1,283 matches
-
a scăpat, ceilalți 6 și comandantul de tun nu se pricepeau să ia peste picior năluca. Să trăiți, doamnă Moarte! Să trăiți! Am onoarea să vă salut. Sărut mâna! Vă așteptam, mi-a fost dor de Dumneavoastră. Mi-ați lipsit, onorată prezență! V-am ținut loc aici lângă mine, la fereastră. Nu vă faceți griji, am plătit eu biletul pentru dumnea-voastră dus întors. Pentru mine, pentru mine, ce mai contează? Cobor la prima. Dumnezeii mă-ti de nebun! Doamne, cum m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Din merele oprite să facă marmeladă! Ei, între drac și teatru sunt legături subtile Ce nu datează numai de trei sau patru zile; Căci el îmi dă costume, eu, la nevoie joc. Ne-mprumutăm în taină un sprijin reciproc. Bun! Onorate public, să faci pe dracu-n patru Și să-mi explici și mie: de ce-ai venit la teatru? E drept că toată ziua te-nvârți ca un șurub, Și poate că-i mai bine aici decât la club. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
place E liber să se ducă și să ne lase-n pace. Nu căutați la teatru virtuți familiare, Nu puneți artei zgardă și visului hotare! Lăsați să zboare-n voie ușoara Poezie! Mai multe orizonturi! Mai multă fantezie! De asta, onorată și-aleasă asistență, Vă rog să dați dovadă de nobilă clemență Văzând cum lucrul naibii! un preacucernic sfânt, Sătul de veșnicie, se-ntoarce pe pământ. (Se aud bătăi în ușă.) Cine-i acolo? Intră! (vine Regizorul) Cu cine-avem onoarea? REGIZORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
așa că Emmy fusese nevoită să-și usuce părul, fără oglindă, la birou. De când venise, fusese tratată cu aroganță, ignorată sau ironizată de personalul hotelului. Și totuși, lucru destul de enervant, nu-și putea alunga sentimentul că ar trebui să se simtă onorată că stă acolo. Așa că stătea cât mai retrasă în hol, citind e-mail-urile pe laptop și savurând un expresso (unul perfect, trebuia să recunoască). Sora ei îi scria că avea de gând să vină la New York împreună cu Kevin pe 4 iulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
iar Gore și Gicu ridică la rândul lor paharele și Îi zâmbesc politicoși celui care l-a interpelat pe Sandu. Acesta, un mustăcios Înalt, aplecat un pic de spate, pe la vreo 35 de ani, Își cere scuze pentru că a deranjat onorata asistență, apoi se retrage la masa pe care o ocupă de vreo douăzeci de minute. Și când ne-o fi mai rău așa să ne fie! Exclamația lui Gicu descrețește și mai mult frunțile, iar patronul bodegii, aflat la bar
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fala pioșilor și faima principilor. Mult se bucură neamul elenic căruia i-ai oferit de curând această carte, tipărindu-o cu cheltuiala ta. Ție îți aduce coroana de pietre prețioase și răpită de bucurie și înaltă puterea ta prin prea onoratele laude. A prea strălucirii Voastre prea neînsemnat servitor supus Ioan”<footnote Ibidem, p. 25 footnote>. Patriarhul Dosithei spunea cu privire la această carte: ,,Simion Tesaloniceanul, cel ce-a rezumat Scriptura și pe Părinți spre învățătura ușoară, celor neînvățați, spre bună înțelegere celor
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
dragă domnule don Augusto, ne-am înțeles. Mi se pare că ești o persoană de foarte bună calitate, bine educat, de familie bună, cu un venit mai mult decât sigur... Gata, gata, de azi înainte dumneata ești candidatul meu. — Prea onorat, doamnă... Da, trebuie să-i băgăm mințile în cap fetișcanei ăsteia. Nu e rea, știi dumneata, dar capricioasă... Ce mai, a fost atât de răsfățată!... Când s-a întâmplat catastrofa aia cu fratele meu... — Catastrofă? - întrebă Augusto. — Da, și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nimic lucrurile. Și nici pe mine. Are dreptate doamna Farley : am înflorit. Nu mai sunt o păstaie goală. De ce-aș vrea să redevin o păstaie goală ? Îmi dreg glasul și mă uit în jurul meu în încăpere. — Sunt nespus de onorată că mi se oferă o asemenea oportunitate, spun cu toată sinceritatea. Și sunt foarte recunoscătoare. Din suflet. Însă... motivul pentru care m-am întors nu a fost să-mi recapăt slujba. Ci să-mi spăl numele. Să demonstrez că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
