1,646 matches
-
de "aici" - "acolo", privirile lor contopite generând biunivoc prin rememorare modelul de dincolo. Așadar, atât la Platon cât și la Dante, carnea ca principiu al căderii este totodată și un principiu al înălțării atunci când este percepută în lumina frumuseții, devenind orbitoare, translucidă, transfigurată. Toate aceste considerații, expuse silogistic și de multe ori paradoxal, deci cu atât mai cuceritor, nu fac altceva decât să ducă la concluzia că Iisus este cel mai mare seducător din istoria omenirii. Căci ce altceva înseamnă să
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
rugăciunii, se deschise deodată cerul și, într-o depărtare nesfîrșită și totuși atît de aproape ca și cum ar fi fost chiar în sufletul lui, apăru o perdea de nourași albi, în mijlocul cărora strălucea fața lui Dumnezeu ca o lumină de aur, orbitoare, înfricoșătoare și în același timp mîngîietoare ca o sărutare de mamă...Din strălucirea dumnezeiască însă se limpezea o privire vie, infinit de blîndă și de măreață, care parcă pătrundea în toate adîncurile și ascunzișurile...Arătarea aceasta a durat numai o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
atunci de "o lucire stranie, bolnavă". Punînd stăpînire hipnotică pe conștiința personajului, fluidul luminos al privirii devine crucial în cele două momente cheie ale romanului, reiterate în forme perceptibile ca variante de "întîlnire" hotărîtoare. Legătura între revelația dumnezeirii prin imaginea "orbitoare" a crucii și pacea din ochii condamnatului la ștreang ca și răstignit, între martiriul sacru și supliciul mundan, apare cu pregnanță. Simbolul acestor elemente citite-împreună trimite cu ușurință spre modelul christic. La timpul condamnării, Apostol Bologa se alătură, simbolic, tainei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
În neștire, ca un copil lacom, întinse amîndouă mîinile spre lumină, murmurînd cu glasul uscat: Lumina!...Lumina!..." (s. n.) E de ajuns să comparăm semnele trăirii cu atributele extazei din copilărie, cînd Apostol a fost învăluit de o "lumină de aur, orbitoare, înfricoșătoare și în același timp mîngîietoare ca o sărutare de mamă..." Și mai elocvent ni se pare tiparul mamei Fecioare, transparent în rîndurile de mai sus, chiar sub forma înșelătoare de "fecioară îndrăgostită." Restituit prin asemănarea izbitoare contextului anterior citat
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
apare minții lui Bologa "stîrnită parcă de sfidarea lui". De reținut este și alternarea poziției dominatoare (sfidarea), acum favorabilă celui care privește lumina. Personificarea e sinteza tuturor temerilor și are, indiscutabil, un ce halucinant. Nu este prima oară cînd spotul orbitor al imponderabilei lumini îl aruncă pe Apostol într-o transă inexplicabilă: "țîșni o lumină orbitoare și mîndră, zvîrlindu-și întîiele raze spre cerul căptușit cu nouri și apoi, coborînd pe pămînt repede, cu tremurături înfrigurate. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dominatoare (sfidarea), acum favorabilă celui care privește lumina. Personificarea e sinteza tuturor temerilor și are, indiscutabil, un ce halucinant. Nu este prima oară cînd spotul orbitor al imponderabilei lumini îl aruncă pe Apostol într-o transă inexplicabilă: "țîșni o lumină orbitoare și mîndră, zvîrlindu-și întîiele raze spre cerul căptușit cu nouri și apoi, coborînd pe pămînt repede, cu tremurături înfrigurate. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome, uitîndu-și tunurile și mînia, uitînd tot, parcă ar fi visat." (s. n.) Versantul obsesional
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
