1,791 matches
-
noua Putere (fostul Comitet Central și Televiziunea), nu au fost deteriorate (și, firește, nici unul dintre actorii noii Puteri nu a fost rănit). Această situație îl face să adopte ideea că, începând din 22 decembrie, luptele au constituit un „război de operetă”, înscenat, în care victimele au fost totuși reale (p. 86). Autorul amintește chiar o teorie mai puțin cunoscută, dar vehiculată din decembrie 1989, și anume: luptele respective nu ar fi fost neapărat o montare a Frontului Salvării Naționale (i.e. grupul
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
teatrul, „ruină măreață”, al lui Victor Hugo. În privința repertoriului, e de părere că ar trebui să cuprindă scrieri de valoare (indiferent dacă sunt indigene sau traduceri), chiar peste putința de apreciere a publicului, la un moment dat. Respinge farsa, feeria, opereta și acceptă cu multe rezerve (îi displace, de pildă, Victorien Sardou) melodrama. Zăbovind mai puțin asupra creațiilor actoricești, criticul nu-și ascunde admirația pentru marii interpreți, dintre care lui Ștefan Iulian, Grigore Manolescu, C. I. Nottara le consacră pătrunzătoare portrete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
evenimentelor, activitatea a trebuit sistată, iar la sfârșitul lunii s-a emis ordinul de evacuare a teatrului. Abia în noiembrie și-a deschis din nou porțile, într-o cu totul altă configurație: membrii trupei, care mai rămăseseră în oraș, prezentau operete și spectacole muzicale pentru ostașii sovietici. Și la Oradea a urmat abordarea unui gen de teatru cu un caracter pronunțat popular, de divertisment să spunem, condus de Putnik Bálint, care fusese format în contextul economic al teatrului din Cluj, unde
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
ecranele cinematografelor: Kiss Manyi, Jávor Pál, Lázár Mária și mai tinerii Dayka Margit și Tolnay Klári. Teatrul orădean imita (într-o oarecare măsură) repertoriul teatral clujean cu montările Bizanț (Bizánc), Madame Ásvay, nebuna (Bolond Ásvayné), dar lăsa destul loc și operetelor și comediilor, precum și montărilor cu piese originale, care se alimentau din atmosfera epocii. Așa a ajuns pe scenă opereta de război Santinela din Kiev sau piesa a Doua repriză, cu tematică sportivă inspirată din isteria fotbalistică ce cuprinsese orașul, scrisă
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
într-o oarecare măsură) repertoriul teatral clujean cu montările Bizanț (Bizánc), Madame Ásvay, nebuna (Bolond Ásvayné), dar lăsa destul loc și operetelor și comediilor, precum și montărilor cu piese originale, care se alimentau din atmosfera epocii. Așa a ajuns pe scenă opereta de război Santinela din Kiev sau piesa a Doua repriză, cu tematică sportivă inspirată din isteria fotbalistică ce cuprinsese orașul, scrisă de Sármássy Miklós. Spectacolele de operă și spectacolele muzicale deseori reclamau invitarea unor artiști din Ungaria, căci, pe plan
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
burgheziei constituie un proces sugerat în Ginerele lui Hagi Petcu. Debutând, ca autor dramatic, în 1840, cu Farmazonul din Hârlău, A. produce la început scrieri facile, cu o mișcare vodevilistică și bufă, speculând, dar fără multă inventivitate, comicul de situații. Operetele (Crai nou, Scara mâței, Harță Răzășul, Paracliserul sau Florin și Florica) au, cele mai multe, muzică de Al. Flechtenmacher. În localizări, în care infuzează cu destulă finețe realități autohtone, A. recurge la comediografi precum Eugène Labiche, Eugène Scribe, Jean-François Regnard, Émile Augier
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
