5,154 matches
-
analiticii existențiale" ("analiticii ontologice") a acestuia. Ambele proiecte de discurs asupra omului, antropologia filosofică gândită de Max Scheler și ontologia fundamentală a lui Martin Heidegger, au în vedere omul în determinarea sa esențială (a ființei sale), adică într-un orizont ontologic; dar nici unul dintre ele nu elimină rosturile ontice ale ființării umane. Ambele propuneri de reconstrucție a umanului, având conștiința de sine ca atribut al propriului demers, constată, pe de o parte, prezența "specifică" a omului în lume, iar pe de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
stabilitate" faptele omului, raporturile dintre diferite ființări etc. sunt dezvăluite în tradiția filosofică.37 Încă în filosofia începuturilor, Parmenide așeza sub măsura rostirii gândirea și ființa (gândirea tot una cu ființa), înte-meindu-le prin identitate, adică printr-o relație cu semnificație ontologică, însă purtătoare, totodată, a unor sensuri antropologice clare. Socrate, de asemenea, consacrând filosofic formula delfică prea bine știută, Cunoaște-te pe tine însuți! , în contextul unei "ontologii a cunoașterii", rostea despre om. S-a spus chiar mai mult în privința semnificației
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a omului și ideea "realității" modului uman ca universal (adică drept ceva care, originar, nu admite, în el însuși, variații, particularizări, determinații specificatoare etc., dar care tocmai pentru aceasta este ceva), deși esența este de regulă asimilată universalului în construcțiile ontologice. Altfel spus, conceptul antropologiei filosofice cuprinde ca notă gândul despre omul-în-ființa-sa negat într-un mod indirect, prin postularea esenței lui, adică prin "concentrarea" sa într-un atribut (diferență sau propriu) cu rol de specificare (de integrare, ca specie, într-un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unui atribut specificator); cealaltă se întemeiază pe dovada unității existenței umane și a identității ei ("structurale") cu unitatea lumii . Programul antropologiei filosofice semnifică un decupaj ontic al "ființei" umane, o determinare a specificului existențial uman; ontologia umanului urmărește un "plasament" ontologic al acestuia, fiindcă ființa omului ("existența" umană în unitatea sa) este identică structural ființei ca atare, datorită în-ființării lumii, ca un fel de "natură", de "realitate", a omului. Urmarea teoretică a celei dintâi, antropologia filosofică, este, în planul obiectului său
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalist energetic îl vizează pe cel care întreabă, subiectul interogației; așa încât, el dă seama de reflexivitatea umană; o reflexivitate nu numai în modul apofantic, lipsit de accent interogativ, ci, poate în aceeași măsură, în modul aporetic, exemplar pentru un model ontologic, mai ales pentru unul de ontologie a umanului. Cele două componente ale modelului ontologiei umanului afirmarea unității modului-uman-de-a-fi și, în urmare, reconstrucția ființei omului în raport cu unitatea lumii (care capătă semnificație numai în acest orizont al "ființei omului"); "determinarea" universală a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
niveluri ar putea conduce către o dualitate vicioasă, care poate afecta unitatea însăși. Același efect poate urma și "mundaneizării" persoanei și personalității. A le așeza pe acestea în două lumi diferite -cum pare a proceda Kant înseamnă a le separa ontologic și a le interzice participarea lor la o singură unitate de existență. Astfel așezate persoana ca locuitor al lumii fenomenale (empirice), personalitatea ca locuitor al lumii suprafenomenale (inteligibile) înseamnă a accepta că fiecare are o legislație proprie. De altminteri, în legătură cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
scopul ultim și necondiționat al acțiunii subiectului inteligibil (al personalității), anume Binele Suveran, condiționează scopul subiectului empiric (al persoanei), anume fericirea. Noțiunea de "scop" este fundamentală, dar nu prin ea însăși, ci prin cea de finalitate. De altfel, problema specificului "ontologic" și funcțional al celor doi "subiecți" sensibil și inteligibil este tematizată de Kant prin chiar reconstrucția sa teleologică din a treia Critică. Spuneam mai devreme, că scopul condiționat al subiectului empiric (persoana) este fericirea. La Kant, descoperim o teorie a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fericire, că prima este condiția originară a Binelui Suveran, iar fericirea este condiția secundă deoarece apare ca o "consecință moralmente condiționată, însă totuși necesară, a moralității"75. Totuși, amândouă se află în sinteza Binelui Suveran, echilibrate și cu aceeași demnitate "ontologică". Nu trebuie însă nesocotite, chiar dacă acceptăm ideea din urmă cu totul acceptabilă în context kantian diferențele de mundaneizare a lor și ele acceptabile în același context -, care dau seama și de o anumită diferență de nivel între cele două (moralitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fizică și culturală, care pot fi grupate astfel: 1) reflecții asupra diferenței dintre om și animal; 2) idei despre antropogeneză; 