1,609 matches
-
nu am făcut-o și, o spun încă o dată, eram atras de Ceaușescu și de noua lui echipă - Maurer, Mizil, Gogu Rădulescu, Iliescu, D. Popescu -, acel Ceaușescu care atacase securitatea lui Dej și pe Dej însuși, care începuse - ca și omologii săi din statele vecine, comuniste, de altfel - descentralizarea în zonele majore ale vieții sociale, economice, creând Centralele industriale care aveau o anume autonomie față de ministerele de resort sau descentralizarea administrativă, cedând o parte a puterii absolute a partidului din epoca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
stabilizare dacă nu de înaintare a acelei cvasi-liberalizări care, cum o spuneam, era de actualitate în toate țările vecine nouă, de la nord. Mai mult: în acei ani, ’66, ’67, ’68, ’69, Ceaușescu avea faima cea mai „eclatantă”, mai „curajoasă”, între omologii săi din țările europene satelite Moscovei, și prieteniile sale „scandaloase” cu Willy Brand, Nixon sau De Gaulle erau o mărturie a poziției României, inedite, „între blocuri”. Ca și curajoasele sale relații cu China, cu care monstrul sovietic în acei ani
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și nu pe Isaac, l-a luat Abrahamul Profetului la bătaie. Instalat pe un pământ îmbibat de islam timp de paisprezece secole, înțeleptul tobă de Pentateuh nu reușise să se edifice asupra tradiției musulmane în această privință. Puțin după aceea, omologul său așkenaz ne mărturisește uimirea care l-a cuprins, în cursul unei călătorii în Maroc, văzând că musulmanii se descalță la intrarea în moschee. La est de Ierusalim, grămezile de încălțăminte sunt la fel de frecvente, iar drumul nr. 1 care divizează
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dispoziție administrativă a Bisericii romane pentru a justifica aceste gesticulații păgâne. Ce bine că nu-s papă! Bigota ucraineancă pe care am văzut-o acolo m-a iritat și mai mult decât schimburile frățești de lovituri dintre patriarhul ortodox și omologul său armean (care s-au încăierat în penultima sâmbătă a Peștelui, în cursul ceremoniei aprinderii Focului sacru, pentru a tranșa cui îi revine dreptul de a trece primul, printr-o ferestruică a ediculului în care erau închiși amândoi, flacăra torței
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
si asa ulcerat al poporului român, al doilea a risipit bugetul american pentru declansarea războiului din Irak si capturarea lui Saddam Hussein, precum si pentru vânătoarea de teroristi. În timp ce Traian Băsescu vede numai lovituri de stat, pregătite de adversarii săi politici, omologul său american vizează numai teroristii, care vin intocmai ca vampirii să sugă sângele concetățenilor săi. George W. Bush, se scuza în fața poporului american, văguit de măsurile de austeritate, că, ”este un președinte în vreme de război”, în timp ce Traian Băsescu spune
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
planului mundan : „Da nu joacă, cum se joacă,/ După soare se d-întoarce./ După soare când răsare,/ După lună când lumină” (Berbești - Maramureș). Împăratul însuși năzuiește la calul feciorului și se pregătește de întâlnirea cu perechea ecvestră ca pentru un omolog suveran: „Împăratu s-o gătat,/ În haine albe s-o-mbrăcat,/ La voinic și-o d-alergat./ - Dă-i, voinice, să jucăm,/ Și murgu să ni-l schimbăm”. Deși pare că se pregătește pentru un moment de trecere ontologică, judecând după culoarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înțeleasă atât în sensul mutilant al inițierii, cât și al predestinării de a ieși din lumea familiară. Dacă norocul ținea de universul uman, limitat, dorul îl înscrie pe Arghir în planul mitic față de care el își resimte afinitatea. Ardiu este „omologul” lui „Arghir, cel mai pedepsit cu dor”, sintagmă întâlnită și în baladă, chiar de la prima apariție a personajului: „Al mic că-mi zicea,/ Ardiu - crăișor,/ Pedepsit cu dor,/ Ardiu făr' de casă/ Și făr' de nevastă”. Calitatea lui nefirească este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
oferită de divinitate pentru alungarea celui mic se referă tot la planul uman de percepție, norocul fiind rezultatul hazardului din timpul nesemnificativ. Negăsindu-și rostul în mundan și situat între două lumi ontologice, mezinul este candidatul ideal pentru scena mitică. Omologul său în sfera maleficului este, desigur, zmeul mezin. Ca și în cazul „mirenilor”, la zmeul cel mai tânăr se acumulează forțe covârșitoare și, de aceea, tot ce ține de el poartă emblema superiorității: castelul e de aur, calul năzdrăvan, soața