1909), Paul Hervieu, Goana torțelor (1911). Altele au fost doar jucate: Maria Magdalena de C.F. Hebbel, Oh, bărbații! de A. Capus, Minunică de P. Gavault și R. Charvay, El și ea de Buchbinder, Amicul Jack de W.S. Maugham, libretul operetei Eva de Franz Lehar ș.a. SCRIERI: Schițe. 30 de zile la Paris, București, 1905. Traduceri: Friedrich Hebbel, Judita și Holofern, București, 1902; Hermann Sudermann, Stane de piatră, București, 1909; Paul Hervieu, Goana torțelor, București, 1911. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Dramaturgia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
București, 1905, 25-33, 290-323; Spartacus, „Schițe. 30 de zile la Paris”, ADV, 1905, 5624; Mihail Dragomirescu, „Stane de piatră” de Sudermann, trad. de Emil D. Fagure, CVC, 1909, 9; M.F., „Eva” de Fr. Lehar. Convorbire cu d. Emil Fagure, traducătorul operetei, RP, 1912, 197; Sărbătorirea d-lui Emil D. Fagure, DMN, 1926, 7175; N. Constantinescu, Cu d. Emil D. Fagure despre el și despre alții, RP, 1928, 3184; Criticii dramatici ni se destăinuiesc... De vorbă cu d. Em. Fagure, RP, 1935
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
lui Zaharia, care l-a călcat în picioare și l-a snopit în bătaie 1. Dumitru Bordeianu spune că, deși era o brută, avea talent muzical și o voce baritonală foarte frumoasă, cânta și fluiera diverse arii de operă și operetă înainte de a-și alege victima. Tot el a observat că, după Paștele din 1951, Zaharia și-a schimbat atitudinea, lipsind mult mai des din cameră și devenind „absent, gânditor și melancolic”2. După eliberarea din închisoare a trăit complet izolat
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și-a început să zboare planat deasupra lor, cu mare gălăgie, lovind cu ciocul energic. De spaimă, unele au chemat un vân(z)ător de păsări ciudate, atipice sau chiar având apucături de "butor" (toate erau culte și auziseră de opereta leherană), punându-și sufletul în gaj. Sau ce mai rămăsese din el după tranzacțiile precedente. Povestea lor (dar și pe a lui) o vom căuta acolo unde am pus-o. Adică în Registrul Extra, recuperat din apele interioare ale lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de ecouri fălticenene peste hotare, referitoare la revista de folclor „Șezătoarea”, la condeieri ca Ion Creangă (catihetul), M. Sadoveanu, A. Gorovei, Ion Irimescu, V. Vasiliu-Falti, Vasile și Horia Lovinescu, Eugen și Monica Lovinescu, Virgil Ierunca sau Nora Marinescu, regină a operetei românești, rudă cu Cazabanii. Păstrarea în copie a misivelor trimise, mi-a îngăduit să le includ în volumul de față. Copiile nu au fost ceva deliberat, cu un scop anume. Doream să revăd ce gândisem cândva, cum au evoluat relațiile
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
secolul trecut. În Fălticeni s-a făcut muzică de cameră, aleasă, la dr. I. Rossignon, în casa folcloristului Artur Gorovei, sau a magistratului N. Comino, apreciat de George Enescu. În oraș a trăit 32 de ani Nora Marinescu (regină a operetei românești). Este interesantă copilăria lui Valentin și Ștefan Gheorghiu, petrecută la Fălticeni, unde au dat concerte memorabile. De perioada fălticeneană a lui Ștefan Gheorghiu se leagă o compoziție a sa, Balada de la Hârtop. La această remarcabilă pleiadă de muzicieni, e
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Dv. frate, Jules Cazaban. Nu știu dacă aveți fotografia orchestrei, pe care am găsit-o din întâmplare. În caz că nu, sunt gata să v-o pun la dispoziție. Pe de altă parte, vă rog să-mi dați adresa fiicelor cântăreței de operetă Nora Marinescu, spre a putea cere unele relații și eventual material documentar. La noi, iarnă săracă în zăpadă. Totuși, ne apropiem de primăvară. În Fălticeni a ars casa în care a trăit scriitorul Vasile Savel, pe strada Rădășeni 43. Păcat