3) "teoria" asupra culturii ca mediu al omului. Reflecțiile având ca obiect cultura (ca lume a omului) deschid un orizont ontologic în care omul este termen fundamental; ele fac legătura cu momentul propriu-zis filosofic al personalismului energetic, pe care, împreună cu celelalte reflecții de antropologie fizică și culturală, îl justifică "material". I.3.b. Reflecții asupra diferenței dintre om și animal și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ne îngăduie să înțelegem cultura și rostul ei. Evoluția este mutată, la C. Rădulescu-Motru, de la natură la cultură. Prima, natura, și-a servit finalitatea; energia-ca-natură a ajuns la forma sa desăvârșită prin personalitate. Dar evoluția continuă în planul noului orizont ontologic, cel al personalizării. Și, de altminteri, nici nu este posibilă această împlinire în natură fără perspectiva noului orizont. În Puterea sufletească, C. Rădulescu-Motru face următoarea afirmație: "Dar față de teoriile vechi, antropomorfice, după care omul se credea că concentrează în sine
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
din natură" nu este finală prin ea însăși, ci devine astfel prin apariția omului, adică prin raportare la noul orizont al personalizării. Natura "transferă" evoluția în cultură. Rostul culturii, potrivit gândurilor lui C. Rădulescu-Motru, face trimitere necesară la această mutație ontologică. Iar omul, ca purtător al personalității, nu este doar punct final al unei evoluții, ci deschizător al unui "loc natural" care preia, pentru a suporta, evoluția lumii. Lumea va evolua în cultură, nu în natură, datorită formării corelațiunilor de personalitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
asupra culturii, pentru că obiectul nu-l reprezintă, la C. Rădulescu-Motru, modalitățile de apariție ale unei culturi "autonomizate", a cărei identitate poate fi izolată de cea propriu-zis umană (perspectivă culturologică), ci cultura ca lume a omului, ca fapt-de-a-fi al acestuia (perspectivă ontologică), o lume care suportă evoluția energiei ajunsă, în forma sa, la desăvârșire. Textele personalismului energetic consemnează mai multe sensuri ale termenului cultură, dintre care două sunt fundamentale. Astfel, cultura desemnează "instrumentul conștient" de adaptare la condițiile mediului extern ("organismul tinde
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a desemna coerența, ordinea faptelor în orizontul personalizării, transformă sensurile conceptelor apte să desemneze energia în faza sa de natură. Așa se întâmplă cu conceptul evoluției, al cărui sens se determină, în planul personalizării, ca istorie. C. Rădulescu-Motru valorizează diferența ontologică natură-cultură, dar și continuitatea dintre ele. Energia, în personalismul energetic, are funcțiile unui principiu (arche). Ea este originea comună a lucrurilor și unicul lor substrat; unitatea lumii se întemeiază pe aceste două determinări. Dar energia reprezintă și principiul de înțelegere
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalității, și o filosofie a personalității. Iar determinismul prin finalitate, necesar în ambele planuri și pentru amândouă tipurile de reconstrucție, apare prin două forme ale sale. Închiderea sa istorică se deschide, parafrazând o vorbă a lui Constantin Noica, spre determinarea ontologică a omului; cea "cosmologică", spre stabilirea statutului său existențial raportat la celelalte forme de actualizare a energiei. În închidere cosmologică, personalitatea are valoare în sine; în închiderea istorică, ea este personalitate a individului sau a poporului, deschisă infinit către alcătuiri
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și omului. Desigur, discursul despre cele două concepte timp și destin poate fi interpretat și ca o tematizare a unei probleme prezente în filosofia vremii, anume aceea a timpului. Problema se discuta în medii filosofice diferite. Timpul, investit cu valoare ontologică și cu sens revelator, constituie problema cardinală a filosofiei contemporane. Pusă cu multă vigoare în scrierile din tinerețe ale lui Hegel, reluată din proprie inițiativă și cu nepotolită pasiune de Kierkegaard, această problemă constituie gloria majoră a două din filosofiile
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în semantica sa: discontinuitatea natură-cultură, prin care este afirmată ființa-în-sine a culturii, și continuitatea natură-cultură, prin care cultura este integrată unității "realității energetice", unității existenței-ca-energie. Acest din urmă sens nu reprezintă o negare a culturii, o rătăcire a specificului său ontologic, ci, mai degrabă, indică așezarea ei, împreună cu natura, pe același principiu: energia în evoluție. C. Rădulescu-Motru este foarte aproape, chiar și atunci când exprimă diferența dintre cultură și natură, de următoarea idee nietzscheană: "Cultura se poate naște și poate înflori numai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sesizat în dreaptă măsură mutația de anvergură a schimbării de planuri (de la biologic la social) a evoluției"199; sau "energetismul inițial diferă mult de cel din lucrările de maturitate, care mai păstrează din prima fază doar principiul unificator sub raport ontologic al