1,823 matches
-
și șovinist al lui Paul, ca de exemplu, cînd, gesticulînd pe un ton dramatic, afirma despre chinezii din insule: "Sînt o pată galbenă pe steagul francez de care îmi este rușine". După ce participanții defilară prin fața tribunei ca să-l felicite pe orator, Paul și Pierre Levergos se duseră să bea ceva la unul din bărulețele din port, înainte de a se întoarce la Punaauia. Koke era foarte palid și părea extenuat. Fură nevoiți să meargă încet, Paul sprijinindu-se de bastonul al cărui
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
Puric, așa cum apare el în cartea Cine suntem, e legat de o încincită încălcare a convenției sociale: mai precis, în cazul lui, vedem 1) cum un comediant poate fi tragic, 2) cum un pantomim poate vorbi cu un aplomb de orator, și 3) cum mesajul pe care îl transmite nu e unul monden, ci seamănă cu o descărcare intermitentă a unui filon credincios. În al patrulea rînd, în Cine suntem vedem un om căruia nu-i mai este frică. Dan Puric
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
Cu atât mai mult cu cât e vorba mai curând de texte științifice sau de popularizare iar nu neapărat - încă - de beletristică. De altfel, capitolele sunt bine delimitate și circumscriu reprezentanții genurilor așa-zicând scuzabile: Cronicarii, Savanții, Dascălii, Predicatori și oratori, Tălmăcitorii, Juriștii. Lucru îngrijorător, dar nu catastrofal, din moment ce, într-un asemenea teritoriu intelectual, originalitatea n-a fost mai niciodată un criteriu. Câtă vreme avem în față doar prima parte a consistentului studiu referitor la acești corsari fără simbrie, merită să
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
se împlinește vrând-nevrând, cel puțin în privința rechizitoriilor pe care le-am putea alcătui după cel dintâi - atât de echilibrat - op din lucrarea lui Alexandru Dobrescu. Totuși, când vom descoperi, în următoarele, în locul savanților sau al pedagogilor, în locul medicilor sau al oratorilor, capitole încărcate de poeți și de prozatori, nu știu cum vom mai putea menține justa balanță între om și operă. Între corsar și aristocrat. Între corabia avariată și serenitatea croazierei. Cum vom mai pleda - academic - pentru autonomia neștirbită a esteticului. Personal, mă
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
remarcă prin plasticitate. Se încheagă aici o pictură a elementelor esențiale, ca în tablourile lui Florin Niculiu. " Aș fi putut altcîndva să scriu un roman picaresc să port pe drumuri o lume de iarmaroc - învingători, învinși, triști, incurabili, ridicoli cuminți, oratori și circari, clovni și cavaleri rătăcitori. În loc să-i găsesc în lume, bătînd drumurile, mi-au venit singuri între ziduri și i-am plimbat pe scara ce nu duce nicăieri". Întîlnirile din "odaia cu scară" duc spre "infinit sau în fundătură
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
condamnare la moarte cu amânarea revocabilă... * Una din temele filozofiei existențiale franceze: La vérité contraire a la morale... - adevărul contrar moralei - ideea unei justiții reale, nu bazată pe morala convențională. Vezi Recviem pentru o călugăriță. * Metastază. Figură prin care un orator pune pe seama altuia ceea ce este forțat să mărturisească. Termen preluat de etapele unei boli tragice. SEMAËS, - îngerul iudaic decăzut având douăsprezece aripi... * Un retor vorbind repede, fără ca vorbirea lui - printr-un fel de exasperare a neputinței de a exprima totul
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
însă prin faptul că vorbitorul presupune că e înțeles de ascultători și astfel, prin negarea fenomenului imediat, esența intră în identitate cu fenomenul. Dacă se întâmplă uneori ca un astfel de discurs ironic să nu fie înțeles, nu e vina oratorului, decât numai în măsura în care s-a pretat la a avea de-a face cu un ipochimen atât de viclean cum e ironia, căreia îi place să-i ia peste picior atât pe prieteni, cât și pe dușmani. Despre o astfel de
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
răsculative" împotriva președintelui CNSAS, Gheorghe Onișoru. În ciuda protestelor absolut îndreptățite ale elementelor răsculative, senatorul Predescu n-a fost înlocuit de la conducerea subcomisiei. Acest refuz spune multe despre exigențele Parlamentului față de reprezentanții săi. Admitem că dl Predescu n-are calități de orator, dar stăpînește la perfecțiune volubilitatea agramată, sărăcia de vocabular mascată de sacadarea amenințărilor și violentarea limbii române la adăpostul indignării orale. Subconștientul îi joacă însă feste urîte dlui Predescu. Îl recitez: "Las' că vorbesc eu cu ei, de or să
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
