110,211 matches
-
tradusă de Ge Baoquan este Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, publicată în august 1959 în revista „Literatura universală” (continuatoarea revistei „Traduceri”). După aceea, însă, timp de două decenii, nici el, nici alți traducători chinezi n-au putut continua opera de traducere în limba chineză, întrucât China aproape și-a închis porțile în domeniul relațiilor culturale cu străinătatea și a intrat, din vara anului 1966, în perioada „revoluției culturale”. Deși pe la mijlocul deceniului al VIII-lea, favorizate de relațiile politice speciale
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
critici reprezentativi. Ge Baoquan a scris și o postfață în care a menționat momentele importante în activitatea de traducere din Eminescu, colaborarea lui cu ceilalți doi traducători precum și cu prietenii români. Este de regretat că această primă ediție chineză a operei lui Eminescu a avut un tiraj de numai 6.500 de exemplare, puține în comparație cu alte cărți de pe vremea aceea, și s-a epuizat într-un timp scurt. Cartea rămâne mulți ani sursă principală de selecții pentru antologii de literatură universală
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
viața culturală din capitala Chinei, alte personalități și public interesat. Poetul Zhu Ziqi, membru al Prezidiului Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din China, care a avut mai multe contacte cu scriitorii români, a evocat în alocuțiunea sa viața și opera lui Eminescu. L-a apreciat elogios ca pe „Luceafărul poeziei românești” și „o stea luminoasă pe bolta poeziei universale”. Cuvântările au fost urmate de un recital, în limbile chineză și română, din opera eminesciană și din creații proprii, susținut de
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
a evocat în alocuțiunea sa viața și opera lui Eminescu. L-a apreciat elogios ca pe „Luceafărul poeziei românești” și „o stea luminoasă pe bolta poeziei universale”. Cuvântările au fost urmate de un recital, în limbile chineză și română, din opera eminesciană și din creații proprii, susținut de poeți și actori chinezi. Cu acest prilej, poeta Ke Yan a citit o poezie prilejuită de momentul aniversar, o imagine artistică surprinsă de ochii unei poete chineze. De la apariție volumului Eminescu, poezii, în
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
scriitori români (Lucian Blaga, George Coșbuc, Mihail Sadoveanu...), tratate (Literatura română, Dramaturgia românească), mai ales prin coordonrea celor două dicționare fundamentale, chinez-român și român-chinez, și-a dobândit un binemeritat prestigiu în rândul româniștilor chinezi și al sinologilor români. A îndrăgit opera lui Eminescu încă în timpul studenției și prin anii ’80 terminase deja o altă versiune chineză selectată din poeziile lui Eminescu, propusă inițial pentru publicarea la Editura pentru Literatura Poporului din Beijing. Dar, în condițiile economiei de piață, fără comenzi profitabile
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
sau un sprijin material substanțial acordat, adesea un proiect, oricât de atrăgător, se duce greu la bun sfârșit. Asta a fost și soarta manuscriselor profesorului Feng care au zăcut ignorate timp de aproape 20 de ani. O oportunitate pentru reeditarea operei eminesciene în limba chineză s-a ivit în urma vizitei în România și în Republica Moldova, la începutul verii anului 2002, a delegației scriitorilor chinezi condusă de domnul Danzeng (transcris și „Tensing”), vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din China. La întoarcere domnul Danzeng
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
și în Republica Moldova, la începutul verii anului 2002, a delegației scriitorilor chinezi condusă de domnul Danzeng (transcris și „Tensing”), vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din China. La întoarcere domnul Danzeng a propus conducerii Uniunii să sprijine editarea unei noi cărți din opera lui Eminescu. Așadar, prin Editura Scriitorilor și, ulterior cu sprijinul călduros al ambasadorului Viorel Isticioaia-Budura și cu sponsorizare din partea Corporației ZTE din Shenzhen, o nouă antologie Mihai Eminescu, poezii și proză literară a văzut lumina tiparului în iulie 2003 (vezi
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
foto 2). Cartea este prefațată de Danzeng, care și-a amintit cu multă căldură și sinceritate impresiile deosebit de plăcute ale vizitei sale în România și Moldova, îndeosebi acelea care au trezit în inima sa admirația și venerația față de Eminescu și opera lui. În cuprinsul bilingv al cărții figurează 65 de titluri de poezie și 4 de proză literară din cele mai reprezentative opere eminesciene. Majoritatea dintre ele sunt traduse pentru prima dată în limba chineză, deci în premieră absolută. Cele patru