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Kirileanu, Simion Teodorescu-Kirileanu, Mihai Lupescu, Gheorghe Fira, Al. VasiliuTătăruși; pictorii Ștefan Șoldănescu, Aurel Băeșu, Dimitrie Hârlescu; 115 Doina Bucur a studiat vioara la Conservatorul din Leipzig, cu prof. Hans Sitt. 84 actorii Matei Millo, Jules Cazaban, Gr. Vasiliu-Birlic, cântăreața de operetă Nora Marinescu; scriitorul Aurel George Stino, poetul Nicolae Labiș. Mai sunt prezentate diverse aspecte: relații fălticenene cu personalități din întreaga țară (scrisori de la Iacob Negruzzi, B. Șt. Delavrancea, Ion Simionescu, Orest Tafrali, I. E. Torouțiu, Ion Andrieșescu, C. Moisil, I. Chirescu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
frunte (G. Enescu, Agatha Bârsescu etc.), mama în viața de familie etc. Ne-ar fi de folos și o fotografie a mormântului părinților. Vă mai rog, dacă e posibil, să ne trimiteți un inventar al materialului documentar oferit Teatrului de Operetă din București. Pe 204 George Cazaban, frate cu actorul Jules Cazaban, artist al poporului. 205 Cazabanii se înrudeau și cu familia Marinescu. 206 Actorul Alexandru P. Marinescu, încheindu-și cariera de artist, se stabilește la fiica sa în Fălticeni. Angajat
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
reviste pentru învățători. Fratele scriitorului și folcloristului Gheorghe Cardaș. Ambii s-au născut la Drăgușeni, jud. Suceava. 506 Matei Millo - actorul (1814-1896) s-a născut la Stolniceni Prăjescu, în jud. Suceava, cu capitala Folticeni. A trăit și la Spătărești. 507 Operetă în două acte scrisă de actor; muzica de A. Flechtenmacher. 508 Primarul este fiul lui Alexandru Millo, frate cu actorul. 509 Anii de viață ai lui Mihai Lupescu: 5.IX.1862 - 17.VIII.1922. 391 CASA DE CULTURĂ A MUNICIPIULUI
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
țiganilor, o reconstituire în registrul unui neoromantism de factură naiv-pitorească a atmosferei unei curți boierești din Moldova în prima jumătate a secolului al XIX-lea, precum și a cvasilegendarei întâlniri dintre Franz Liszt și Barbu Lăutaru. Scriere modestă, cu personaje „de operetă”, cu tablouri vivante colorate convențional, pitorescul fiind asigurat, între altele, prin împrumuturi onomastice din Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu, piesa deschide seria evocărilor istorice dramatizate. Diferite între ele, mergând de la convenționalismul schematic al viziunii „operetistice” la verva inteligent administrată (Procesul domnului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
înainte (1910) propagă efuziunile unui francofil, amator de soluții utopice. „Povestea vitejească” Chemarea codrului (1913) a recoltat, la premieră (1912), un ropot de aplauze. Se revelează în acest melanj de poem și baladă cu jocuri și cântece (ca într-o operetă) un alt D., unul care mizează pe sentimente, nu doar pe idei în conflict. După un prim act plasat într-un patriarhal Ev Mediu de convenție - acțiunea se petrece în vremea lui Petru Rareș -, aducând în scenă boieri și jupânese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
organizații culturale și științifice; • alte dotări/echipamente: − educație, cercetare științifică: universități, institute de învățământ superior diversificate, institute naționale de cercetare sau filiale ale acestora; − sănătate: clinici universitare și spitale; − cultură: muzee, teatre dramatice, de comedie, de revistă, de păpuși, operă, operetă, filarmonică, săli de concerte, săli polivalente, mari biblioteci, edituri, tipografii; − comerț, servicii comerciale prestate populației și agenților economici: centre de comerț și de afaceri, burse de valori și de mărfuri, servicii comerciale diversificate și de înaltă calitate; − mass media: sistem