opera filozofica, sau doar antologie de texte literare din epoca. De fapt, este o carte despre imaginație, prin care autorul înțelege acea facultate umană care ne inspiră cuvinte și propoziții, făcînd din fiecare din noi fie niște bîlbîiți, fie aleși oratori, neputincioși verbal sau, dimpotrivă, capabili să convingă și să emoționeze cel mai insensibil public. Ascuțimea și ingeniozitatea sînt termenii generici, aleși de Gracian pentru a desemna știință exprimării elegante, potrivirea fericită a vorbelor, percutanta mesajului, elegantă și capacitatea să de
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
Spre deosebire de alte cărți ale lui Gracian, care prescriu norme de comportament interior și exterior, în Ascuțimea și arta ingeniozității Gracian nu își dădăcește direct cititorul cum să vorbească ales, ci îi oferă exemple celebre, pilde ale unor mari scriitori și oratori din trecut. Reflectînd la aceste vîrtuți retorice, spaniolul încearcă totodată să descopere anumite tipare teoretice, mecanisme de construire a discursului persuasiv ce ar putea fi preluate de cineva dornic să devină, la rîndu-i, un maestru al ascuțimii și ingeniozității. Gîndire
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
lume masculină Oratorul-discipol al lui Gracian este, în chip esențial, un bărbat. Nicăieri nu există explicit această mențiune, si totusi ea răzbate limpede de pretutindeni. Așa cum prototipurile din alte cărți ale lui Gracian sînt strict masculine - politicianul, discernătorul, cuminecătorul - si oratorul este în chip esențial bărbat. Ceea ce nu înseamnă că femeile ar fi fost caracterizate de un alt mod de exprimare, că regulile unei conversații între doamne ar fi trebuit să fie altele. Mai rău, dacă se poate spune așa: pentru
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
exprimării în secolul al XVII-lea, pentru că multe dintre saloanele de conversație erau patronate de o doamnă din înaltă societate, chiar dacă nu lor le este recunoscut privilegiul de a fi stabilit normele exprimării. Elegantă vorbirii presupune, pentru Gracian, adîncă erudiție. Oratorul lui nu e niciodată direct și simplu în exprimare pentru că trebuie să parcurgă întotdeauna un tur de forță prin citatele din opere celebre ale anticilor, prin pildele filozofilor și ale altor învățați de demult. Fiecare enunț se sprijină pe un
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
ritmurile țării tuturor posibilităților și cu stările ei de extaz emfatic. Pe lîngă acestea, am avut ocazia să asist la o conferință despre scriitura dramatică, ținută de Tony Kushner într-o sală impozanta, plină ochi, a Universității din Chicago. Un orator sclipitor care făcea din discursul său științific un spectacol, pe care și-l îngăduia să-l și urmărească printre buclele negre căzute peste lentilele ochelarilor. Luată de valul ovațiilor, i-am făcut și eu o poză vorbitorului, cu gîndul că
Cui prodest? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18154_a_19479]
-
Constantin Țoiu Având în vedere întunericul respectiv..." un orator birocrat. Secolul XX, secolul sârmei ghimpate și al tranșeelor săpate. Modelul lui Tolstoi pentru domnul Karenin, soțul Anei Karenina vizitat de Dostoievski. Era oberprocurorul Sinodului și îl chema Konstantin Petrovici Pobedonoștev, autorul textului prin care Tolstoi era excomunicat din biserica
Vorbe desperecheate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6826_a_8151]
-
după „Scaunele“, de Eugene Ionesco, sub direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză. Spectacolul „Scaunele“ a fost pus în scenă la Teatrul German de Stat Timișoara. În rolurile principale joacă Ildikó Jarcsek-Zamfirescu (Semiramida), Boris Gaza (Mareșalul imobilului), Balázs Attila (Oratorul) și Daniela Török (Vocea Semiramidei din tinerețe). Muzica este semnată de Cári Tibor. Cea de-a doua peliculă premiată la festivalul călărășean este realizată de Ioana Dorobanțu, un alt making of - după „Umbrele pentru lacrimi“, spectacol pus în scenă la
Agenda2005-40-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284255_a_285584]
-
intitulat Nae Ionescu docudramatizat (referitor la un documentar despre Nae Ionescu și discipolii săi, difuzat de TVR Cultural), o proză semnată de Bogdan Alexandru-Stănescu: La casete (Okilă, take two), eseul Limba neo-adamică de Valeriu Gherghel, ca și articolul Mihaelei Ciortea, Oratori, retori și... curriculum, din care aflăm că Ministerul Educației a propus recent elevilor de liceu disciplina „DEZBATERE, ORATORIE ȘI RETORICA”, ce ar urma să fie studiată în cadrul unui curs opțional inclus în curriculum-ul la decizia școlii. Autoarea demonstrează însă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5459_a_6784]
-
sau pedagogi, care reînviau într-un fel confesiunile scriitoricești din perioada interbelică, rostite în fața studenților de la Facultatea bucureșteană de Litere la solicitarea profesorului Dumitru Caracostea. Geo Bogza n-a putut onora o asemenea propunere (se scuză că e un slab orator), dar îi invită pe cei doi tineri să-l însoțească în drumul spre Răchițelele Apusenilor, la poetul Teofil Răchițeanu. Pleacă numai Viorel Mureșan, însoțit de lectorul universitar (pe atunci) Ion Pop. Un specialist în avangardismul românesc (Ion Pop) și un