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unei acțiuni magice abstracte, de ordonare, pe care o produce Demiurgul asupra Haosului (monstrului primordial)”. Căutători propriu-ziși, fiindcă sunt singurii care călătoresc, și nu doar se cufundă în cealaltă lume, sunt personajele de basm Ardiu și Pătru. Cel dintâi este „omologul” lui „Arghir, cel mai pedepsit cu dor” din povești, sintagmă întâlnită și în baladă, chiar de la prima apariție a personajului: „Al mic că-mi zicea,/ Ardiu - crăișor,/ Pedepsit cu dor,/ Ardiu făr' de casă/ Și făr' de nevastă”. Al treilea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fost amintit, pentru că, de fapt, nici nu mai există un alt asemenea armăsar. A afla, a pomeni, a fi devin sinonime în plan mitic, căci definesc nivelul cognitiv al povestirii sacre, despre eroi arhetipali. Calul năzdrăvan are trăsături anatomice superioare omologilor săi din profan. Costăchel, din basmul denumit după numele său, are nevoie de un cal cu mai multe inimi pentru a scăpa de urmărirea fatală a zmeului, alteori calul eroului are opt picioare, ca metaforă a rapidității deplasării, sau 14
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al coarnelor și într-un basm din Izvoare, Soroca: „eu am puteri sî-nfig coarnili-n pământ, pământu sî cutremuri”. Seismul este provocat de puterea supraîncăr¬cată a fecundității telurice, coarnele bovine fiind apanajul „Marii zeițe a fecundității”. Perechea bourului htonian cu omologul său solar completează imaginea hierogamiei uranian-teluric și provoacă recolta mitică: „noi nu sîntem boi să arăm căte-o brazdă. Noi sîntem vânt și pe unde mergem noi, crește grâu și să coace” (Fărcașele - Olt). Bourul din colinde, a cărui scuturare provoacă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ceaușescu îi acompania și le dădea explicațiile orgoliului său unor înalți oaspeți ai nomenclaturii comuniste internaționale, cum au fost A. A. Gromâko, devenit, între timp, șeful statului sovietic, spre sfârșitul vieții lui, sau Gustav Husak, Eric Honecker sau Todor Jivkov, omologii săi din Cehoslovacia, R.D.G., Bulgaria, cât și în nenumăratele cuvântări publice la diferitele ședințe, plenare, congrese, unde Ceaușescu mai adăuga câte ceva la textul scris. Eram, astfel, tentat să dau crezare "bârfelor" intens circulate printre "membrii conducerii superioare de partid și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
După câteva zile, premierul grec, Papandreu, tranzita România și avea un scurt schimb de opinii cu oficialitățile de la București, după ce abia se încheiase vizita de două zile a ministrului de externe al R.F.G., H. D Genscher, și convorbirile lui cu omologul român Ștefan Andrei erau apreciate drept "fructuoase". La scurt timp, ministrul român de externe se deplasa pentru trei zile la Lisabona pentru o vizită oficială, după ce primise la București pe omologul său din Mozambic. Toate aceste mișcări erau asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
al R.F.G., H. D Genscher, și convorbirile lui cu omologul român Ștefan Andrei erau apreciate drept "fructuoase". La scurt timp, ministrul român de externe se deplasa pentru trei zile la Lisabona pentru o vizită oficială, după ce primise la București pe omologul său din Mozambic. Toate aceste mișcări erau asemenea unui interesant joc de șah, uneori întrerupt de evenimente imprevizibile. În luna martie, un astfel de eveniment, poate cel mai important, a fost, fără îndoială, schimbarea produsă la Kremlin după decesul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de externe al Austriei și a Secretarului de stat al S.U.A., George Pratt Shultz, și vizite ale ministrului român în Danemarca, ca să nu mai amintim de obligațiile ministrului în vizitele și convorbirile primului-ministru și ale președintelui în contactele lor cu omologii din orice țară străină. În recentul dialog al său cu Lavinia Betea, ministrul Ștefan Andrei uită data exactă a schimbării sale de la M.A.E., care nu a fost septembrie, ci în prima parte a lunii noiembrie 1985, adică cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
supuneam spre aprobare programul de vizite ale șefului de misiune și ale primului colaborator. În fiecare zi îmi programam cel puțin o vizită la diferite direcții din ministerele afacerilor externe, culturii, la redacții ale ziarelor importante, la RTV, sau la omologi prim colaboratori de la celelalte misiuni diplomatice. Masa de prânz o serveam, de obicei, în compania colegului sepatrist în ambasadă și uneori ni se alătura șefa misiunii. Zilnic, dădeam o lectură finală întregii corespondențe ce se trimitea la minister, la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
