1,313 matches
-
Gajus n-o văzuse niciodată. Mintea lui fragedă, vrăjită de evocările preceptorului grec, visase că, după o lungă călătorie peste dealuri și câmpii, avea să i se înfățișeze, asemenea unui nor alb, o imensitate de marmură întinsă pe șapte coline ondulate, pe malul unui râu de aur. Mai apoi, misterioasa lui familie - din care, practic, nu cunoștea pe nimeni - se prefăcuse într-o învălmășeală de fantasme, iar Roma devenise un loc înspăimântător, deasupra căruia se întindea, asemenea unui cer vestitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
păreau doar un strigăt de spaimă irațională. Gajus, care asculta, în vreme ce frații săi mai mari glumeau ceva mai încolo, îl întrebă îngrijorat pe tatăl său: — Ce pregătesc oare? Germanicus îi mângâie părul, așa cum făceau toți, fiindcă era strălucitor și frumos ondulat. Nu știa însă ce să-i răspundă, așa că în cele din urmă zise, mințindu-se singur: — Calpurnius nu cred că-i primejdios. Pe chipul lui frumos, bronzat se citea neliniștea. Dintr-odată li se adresă ofițerilor, cu glas schimbat: Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
după ce le-ai înfăptuit. Se întoarse la gândurile sale, privind spre cetatea care se pierdea în depărtare, și în încheiere spuse: — Poate că în ținuturile unde vom merge vom putea acționa fără să implicăm legiunile. Coborâră de-a lungul coastei ondulate a Asiei și aruncară ancora, să facă popas, în portul celebrei Ephesus. Toți observară că sărmanul sclav Zaleucos se mișca pe-acolo sigur pe sine, deși nu părea să-i cunoască pe locuitori. Dintr-odată îl întrebă pe Germanicus: — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răsărit și în cea de apus, coboară spre mare două drumuri acoperite; tata a avut grijă ca, pe orice vânt, să găsească ape liniștite. Gajus nu-și putea închipui ce importanță avea descrierea aceea. Agrippina îl mângâie, îi îndepărtă părul ondulat care îi cădea mereu pe frunte. Lui nu-i plăcu, se îndepărtă de ea. — Spune-mi, te rog, de ce mama ta Julia a murit în felul acela. — Uite, zise Agrippina, călătoria aceea în Aegyptus, când eu n-am putut veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
munca și curajul lor; ne vom strădui ca scrierile lor să fie recuperate și publicate. Nu prin ascunderea adevărului - rosti el o frază care avea să devină celebră - ajungi să fii în siguranță. Fascinanta putere a tinereții, părul castaniu ușor ondulat, ochii limpezi, corpul atletic și agil datorită anilor petrecuți în castrum dădeau cuvintelor sale o forță extraordinară, mai presus de orice logică. Emoționați, populares aplaudară; dezamăgiților optimates discursul li se păru însă utopic, rod al lipsei de experiență. Se știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cineva care vorbește ridicându-se pe vârful picioarelor. O altă reprezentare a ei se găsește în prezent la British Museum; și aici stă cu capul ușor aplecat și are părul pieptănat cu cărare. Apoi vedem un tânăr cu părul des, ondulat, cu orbite adânci; seamănă cu imaginea lui Gajus Caesar de la Muzeul din Napoli. Se presupune că ar fi unul dintre frații săi uciși. Tot la Napoli, la Muzeul de Arheologie, se află chipul Octaviei, blânda soră a lui Augustus, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împărțit lejer, cu două șuvițe scurte care-i încadrează fruntea înaltă, aproape masculină. Are sprâncenele drepte și orbite adânci, ca fiul său Gajus Caesar; părul este prins de-o parte și de alta a capului și pe ceafă, câteva șuvițe ondulate cad liber pe umeri. Gura e foarte bine conturată și ar putea părea senzuală dacă nu ar fi linia voluntară și puternică a bărbiei. Pare tânără, dar se poate să nu aibă vârstă și să fi fost reprezentată după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
știa bine că la unele materii trebuia să învețe vrând, nevrând. Profesoara avea în jur de 30 de ani, statură mijlocie, de un calm interior ce emana și se transmitea elevilor fără să-și dea seama ochii căprui, blânzi, părul ondulat îi cădea în jurul feței sporindu-i frumusețea. Avea în colțul gurii o mică cicatrice ce le atribuia buzelor rotunde posibilitatea să spună: Nimic nu este perfect ! Se strecura pe holurile școlii modestă, cu catalogul sub braț și veșnicele pulovere maro-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
