Comunități
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dintre mediile închise care se lasă supravegheate și mediile deschise, nedefinite, plasate sub control. Cele dintâi trăiesc cu teama unor sancțiuni imediate, decise de către supraveghetori direcți - concediere, reducerea primelor etc.; celelalte, cu convingerea, presupusă a fi descurajantă, că o putere omniprezentă și nevăzută le urmărește fiecare pas (și, evident, cu speranța că o să izbutească să i se sustragă; chiar și controlul generează rezistență... cu tot caracterul lui „divin”). Pe scurt, la nivel global, omul modern se vede supus deopotrivă ubicuității controlului
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
să se ivească adevăratul chip. Sau, adevărata față a omului stă în chipurile ce le poate lua; adică în modurile diverse prin care se deschide asupra posibililor proprii, smulgându-se din închisoarea pe care i-o propune, suav și insistent, omniprezent, starea de aruncare. * Scrisul este pentru mine în primul rând o prezentare de sine, mie însumi. Nu scriu (numai, sau prea puțin) ca să vadă alții cum sunt, ci mai curând pentru a mă descoperi în fața mea. Rândurile acestea nu livrează
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
vestice în a doua jumătate a secolului XX. O dezvoltare similară are loc și în alte părți, chiar dacă este lentă monitorizată cu mai puțină atenție, și poate adesea dificil de măsurat. Privire de ansamblu Grupurile sunt o trăsătură esențială și omniprezentă a tuturor sistemelor politice, dar diferă considerabil în mărime și în sprijin și au un impact foarte diferit. Rolul grupurilor în sistemele politice moderne a fost vreme îndelungată privit ca fiind periculos. La început s-au făcut eforturi de a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Europe (1992) și D. Dinan, Ever Closer Union (1994). Capitolul 15 Reprezentarea: forurile legislative și parlamentele Introducere Nicio țară nu este pe deplin centralizată problema gradului de centralizare și descentralizare este așadar prezentă peste tot. Problema reprezentării este și ea omniprezentă, chiar dacă gradul de reprezentare variază semnificativ de la o țară la alta, sau dacă, acolo unde instituțiile reprezentative există în mod oficial, rolul lor variază semnificativ. Niciun guvern nu poate elabora legi izolându-se în întregime de sentimentele și chiar de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
litanie acuzatoare, ajunsă la un grad înalt de intensificare a ororii, nu face decît să reia, în ceea ce au esențial, acei termeni mult mai vechi și mai profunzi, ai unei alte denunțări: a răului, a spiritului pervers, a invizibilului și omniprezentului Satan. Odată cu extinderea procesului de demonizare a participantului la Complot, anatema care cade asupra lui apare din ce în ce mai clar ca replică sau ca ecou al vechilor procesiuni vrăjitorești. E vorba de același dosar și același rechizitoriu, de aceleași fixații și obsesii
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
se spune despre "Libre Parole" al lui Drumont, pe care-1 citesc preoții de țară și vechii comunarzi!"). Neliniște, dezordine, incertitudine și pizme s-au cristalizat în jurul acelei imagini blestemate a evreului (sau a francmasonului, sau, mai mult, a evreului francmason) omniprezent, spoliator și cuceritor. Mecanismul psihologic și social se aseamănă cu cel al exorcismului. Răul pe care-1 suportăm, într-o măsură mai mare Răul de care ne temem s-a concretizat, s-a încarnat. A căpătat formă, chip, nume. Scos din
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]