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
în România și Moldova, îndeosebi acelea care au trezit în inima sa admirația și venerația față de Eminescu și opera lui. În cuprinsul bilingv al cărții figurează 65 de titluri de poezie și 4 de proză literară din cele mai reprezentative opere eminesciene. Majoritatea dintre ele sunt traduse pentru prima dată în limba chineză, deci în premieră absolută. Cele patru proze, Făt-Frumos din lacrimă, Sărmanul Dionis, La aniversară și Geniu pustiu, fac parte dintre lecturile complet inedite pentru cititorii chinezi. Este de
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
literatura universală. Într-o Postfață, destul de amplă, pe lângă viața lui Eminescu, traducătorul a consacrat mai multe pagini unei analize asupra măiestriei artistice a poetului. Renunțând la unele asocieri forțate, formulate cândva după conceptele literaturii proletcultiste, a modificat acum perspectiva interpretării operei orientându-se mai mult spre analiza poeticității. În ziua de 20 august anul acesta, la sediul Asociației de Prietenie a Poporului Chinez cu Străinătatea, a avut loc, într-o atmosferă sărbătorească, ceremonia lansării cărții Mihai Eminescu, poezii și proză literară
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
de româniști chinezi. Dl Chen Jiangong, vicepreședinte executiv al Uniunii Scriitorilor din China, a subliniat în cuvântul său semnificația evenimentului și a exprimat și speranța ca, prin colaborarea cu factorii similari din România, să se facă cunoscute tot mai multe opere ale scriitorilor români pentru cititorii chinezi și, respectiv, cititorii români să aibă mai mult acces la lectura operelor scriitorilor chinezi.
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
semnificația evenimentului și a exprimat și speranța ca, prin colaborarea cu factorii similari din România, să se facă cunoscute tot mai multe opere ale scriitorilor români pentru cititorii chinezi și, respectiv, cititorii români să aibă mai mult acces la lectura operelor scriitorilor chinezi.
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
și influența pe Victor Brauner. La București, pentru un scurt interval, Victor Brauner este student la Școala de Belle Arte, ca elev al lui Dimitrie Serafim, un cuminte peisagist postimpresionist. In 1921, tânărul Brauner expune pentru prima oară la București opere de tendințe amestecate. În același timp este în contact cu scriitorii români de avangardă de la Paris: Ilarie Voronca și Tristan Tzara. Influențele acționează din toate părțile. La acea dată se întoarce de la Paris Marcel Iancu și devine un modernist oarecum
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
Eluard, Louis Aragon. Prezența, de asemeni, a lui Tanguy și Miró și amintirea prieteniilor suprarealiste bucureștene cu Sașa Pană, Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Ștefan Roll, Sestopal au determinat adeziunea lui temporară la suprarealism. De atunci datează câteva din operele conotate erotic, ca și seria Femeilor pisică. E interesant de observat că Victor Brauner, foarte productiv și generos, atunci când dăruia lucrări românilor veniți în Franța sau tablouri pictate în România, unde va mai sta între 1934-36, folosea un ton mult
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
pe care Uniunea Scriitorilor și-a propus să-l editeze în întâmpinarea viitorului colocviu. Tema aceluia: „Singur în satul global”. Premiile acordate în cadrul festivalului sunt de-acum cunoscute: Premiul Ovidius, în valoare de 10.000 de dolari, conferit pentru „valoarea operei literare și contribuția la afirmarea libertății de expresie și a toleranței inter-etnice” i-a revenit lui António Lobo Antunes, iar Premiul Festivalului, acordat pentru „contribuția la lărgirea frontierelor literare”, lui Ismail Kadare. Dincolo de imperfecțiunile de organizare, inerente, dincolo de unele participări
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
Belle Arte din București. - Când am ajuns la București, a fost un moment de mare emoție. Era o ocupație mai deosebită, cea pe care mi-o alesesem. În primii ani am avut momente de mare îndoială. Cunoșteam cât de cât operele marilor artiști și mă întrebam dacă voi reuși să mă apropii vreodată de ei, dacă voi putea ajunge aproape de nivelul lor. Am avut marele noroc să-l am profesor pe cel mai mare sculptor român al epocii, Dimitrie Paciurea. A
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
Terminasem facultatea, la începutul anilor ’30, și mă gândeam că mi-ar fi foarte folositoare o ieșire în străinătate. Aveam documente, cărți, reviste, fotografii, dar îmi doream să studiez și la fața locului. Eram conștient de necesitatea contactului direct cu operele de artă și cu efervescența culturală a Parisului, dar nu știam de unde să apuc problema. Eu locuiam pe ici, pe colo, prin provincie, lucrând ca profesor de arte plastice prin diferite școli. Și, într-o zi, a venit unchiul meu