entuziasmată. Însă în glasul meu nu se simte nici un pic de entuziasm. Cuvintele îmi sunt la fel de goale ca și tonul pe care le rostesc. — Am fost copleșită de căldura și generozitatea primirii făcute de Carter Spink, continui șovăitoare, și sunt onorată să mă alătur unui atât de prestigios parteneriat al... Privirea mea continuă să-l caute pe Nathaniel. Nu mă pot concentra la ce zic. — Talentului și excelenței ! sare Hilary de undeva dintr-o laterală. — Îhm... da. Găsesc pe foaie locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe medicină și astrologie, ele s-au bucurat Întotdeauna de favorurile principilor, cea dintâi pentru străduința de a le ocroti sănătatea și viața, cea de-a doua din dorința de a-și păzi norocul. Hanul se arată bucuros, se declară onorat. Dar, nefiind În dispoziția de a angaja o conversație savantă și Înșelându-se, se pare, asupra intențiilor oaspetelui, consideră oportun să repete formula-i favorită: — Fie ca gura să i se umple cu aur! Omar este surprins, Își Înăbușă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din barbă, i-a surprins cea dintâi tresărire de dorință În trup, i-a văzut mădularele alungindu-se, mușchii rotunjindu-se, plămadă maiestuoasă pe care a prins numaidecât s-o Îmblânzească. Niciodată n-a Încetat să fie favorita: adulată, curtată, onorată, ascultată, mai ales. Iar sfaturile ei au fost urmate. La sfârșitul zilei, la Întoarcerea de la o vânătoare de lei, de la un turnir, de la o Încăierare sângeroasă, de la o tumultuoasă adunare a emirilor sau, mai rău, de la o neplăcută ședință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spre cel mai cărnos copan de potârniche, se Întind șaizeci de mâini Înfometate, care scormonesc prin carne și sos. Se Împarte, se sfâșie, se devorează. Când comesenii ajung În posesia unei bucăți gustoase, ea e oferită unui vecin care trebuie onorat. Nizam mănâncă puțin. În seara aceea, suferă mai mult ca de obicei, pieptul Îi e În flăcări, măruntaiele parcă i-ar fi strânse de mâna unui căpcăun invizibil. Se străduiește să se țină drept. Malik Șah stă alături, Înghițind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Într-o lună sau Într-un an, poate chiar niciodată. Uimirea mea nu-l afectă În nici un fel. Dar sunteți aici! Îmi Întinse un bilet mâzgălit de Charles W. Russel, ministru plenipotențiar al Statelor Unite. Stimate Dle Lesage, Aș fi foarte onorat dacă ați putea veni la legație În această după-amiază, la ora patru. Este vorba despre o chestiune importantă și urgentă. I-am cerut șoferului meu să rămână la dispoziția dumneavoastră. XLIV La legație mă așteptau doi bărbați, cu aceeași nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
La Rosa? Ce naiba o fi asta? A, da. Buticul ăla la modă din Hampstead. Dar n‑am fost acolo decât o dată, acum o mie de ani. De ce mă sună? — Dați‑mi în primul rând voie să vă spun cât de onorați suntem să avem printre clienții noștri o personalitate din domeniul televiziunii, de calibrul dumneavoastră. — O, vă... mulțumesc, zic, radiind de încântare. Plăcerea e de partea mea. Ce frumos. Știu precis de ce m‑a sunat. Vor să‑mi dea niște haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
prostie, o nouă coincidență, nu se dă bătută Liliane. — Și dacă mă mai sinucid o dată și scap iar? — Lionel, nu te juca, te rog, cu focul! Lionel o privește lung. A terminat să se îmbrace. Își ia la revedere de la onorata adunare. — Am să plec acum, te-am pedepsit destul. Să știi că sunt supărat pe tine. La revedere, doamnă, la revedere, domnișoarelor. Succesiune ușoară! Iese, evitând să calce prin băltoacele pe care le-a făcut la intrare. Este ora 14
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mă cunoaște, deloc, vrea doar să mă arunce între cracii melancolicei Irina, asta vrea. Știe el ce știe, arzi acolo ca în inima vulcanului, nu mai poți ieși, te trage tot mai adânc lava, tot mai adânc, iertați-mi vocabularul, onorată doamnă, știu ce spun, toate te trag în gheenă și-ți place și nu mai scapi, în Saecula Saeculorum, vecii vecilor, nu mai scapi, doar știți, doar cunoașteți fantastica peșteră Hymenland, hăul acela fastuos al reîntregirii. Despre procesul acela scârbos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
identică. Doar că servieta aceluia avea o încheietoare cu lăcățel albastru. „Ăsta ce mai vrea“, se gândi popa Băncilă, dând să își mai facă odată cruce. Acela fu mai rapid. Îi puse în mâna liberă servieta sa, dând să zâmbească: - Onorate domn, rosti apăsat acela, trecându-i în față. De dimineață tot caut să vă găsesc prin orașul ăsta murdar și, în sfârșit, v-am aflat. În tren, mai țineți minte, ați avut loc lângă mine. Chiar v-am împrumutat ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