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
pastorala” închinată domnitorului Al. I. Cuza, Serbare națională sau Visul fericirei (1859), în care se exaltă actul Unirii, folosindu-se mijloace naive de impresionare, din care nu lipsește focul bengal. SCRIERI: Cumplitul amăgit sau Izvorul demoralizațiii, București, 1847; Fragment de operetă a lui Ștefan Vodă, Iași, 1850; Săracul cinstit, București, 1851; Ucenicul șarlatanului, București, 1851; Pustnicul sălbatecului munte, București, 1853; Moartea lui Mihai Viteazu la Torda, București, 1854; Don Sanji II, regele Portugaliii, București, 1857; Serbare națională sau Visul fericirei, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
Al. Dumas-fiul, Otto Ernst, H. Sudermann, Karl Gutzkow, Molnár Ferenc, Alexandre Bisson, Menyhért Lengyel, Bernard Shaw, Ad. L’Arrouge, Alfred Căpuș, Fr. Förster, Ludwig Fulda, E. Grenet-Dancourt, Eugène Labiche, Gustave Lemoine, Paul Lindau, Bernard Lopez ș.a.), librete de operă și opereta (semnate de Henri Chivot, Henri-Alfred Duru, Henri Meilhac, A. Millaud ș.a.), a localizat numeroase piese (după Alexandre Bisson, Fr. Schönthan, O. Blumenthal, G. Kadelburg, G. Moser). Împreună cu I.L. Caragiale localizează piesă La ofițerul stării civile. În teatrul românesc, G. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287389_a_288718]
-
femeii: " Timpul anulase mînia de atunci a tînărului Walter, pus în solda și la capriciul femeii elefantiaze și lăsase intactă numai plăcerea studentului de a cunoaște frumosul oraș vienez. Walter fluiera acum un refren de vals, asemeni acelor finale de operetă în care cortina căzută a acoperit viziunea tenorului scund ce înlănțuie talia groasă a duegnei, lăsînd numai melodia în surdină a viorilor." La distanță, îngroșate de caricatură, liniile metaforei teatrale se desenează cu cinism. Viena revăzută în timp, și fără
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
revăzută în timp, și fără Salema, este o scenă fericită, de pe care s-au șters ca din memoria ultragiată a doctorului urmele rușinii. Autoarea procedează la o supralicitare a mecanismului sugestiei, aici prin "recuzita" scenică. Direct și derizoriu, "finalul de operetă" nu comunică doar într-o banală expresie sentimentul protagonistului la amintirea cuplului rizibil, monstruos. Palpită imaginea grotescă, a tenorului scund și a duenei, într-o poză plină de sarcasm vizual. Există aici o dublă evaluare, o simțită coexistență a ironiei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ale orașului. Din spatele Tribunalului se poate vedea direct coama Dealului Spirii. Străzile Sfinții Apostoli, cu splendide vile, Izvor, renumita fabrică de pâine Gagel și spălătoria chimică Schmidt au devenit câmpuri de ruine. Chiar pe cheiul Dâmboviței, de la Podul Izvor spre Operetă, se demolează furibund, zi și noapte. Oamenii sunt înghesuiți în garsoniere, nu au unde să și ducă mobilele, lucrurile din casă agonisite în timp, cărțile, tablourile, bolnavii, copiii. Zona a fost invadată de țigani din toată țara care curăță locul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe locul unui paraclis de curte al Crețuleștilor, prin efortul creștinilor din cartier și îndemnul preotului Șerban Constantin Sârbu, își așteaptă și el inevitabila execuție. Amenințate sunt și Institutul Cantacuzino, Facultățile de Medicină Veterinară și Biologie, precum și clădirea Teatrului de Operetă, toate aflate pe Splaiul Independenței. În 1985, când Victoria Socialismului se va prăvăli și pe malul stâng al Dâmboviței, se vor nărui, pe rând, Institutul Medico-Legal, evacuat din noiembrie 1984, calea Călărași și zona Dudești-Căuzași, cu numeroase monumente de arhitectură
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]