căruia romanul amorsează scenele cele mai însemnate pentru structura operei. Lumina "vorbește" personajului, pietrificat într-o teroare acceptată, însă "limbajul" ei simbolic derivă din însăși această supunere. Încremenit de revelația dumnezeirii, iluminat, străbătut de lumina ochilor de sub ștreang, "învins" de orbitorul fascicul uriaș, "ca un neașteptat răsărit de soare", Apostol resimte forța transcendentă care-l supune. IMAGINARUL SCENIC ÎN ROMANELE HORTENSIEI PAPADAT-BENGESCU A se situa în povestire, prin discurs, a lua pe cont propriu relatarea, descrierea, viziunea într-un cuvînt înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
despre Leonardo Da Vinci, spune că, pe când era student la fizică, s-a lăsat subjugat de misterul acestui împătimit al saloanelor și al morgilor, pentru că i se părea că întruchipa sfâșierea omului care trece de la umbre la lumină cea mai orbitoare, de la lumea nocturnă a viselor la cea a ideilor clare, de la metafizica la fizică și reciproc. De cealaltă parte, însă, găsim altă dimensiune a lui Ernesto Sábato, aspectul său nostalgic și melancolic, cu profundele sale depresii, cu nevoia să absolută
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lumea animalelor, frumosul și adevărul se contopesc și se întăresc cel mai bine. Frumosul animalic este adevărul în toată splendoarea sa. Dacă esența umană este multiplă, neclară, puțin prea solubilă în actul de a exista, cea a animalului este imediată, orbitoare, indestructibilă. În cazul animalului sălbatic, esența și existența, a fi și a te arăta sunt unul și același lucru. Potârnichea care își ia zborul este "potârniche" în mod imediat: în zvâcnetul cu care își ia avântul, în zborul spre versantul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cele trei țigănci. Prima dintre aceste stări este starea de Chikay-Bardo, care reprezintă acea stare de conștiință pe care mortul o are între cele două momente: al morții și al reîncarnării. În starea de Chikay, mortul experimentează întâlnirea cu lumina orbitoare care este o reflecție a lui Buddha. Dacă sufletul recunoaște lumina și nu se sperie, atunci i se acordă șansa de a ieși din Samsara, de a depăși lumea fenomenală și de a intra în Nirvana (în vid). Or, tragedia
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
intră într-o nouă reîncarnare pe care el și-o alege. Gavrilescu își va aminti de Hildegard. Experiența morții este unul dintre motivele recurente și în proza lui Eliade. Adrian, din În curte la Dionis, va experimenta întâlnirea cu lumina orbitoare (prima stare, chikay), pe care nu o va pierde ca personajul din nuvela La țigănci, Gavrilescu. Va pierde însă cea de a doua stare, cea de chanyd, pentru că va privi înapoi. Dintre cele trei stări pe care trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
simbolic, pedeapsa pentu greșeala comisă este prezentată ca fiind aplicată de principiul "divin". Ca să se spele de greșeală, de spiritul rău, ca să se elibereze de chinul înspăimîntător, omul trebuie să depună un efort interior de obiectivare a afectului cu efect orbitor al spamei: spiritualizarea-sublimarea acesteia. Epoca mitică se deosebește deci de epoca animistă prin faptul că implorarea magică este înlocuită de simbolizarea unui efort intrapsihic destinat depășirii mai eficiente a spaimei. Efortul acesta își găsește expresia mitică în luptele eroice împotriva
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
numai prin imaginea pe care o obține de la ea, ci și prin propriul său sentiment, prin propria sa realitate, prin misterul propriei sale existențe. Ca să se convingă, intelectul are nevoie de un obiect perceptibil. El uită că, pe lîngă soarele orbitor, mai există un obiect perceptibil care dovedește însăși existența soarelui iară să avem nevoie să-l observăm: lumini care umple spațiul. Intelectul are tendința să ignore acesi obiect și existența lui deoarece el nu are o formă determinabilă, determinînd în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la sublim se pot manifesta într-un moment decisiv mai ales în fața unei situații catastrofale sau prin transformarea bruscă a unor valorificări