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
eu însumi credeam inițial că Europa care stă cu ochii pe noi este o filă de comedie caragialiană, o pagină de ficțiune satirică. După decembrie 1989 și, practic, în apropierea fiecărei date importante din istoria românească postrevoluționară, când politicienii și oratorii, gazetarii și analiștii, oamenii de stat și reprezentanții ONG-urilor au insistat până la saturație asupra Europei care ne privește (în sensul că ne urmărește, dar și în acela că nu putem face abstracție de ea), ne-am dat seama de
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
cât ea este accentuată de discursul oficial. Un astfel de personaj nu se lasă descifrat numaidecât, ceea ce a fost viu, autentic, în cazul lui, dispare, episoade incovenabile, defecte etc., umanitatea sa devenind una superioară, semidivină. Ceaușescu era bâlbâit, un execrabil orator. Nu este ironic că s-a legitimat tocmai prin a ține interminabile discursuri? Era un om cu o educație precară. Nu este ironic că a ținut să fie identificat drept geniu, un vizionar având expertiză în orice domeniu? Ceaușescu fusese
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
în care nu opiniile și argumentele contează, ci modelul propus: un optimus civis plin de experiență, care, mai mult decât să convingă, intimidează. Cicero tălmăcește și răstoarnă, prin gură lui Cato, patru inconveniente principale ale bătrâneții, dar chiar și aici oratorul este memorabil mai ales atunci când exemplifică și se propune ca model indirect. Astfel, daca bătrânețea se spune că te ține departe de viață activă, în schimb ea poate determina prin înțelepciune înseși acțiunile celorlalți: "eu declar cu mult înainte război
Optimus civis la bătrânete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17763_a_19088]
-
va avea o existență veșnică". Alegerea personajului istoric - venerabilul Cato Maior -, preambulul plin de familiaritate în care Cicero dialoghează cu prietenul său Atticus, anecdota și autoironia presărate cu grijă, frazarea uneori amplă și impunătoare, - toate acestea trădează armatura sofisticată a oratorului. Chiar dacă optimus civis nu mai înseamnă astăzi strict bonus agicola, stremissimus miles și peritus dicerdi, câte ceva din toate astea rezista, si mai ales avem nevoie de mesajul celui ce "nu s-a nascut degeaba" și care "pleacă din viața că
Optimus civis la bătrânete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17763_a_19088]
-
presa a făcut din mine o supervedetă comică. Chiar dacă ar fi așa, tot nu mă deranjează pentru că eu sunt comic când vreau și mă joc cu ei toți", a declarat Becali. Acesta îl apreciază pe Antonescu pentru calitățile lui de orator și pentru că discursul său ar fi izvorât din dragoste. El a spus-o și ca o detașare de mine. Intelectualii vor probabil câte o detașare, dar pe mine nu mă deranjează. Eu sunt comic. Toată viața m-am distrat. Și
Becali: Sunt comic când vreau şi mă joc cu ei toţi () [Corola-journal/Journalistic/41562_a_42887]
-
cucerire personală, eventualul arivism topindu-se în cultură, în muzică, în scriitura literară. Deoarece avem a face aci, neîndoios, cu un condei de scriitoare, Cella e, aidoma tatălui său, o natură artista multiplă (Barbu Delavrancea era nu doar prozator, dramaturg, orator, ci și un iscusit desenator). E capabilă a surprinde literar dulceața existenței sale boierești, a ne-o comunica în chip vibrant. Notarea sensibilă a peisajului e una din formele sale de transcendență prin artă: "Slăvitestii reprezintă încă pentru mine dragostea
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
Leadership-ul din faza darwinistă, impus cu pumnul și suportat fără crâcnire, a căpătat o notă de subtilitate prin cooptarea inteligențelor întemnițate. Cuvintele dor mai rău decât palmele, au ajuns să constate pușcăriașii, privindu-i cu un respect temător pe bunii oratori și psihologi. Dar și această fază (să-i spunem homo sapiens) pare în prezent depășită. La ordinea zilei sunt micile învârteli, legea fundamentală e cea a pachetului. Gavrilă, unul dintre ucigașii lui Ioan Luchian Mihalea, explică amănunțit, în limbajul lui
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
cea literară - pentru că scriitorul Timotei Cipariu este încă puțin cunoscut. El a fost relevat prin seria „Restituiri” a Editurii Dacia prin anii ’80 ai veacului de curând încheiat, când ni s-au dezvăluit patru ipostaze ale scriitorului: prozatorul memorialist, poetul, oratorul și epistolierul. Cuvântările (Discursurile) și predicile sale îl desemnează ca pe unul din cei mai de seamă reprezentanți ai oratoriei românești. Despre arta oratorică a lui Timotei Cipariu a vorbit, mai întâi, Ioan Rațiu, primul său biograf - „În adunările Asociațiunei
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]