energiei, fără ca acest principiu să mai îndeplinească o funcție explicativă în cazul fenomenelor mai complexe, cum sunt cele psihice, cele socio-umane în genere"200. Totuși, în perspectivă ontologică, valabilitate are ideea continuității necondiționate; energia unifică natură și cultură, acestea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care mai păstrează din prima fază doar principiul unificator sub raport ontologic al energiei, fără ca acest principiu să mai îndeplinească o funcție explicativă în cazul fenomenelor mai complexe, cum sunt cele psihice, cele socio-umane în genere"200. Totuși, în perspectivă ontologică, valabilitate are ideea continuității necondiționate; energia unifică natură și cultură, acestea fiind formele ei. Pe de altă parte, "fenomenul" mutației ontologice produs prin apariția omului este valorizat suficient de C. Rădulescu-Motru, suficient și cumpătat, așa încât să aibă drept de a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
funcție explicativă în cazul fenomenelor mai complexe, cum sunt cele psihice, cele socio-umane în genere"200. Totuși, în perspectivă ontologică, valabilitate are ideea continuității necondiționate; energia unifică natură și cultură, acestea fiind formele ei. Pe de altă parte, "fenomenul" mutației ontologice produs prin apariția omului este valorizat suficient de C. Rădulescu-Motru, suficient și cumpătat, așa încât să aibă drept de a fi, alături de discontinuitatea inițială, și continuitatea, absolut necesară în refacerea unității lumii. În lucrările sale de maturitate, C. Rădulescu-Motru nu mai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este întărită, fără a fi pus în pericol echilibrul formal dintre ea și continuitate (așa cum se poate constata și din însemnările de după 1943201). Aceasta din urmă pare a nu mai fi prezentă, într-adevăr, decât la nivelul principiului, al genericului ontologic, însă aceasta reprezintă un fapt esențial pentru o reconstrucție filosofică. În lucrările care alcătuiesc nucleul personalismului energetic, între discontinuitate și continuitate există un echilibru; și nu doar formal, ci și la nivelul ideilor angajate în argumentări. Aceasta deoarece conformarea față de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care fac realizabilă vocația, ca la C. Rădulescu-Motru, pentru că intențiile celor doi autori sunt diferite. Filosoful român își propune să dovedească rolul de vehicol al noului pe care-l poartă vocația, în ordinea de finalitate a lumii. Prin urmare, încadrarea ontologică a vocației este sensul reconstrucției personalist-energetice. Sociologul german își propune să dezvăluie rolul eticii protestante în geneza spiritului capitalismului. Conceptul vocației, deși diferit în cele două închideri teoretice, cuprinde și sensuri comune. În primul rând, fondul reconstrucției acestui concept este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Gândită astfel, vocația neagă, în posibilitatea și realitatea sa mesianică, absolutul naturii și, prin urmare, "falsifică" ideea reducerii determinismului la cauzalitate. Dar ea nu izolează cultura de natură, așezând-o pe aceasta din urmă pe un principiu cu o demnitate ontologică sub-culturală. Ca realiter, ca apariție istorică, vocația reîntemeiază unitatea lumii; în structura sa stau alături cultura (idealul, mesianismul) și natura (dispozițiile sufletești ale fondului energetic pe care individul îl posedă). Pedagogia vocației este concepută de C. Rădulescu-Motru ca o urmare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
-se la aceste două tipuri de cauze, scopul împlinit crează noi linii cauzale; iar acestea devin active numai dacă sunt transformate, de oameni, în scopuri. Omul nu poate trăi decât prin cultură. Dar ființa sa culturală nu repre-zintă un exclusivism ontologic, pentru că dacă ar fi astfel, natura nu ar fi depășită. Cultura este o altă ordine decât natura; ea reordonează natura, prin urmare, o și depășește. Omul este ființă culturală prin program ontologic și nu în serie naturală, pentru că apariția lui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Dar ființa sa culturală nu repre-zintă un exclusivism ontologic, pentru că dacă ar fi astfel, natura nu ar fi depășită. Cultura este o altă ordine decât natura; ea reordonează natura, prin urmare, o și depășește. Omul este ființă culturală prin program ontologic și nu în serie naturală, pentru că apariția lui reprezintă o mutație ontologică; sau, în termenii lui Imm. Kant și ai lui C. Rădulescu-Motru, omul este scopul final al existenței. A fi ființă culturală nu înseamnă a fi înactiv într-un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fi astfel, natura nu ar fi depășită. Cultura este o altă ordine decât natura; ea reordonează natura, prin urmare, o și depășește. Omul este ființă culturală prin program ontologic și nu în serie naturală, pentru că apariția lui reprezintă o mutație ontologică; sau, în termenii lui Imm. Kant și ai lui C. Rădulescu-Motru, omul este scopul final al existenței. A fi ființă culturală nu înseamnă a fi înactiv într-un mediu cultural, ci a crea cultură și a răspunde solicitărilor mediului extern
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]