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
Simțeam că, de fapt, nu prea aveau nimic de spus și tocmai din cauza asta căutau să șocheze. Mult mai aproape m-am simțit de cei doi mari actori ai artei moderne: Rodin și Bourdelle. - Pe Rodin l-ați cunoscut prin operele lui. E aproape imposibil să cuprinzi personalitatea lui Rodin în câteva cuvinte. Era cu totul ieșit din comun, din tiparele noastre obișnuite. Era o forță, un mare gânditor al artei, care a lăsat o dâră pe care au pășit generații
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
să cuprinzi personalitatea lui Rodin în câteva cuvinte. Era cu totul ieșit din comun, din tiparele noastre obișnuite. Era o forță, un mare gânditor al artei, care a lăsat o dâră pe care au pășit generații de artiști plastici! Cu operele tuturor acestor mari maeștri am luat contact la diferite expoziții colective sau personale, chiar în epoca respectivă. - Pe Brâncuși l-ați întâlnit? - Brâncuși era o mare personalitate a timpului. Ei, de aceste mari personalități te apropii mai greu. L-am
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
pentru aproape un deceniu. Dacă autorul Cuvintelor potrivite este elogiat („Oamenii mari sparg cu capul orice tavan contemporan”), M. Sadoveanu, „un Omer moldovenesc” este văzut de astă dată în mod critic, altfel decât în mistificatorul encomion amintit: „Fără îndoială că opera lui, că participarea lui politică la trista noastră comedie omenească, și multe laturi cunoscute și necunoscute din viața lui vor da mult de furcă și de vorbă umașilor” (3 nov. 1954). Bătrân și bolnav (va fi lovit în 1955 de
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
imresia că, mai curînd decît cu bufonul, Cristian Simionescu are tangențe cu „nebunul”, ilustrînd un comic ce vădește o extravaganță „firească”, de-o anvergură superioară, înclinat spre poezie și clarviziune. Defel întîmplător, discursul d-sale împrumută intonații shakespeareene, căci în opera marelui Will „nebunul” atinge o performanță nedepășită. Iată cîteva considerații în acest context asupra „nebunului” din creația lui Shakespeare, datorate lui L. Cazamian: „...el știe că este realmente un nebun, în timp ce nebunia lui așa-zis înțeleaptă constă în a se
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
a dreptul impresionant, am constatat următoarele. La capitolul clasici, cel mai des întâlniți autori sunt, în ordine: Radu Tudoran, Alecu Russo (reeditat în prostie cu România pitorească), Sadoveanu, Arghezi, Victor Eftimiu și Bogza (ultimii trei cu volume variate din seria Opere complete). Îi urmează la distanță apreciabilă Slavici, Minulescu, Topârceanu, Eminescu, Brătescu-Voinești, Filimon și - surprinzător - chiar Mateiu Caragiale cu Craii lui. La contemporani, lucrurile sunt și mai interesante. Conduc fără drept de apel Haralamb Zincă, Dinu Săraru, Pavel Coruț și Fănuș
Scriitorul frate cu anticariatul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13494_a_14819]
-
publicat. Recuperarea lui Eliade a fost făcută haotic și cred că pînă la urmă nu e deloc surprinzător că interesul a fost/e stîrnit în primul rînd de omul Eliade și abia într-un plan secund de valoarea culturală a operei sale. Mai toate recuperările comportă aceste două componente situate oarecum la poli opuși, interesul față de valoarea culturală și interesul față de „exponat“, și mai mereu acesta din urmă joacă, măcar la început, rolul esențial. Logica e cea a modei și moda
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
la început, rolul esențial. Logica e cea a modei și moda nu are nevoie de ediții foarte atente. În aceste condiții, singura serie Eliade atent și coerent publicată rămîne cea de la Humanitas - editura a reluat de altfel anul acesta publicarea operei beletristice a lui Eliade, într-o prezentare grafică foarte reușită. Cît despre ediția critică de la Minerva, aceasta pare să se fi oprit definitiv la cel de-al doilea volum. O surpriză plăcută a fost, anul trecut, o carte care a
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
lui ulterioare, și traducere îi oferă cititorului această șansă rară. Și tot în tăieturile și notele adăugate de Eliade textului inițial găsește Marcel Tolcea un argument pentru a susține, în studiul introductiv, o teză nouă, convingătoare, cu privire la Eliade și la opera științifică a acestuia. Studiul, care nu e doar un simplu comentariu al manuscrisului și al metamorfozelor acestuia, pornește de la teza de doctorat susținută de autor la Universitatea de Vest, publicată între timp și premiată de AER la secțiunea de eseu
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]