funcționare a societății și cum pot ei fi considerați stâlpii de susținere ai viitorului? Așa ceva nu este tolerabil, domnule Inspector, sfârși Arvon sugerându-i Inspectorului ce ar trebui să spună în continuare. Apoi își luă privirea de pe chipul imens al onoratei persoane și, îndreptându-și capul în partea opusă a clasei, își fixă ochii pentru o clipă în locul în care eram eu. Sângele îmi îngheță instantaneu în vene și se decongelă la fel de rapid. Mă văzuse! Oare chiar mă văzuse? De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aveați, în acea perioadă? Puteați urca un șir de trepte? — Nu. Urcam două sau trei trepte și trebuia să mă opresc. — Din cauza oboselii? Alex îl înghionti pe avocatul de lângă ea și șopti: — Întrebare și răspuns. Avocatul se ridică imediat. — Obiecție. Onorată Instanță, domnul Burnet a declarat deja că fusese diagnosticat cu o boală letală. — Da, zise Rodriguez, și a spus că era înspăimântat. Dar eu cred că juriul ar trebui să știe exact cât de disperată era starea sa. — Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
asta, ați mers la cel mai bun doctor de pe Coasta de Vest, ca să vă trateze de această boală? continuă Rodriguez. — Da. — Și el v-a tratat. — Da. — Și v-a vindecat. Acest doctor expert și sensibil v-a vindecat. — Obiecție! Onorată Instanță, doctorul Gross este doctor, nu sfânt. — Se aprobă. În regulă, spuse Rodriguez. Să formulez altfel: domnule Burnet, cât a trecut de când ați fost diagnosticat cu leucemie? — Șase ani. — Nu este adevărat că supraviețuirea pe o perioadă de cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
domnule Burnet, cât a trecut de când ați fost diagnosticat cu leucemie? — Șase ani. — Nu este adevărat că supraviețuirea pe o perioadă de cinci ani, în cazul cancerului, este considerată o vindecare? — Obiecție. E nevoie de opinia unui expert. — Se aprobă. — Onorată Instanță, spuse Rodriguez, întorcându-se spre judecător. Nu știu de ce toate acestea par atât de dificile pentru avocații domnului Burnet. Nu încerc decât să stabilesc că, de fapt, doctorul Gross l-a vindecat pe reclamant de un cancer mortal. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
încerc decât să stabilesc că, de fapt, doctorul Gross l-a vindecat pe reclamant de un cancer mortal. Iar eu nu știu de ce este atât de dificil pentru apărare să pună întrebarea direct, fără formulări discutabile, replică judecătorul. — Am înțeles, Onorată Instanță. Vă mulțumesc. Domnule Burnet, dumneavoastră vă considerați vindecat de leucemie? — Da. — Sunteți absolut sănătos, în prezent? — Da. — Cine v-a vindecat, după părerea dumneavoastră? — Doctorul Gross. — Mulțumesc. Și acum, cred că ați spus curții că atunci când doctorul Gross v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu se simțea prea bine. Mahmureala îi lăsase în urmă o senzație foarte neplăcută în stomac. Judecătorul era un tip tânăr, cam de patruzeci de ani, și părea și el mahmur. Dar poate că nu era. Koch își drese glasul. — Onorată Instanță, mă aflu aici ca să o reprezint pe Alexandra Burnet, care nu a putut veni personal. — Acest tribunal a ordonat ca ea să se afle aici, spuse judecătorul. Personal. — Știu asta, Onorată Instanță, dar ea și copilul ei sunt urmăriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
poate că nu era. Koch își drese glasul. — Onorată Instanță, mă aflu aici ca să o reprezint pe Alexandra Burnet, care nu a putut veni personal. — Acest tribunal a ordonat ca ea să se afle aici, spuse judecătorul. Personal. — Știu asta, Onorată Instanță, dar ea și copilul ei sunt urmăriți, în prezent, de un vânător de recompense care are intenția să extragă țesuturi din corpurile lor. În consecință, ea a fugit, ca să evite asta. — Ce vânător de recompense? întrebă judecătorul. De ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
care are intenția să extragă țesuturi din corpurile lor. În consecință, ea a fugit, ca să evite asta. — Ce vânător de recompense? întrebă judecătorul. De ce este implicat un vânător de recompense în asta? — Exact asta am vrea să aflăm și noi, Onorată Instanță, spuse Bob Koch. Judecătorul se răsuci și întrebă: — Domnule Rodriguez? — Onorată Instanță, spuse Rodriguez, ridicându-se în picioare. Nu este vorba de un vânător de recompense. Atunci, cine este? — Un agent profesionist de prindere a fugarilor, în misiune. — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]