spre mijlocul cerului ca un ritual. Atunci Dumnezeu, pentru a le despărți, a aruncat o pată de culoare albastră. S-a iscat un vârtej de culoare și, din mijlocul lui, a apărut sfioasă o tânără domniță cu plete negre, lungi, ondulate și catifelate, cu ochii albaștri, pe care Dumnezeu a numit-o Marea Lui Albastră. Era atât de frumoasă încât pe loc tinerele valuri i se închinară și au îmbrăcat-o în rochiță de dantelă albă, croșetată cu fire argintii. Chiar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și ferocitatea lui imaginară, la fel cum Hades a răpit-o pe Persephone din tărâmul celor vii. Tot de-atunci, am început să mă gândesc la ghețar ca la o prezență feminină, la coapsele largi cu formele sale moi și ondulate, la fascinația sa translucidă, rece și devoratoare. Testamentul ghețarului. Fotografia Totuși, o urmă a prietenului meu s-a găsit... Portmoneul său bine închis în buzunarul cu fermoar al pantalonilor a fost găsit în vale, câteva zile mai târziu. Cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu putea fi un păcat atât de mare. Ciclul Anima & Animus Copiii și Îngerul morții Copiii. Parcul La poalele parcului se deschide o vale întinsă și încăpătoare ca o mare, la capătul căreia se îngrămădesc lanțuri de munți mici și ondulați, acoperiți cu pășune. Clima caldă și uscată permite rareori oaze de verde printre tonuri de galben, ocru și arămiu. Liziera parcului se întrerupe într-o terasă de lemn ce privește în această vale. Terasa e acoperită și înțesată cu bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
veșmintelor albe Casa de Dom Ignacio, Abadiania Brazilia. Lumina albă De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" se văd formele moi și suave ale Abadianiei; un pământ roșu și uscat, cu arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers calm, ondulat se deschide în fața ochilor, un spațiu cristalin, desfășurat într-un timp paralel, încetinit, dilatat; un spațiu al umbrelor și al spectrelor ce se mișcă relaxat, fără grabă, la ralanti. Fugărit și hăituit din toate părțile, odată ajuns în acest fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a orașului unde nu vedeai decât magazii, depozite de fier vechi și garaje. Acolo se afla și atelierul: un fel de hangar cu pereții până la jumătate din cărămidă, iar în partea de sus cu geamuri uriașe, până la acoperișul de tablă ondulată. Atelierul dădea spre fosta dogărie: o curte împrejmuită cu ziduri vechi, părăsită de pe vremea când întreprimderea începuse să ia avânt, și care acum nu mai slujea decât ca depozit de mașini stricate și de butoaie vechi. Dincolo de această curte, despărțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de Gorki. Privirea îi alunecă obosită dintr-o parte în alta, ochii îi cad pe cîteva nume ale unei distribuții de zile mari. Trece mai departe prin dreptul stației Peco, simțind în nas mirosul vaporilor de benzină. Copertina din tablă ondulată care acoperă parțial incinta stă parcă să se prăbușească și să provoace o catastrofă. Totul e hîrbuit, plin de rugină și praf, pompele, stingătoarele de incendiu, lopețile, tîrnăcoapele, gălețile de tinichea, lăzile cu nisip, vitrinele, pînă și Mercedesul Bot de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai despărțeau o singură zi. Apropie pick-up-ul vechi al lui Szántó de geamul larg deschis al atelierului, alese un disc, reglă volumul și tonalitatea, manevrând ușor butoanele radioului Bucur și comandă brațului cu ac să se culce pe discul ușor ondulat Înregistrat la Supraphon. Era convinsă că muzica avea să ajungă unde trebuia. Rămase În picioare lângă geam. Piața Carolina era pustie. 38. Îi așteptase cu atâta emoție și nerăbdare, fericită că le poate lăsa atelierul, acum când nici măcar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
realitate destul de scund și de pirpiriu. Se ținea drept și trăgea de umeri, ca să nu piardă nici un centimetru, și era, din toate celelalte puncte de vedere, un bărbat prezentabil, cu trăsături delicat sculptate, nări largi și un ciuf de păr ondulat pe care Henry, care Începuse să chelească, nu putea decât să Îl invidieze. Afișa o mustață subțire și imperială, parcă pe măsura numelui și a profesiei sale. Expresia naturală, În repaus, Îi era una aproape melancolică, dar În compania altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o ordine imaculată; singură oglinda mare de pe perete părea oarecum nelalocul ei, lăsând să se vadă un element de vanitate În firea ocupantului. Care Însă era, fără Îndoială, un bărbat foarte prezentabil, cu o bărbie puternică, voluntară, și un păr ondulat natural, căruia Îi iertai privirile satisfăcute aruncate când și când propriei imagini. Îl primi pe Henry Îmbrăcat Într-un costum gri deschis, cu o croială perfectă, cu dunga pantalonilor călcată subțire, după ultima modă, Îi strânse mâna și Îi oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai riște Încă o umilință asemănătoare. Presimțirea eșecului, pe care o trăise traversând St James’s Square, nu Îl pregătise pentru legarea la stâlpul infamiei de către o mulțime batjocoritoare, În fața aproape tuturor cunoscuților săi din Londra. Amintirea clipei Îngrozitoare, crescendoul ondulat al gălăgiei care Îl Întâmpinase În timp ce se Întorcea să Înfrunte marea de chipuri, „Huo! Huo! Huo!