unii "funcționari diplomatici" destul de delicat. La Direcția de Protocol, spre exemplu, dialogul diplomaților străini era mai ușor de realizat, mai puțin complicat, întrucât aici era singurul loc unde orice membru al oricărei misiuni diplomatice putea să se întâlnească cu un omolog român și să își spună păsurile. Se primeau, astfel, o seamă de solicitări de audiențe ale șefilor misiunilor diplomatice din București care nu aveau propriu-zis un caracter pur diplomatic, ci mai curând scopuri revendicative. Cele mai frecvente erau reclamațiile referitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
probleme politice și economice, adesea acceptate de celelalte statele membre ale Tratatului de la Varșovia, dar nu și de noi. Ca specialist în sovietologie, după opt ani de muncă intensă la Ambasada României din Moscova, participasem la toate convorbirile oaspetelui cu omologii din M.A.E. român. Nu aveam nici o informație despre convorbirile de la primirea oaspetelui de către Nicolae Ceaușescu; nu fusesem chemat, traducerea la șeful statului era în seama specialiștilor de la C.C. al P.C.R. Știam că pe fond această vizită era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și "însoțitorul de onoare" pe lângă Nicolae Ceaușescu, la funeraliile lui Andropov. * Îmi amintesc de prima vizită oficială în România a lui M. S. Gorbaciov în mai 1987, când liderul sovietic încercase, după opinia mea fără succes, să îl convingă pe omologul său român să renunțe la cultul propriei personalități, să se alinieze celorlalți aliați membri ai Tratatului de la Varșovia și să accepte ideile și programul de acțiuni pentru introducerea și punerea în practică în tot "lagărul socialist" a deja vestitelor perestroica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
informațiile culese la recepție pentru a-mi ușura procesul de redactare de a doua zi. Dimineața, înainte de orele șapte, scriam de zor telegramele într-un stil care îl lăsa pe cititor să creadă că discuțiile fuseseră purtate de către ambasador cu omologii lui. La orele opt, băteam la ușa biroului ambasadorului. I-am dat cele două manuscrise pe care le-a citit și le-a semnat imediat. L-a chemat pe cifror și i-a spus să le expedieze la prima legătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
În spatele lui, ministrul se apropie de mine și mă întrebă: Domnule consilier, de fapt ce voia să-mi comunice ambasadorul român? Domnule ministru, constatându-se similitudini în pozițiile române și peruane la negocierile privind armele chimice, am primit misiunea de la omologul Domniei Voastre din București de a vă transmite rugămintea să dați instrucțiuni delegației peruane de la Geneva să colaboreze cu delegația noastră, cu speranța convenirii în comun a unei soluții de compromis convenabile. Am înțeles. Puteți să transmiteți domnului ministru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
două ori pe aici și să nu-l ajutăm să-și îmbogățească orizontul cultural, mai ales că este pasionat de cultura hispanică." Sper să am plăcerea să-i mulțumesc direct pentru amabilitatea Domniei Sale, atât de diferită de atitudinea ciudată a omologului său de la Lima. Ai avut probleme, acolo? Destule, o să-ți povestesc mâine pe drumul spre Escorial. Până atunci, te anunț că la prânz ești invitat la masă la ambasador. O să te rog să ne oprim undeva să cumpăr un buchet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
latino-americane: Lima, Quito și Caracas, pe care le văzusem în timpul aventurii mele transoceanice, insistând pe stilul baroc, bine conservat al părții vechi a capitalei peruane. Am evitat cu tact aprecieri privind activitatea sau, mai corect spus, lipsa de activitate a omologului din Lima și a dezordinii de acolo. După orele 17,00, m-am întâlnit din nou cu Paul și am plecat cu Dacia să vedem alte părți ale Madridului, seara, luând ca doi burlaci era singur în Madrid cina la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
măsurile ce trebuiau luate. Sunt obligat să recunosc că aprobam și unele Întârzieri ale mamelor și ale fetelor frumoase, care se justificau prin copiii ce trebuiau duși la școală sau aranjarea podoabei capilare la coafor. Mă sfătuise prof. dr. Wasserman, omologul meu la IMF. Nu țin și nu am ținut niciodată secret faptul că toată viața mi-au plăcut florile și fetele frumoase. Și unele și altele simbolizează Începutul și sfârșitul vieții. Și unele și altele trebuie admirate, dar nu stricate
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
doar din turnul Televiziunii din Berlin și din fuga mașinii pe autostrada spre Berlin prin zona apuseană. Pentru tot frumosul Înălțător pe care mi l-au arătat colegii germani, aduc un pios omagiu de recunoștință regretatului prof. dr. Harry Kromberger, omologul meu din Leipzig, plecat În lumea umbrelor după sărbătorirea obținerii gradului de profesor și Împlinirea frumoasei vârste de 50 ani și tuturor colegilor care m-au Înconjurat cu deosebită prietenie. În anii care au urmat, ca decan, le-am organizat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]