“, Îl făcea și acum să roșească, În timp ce străbătea pe jos străzile Întunecate și reci care ocoleau Green Park. Prostituatele nu-l mai supărau: ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
locuia Du Maurier după ce suferise desprinderea de retină. Era fiica În vârstă de șaptesprezece ani a unui tutungiu care murise de curând și se ocupa de prăvălie Împreună cu mama ei. Era drăguță, cu ochi albaștri și păr des, castaniu și ondulat, și o siluetă „de o elasticitate neobișnuită“; iar „sufletul Îi era cufundat În Însăși esența trylbismului“, prin care Moscheles părea că vrea să definească libertatea În purtări, neconvențională, neintenționată, manifestată de tânăra eroină a lui Du Maurier. Cei doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pară rău că-l luați pe lângă dumneavoastră. Îl Împinse În față. Băiatul zâmbi timid și Își plecă privirile, uitându-se la ghete. Semăna cu un spiriduș, cu nasul cârn, obraji bucălați, o buză de sus pronunțată și păr des și ondulat, dar trăsătura cea mai izbitoare era statura extrem de mică. — E tare scund, doamnă Noakes. — Scund, dar puternic, domnule. Răposatul, săracu’, soțul meu era la fel. — Chiar are paisprezece ani? — Aproape, spuse dna Noakes evaziv. — Și nu mai merge la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Se pregătea să asculte știrile și auzi soneria. Primul reflex fu să ridice receptorul de la telefon, dar își dădu seama că era ușa. La unu noaptea. Luă halatul pe el și deschise ușa. Avea părul blond, lucios, cu reflexe arămii, ondulat rebel, dând numai impresia începutului unor bucle. Fața fină avea pielea albă. Buzele subțiri luceau. Avea buzele roșii iar ochii albaștri și nasul curbat făceau figura ei armonioasă, frumoasă. Am văzut lumina aprinsă..., începu. Ne-am cunoscut ieri noapte... Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
strigoiul din gazele de la eșapament nu-l iertă și-i se proțăpi pe fotoliul din dreapta, trîntindu-și dosul absolut gol-goluț pe acoperitoarea de la canapea. Își scotea, dintre fălcile lui de eșapament, pipa lui din gaze de eșapament și, cu gâtlejul pipei ondulat, îi indica direcția și îi comanda lui pe unde s-o ia. Țaca, binecrescut, demară din strada Perone. Mușcă dreapta ușor pe strada Stoian Militaru. Se înscrise profi pe banda imaginară, hârjâind aproape locuințele de pe dreapta. Însă, chiar înainte cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
instabile și hotărând, în sinea sa, că, da, babele astea au în cap o mie de șmecherii. - Apropo, unde țineți azvârlit teancul ăla de discuri? Aș vrea să le văd... - Teancul de discuri?! - Da, nu le țineți azvârlite, cocoșate și ondulate, aruncate într-un teanc? - Păcatele noastre, de ce să le ținem așa? - Așa, doar să se mai deformeze și să se mai strâmbe și ele, săracele. N-am întîlnit particular, care, când să vrea să asculte un disc, să nu fie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care-l împropietăreau o tagmă de moși. Deasupra fotografiei înrămată și ea, linsă și ea de o limbă lată de sticlă, amestecând ritualurile ortodox și catolic, mucăia o candelă albăstruie, iar pe placa unui scrin, cu toracele și sertărașele laterale ondulate și bombate, într-un vas de argint cu manufactură orientală, mocnea tămîie!... Pe pereți, dar și prin cavitățile întredeschise ale unor piese de mobilier cu anatomii și elongații elucubrante, articole salvate din presa timpului, poezii și cămăși, pistoalele de duel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
majorității oamenilor. Nu se pricepeau deloc să joace jocuri. DOUĂZECI ȘI TREI Marea părea curată sub ei, iar stropii de apă îi împroșcau cu sare pe obraji, înțepându-i și răcorindu-i. O mare de cețuri, nori și valuri cenușii, ondulate, ascunse în spatele pânzelor. O mare pe care să te pierzi, o mare mișcătoare și neschimbată. Vultur-în-Zbor zăcea fără suflare, pe jumătate amețit, pe scândurile aspre ale plutei și nu pricepea nimic. Virgil Jones, un punct golaș pe orizonturile privirii altui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]