perverse în valorificări sublime pregătite îndelung de supraviețuirea elanului sub forma unor culpabilități crescînde: apostolul Pavel și "viziunea orbitoare a lui Cristos" avută de el: înțelegerea dintr-o dată, dar mult timp refulată, a vieții în adevărul primilor creștini pe care îi vîna și îi denunța el. Dar convertirea esențială se poate manifesta în funcție de elan și prin efortul zilnic de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și forța sufletului de a rezista la asaltul periculos al vanității, gata oricînd să renască. Atotputernicia vanității nu se bazează însă decît pe forța sugestivă a exaltării imaginative. Iată de ce sens suprem al tuturor mitologiilor, precum și al mitului creștin vanitatea orbitoare rămîne sub controlul adevărului supraconștient și al forței sale clarificatoare. Mitul ispitirii lui Iisus din evangheliile după Matei și Luca nu este și un simplu episod din viața lui Iisus: sensul vieții este condensat aici în repetarea promisiunilor vane ale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și de psihonăucile jurând doar pe Saint Hypocrite de Médeux O croazieră în oceanul simbolurilor acvanautice din care aflăm că prima eroare a A(d)miralității Carpato-Bahluviene a avut loc în decembrie 1946, când viitorul hermenaut nu văzuse încă lumina orbitoare adusă de socialism în satul său. Vom încerca să aflăm în ce ape se scălda Luca și mai ales de ce înota solitar. Despre heleșteiele (vivier în frâncenește) amenajate pentru formarea profilor de limbi&literaturi precum și despre egobiotopul lor va veni
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
unor studii critice tip "Postmodernismul românesc" (Humanitas,1999). Cu excepția poemului epic "Levantul" (1990) și a unei cărți de "Cincizeci de sonete" (Brumar, 2003), și-a (re)tipărit aproape toate cărțile de ficțiune la Editura Humanitas, după cum urmează: "Nostalgia", povestiri, 1993, "Orbitor", roman, vol.I-II, 1996-2002, "Plurivers" vol.I-II, poeme, 2003, "De ce iubim femeile", povestiri, 2004, "Gemenii", roman, 2007. Selecții din poezia sa precum și unele cărți de proză au fost traduse în limbi străine (franceză, italiană, germană, suedeză, norvegiană, spaniolă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de la "Cantemir" travestit în curvă, javră, putoare, târâtură, precum și de imaginarul punitiv al victimei acelei agresiuni homoerotice: Lulu este sortit să cadă pradă păianjenului monstruos, bineînțeles în vis. În realitate va muri peste ani, alunecând sub roțile unui tramvai. Imaginile orbitoare tip Van Gogh alternează cu imagini recurente, venite parcă din filmele lui Bergman sau Bunuel sau din repertoriul surrealist al lui Dali. Deși amintirea lui Lulu îl va persecuta pe narator, acesta se va vindeca în cele din urmă prin
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din urmă prin accesul în camera interzisă și descifrarea peliculei copilăriei, cu micii ei actori: băiatul și fetița care fusese simultan. Lexemele cele mai frecvente în Travesti nu sunt în niciun caz întâmplătoare: obscen, ușă, sex, păianjen, creier, și bineînțeles, orbitor. RESTAURAȚIA MAGIEI EPICE Dacă modernitatea se întemeia pe certitudinea unei ideologii a individului, a unei profesii, reședințe, clase sociale, în funcție de care acela conta ca o identitate, inclusiv etnică, religioasă, sexuală, eroii postmodernității dispun de o socialitate confuză, eterogenă, dinamică, pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
social. Situația femeii este una ambigua, având parte de o identitate mitificata (ca imagine) și o modernitate desconsideratoare (că realitate). Pentru Baudelaire, femeia este un subiect reprezentativ al modernității, care conține această contradicție: "un fel de idol, poate stupid, dar orbitor și plin de vraja, care ține atârnate de privirile sale destine și voințe" [1971, p. 211]. Femeia modernă devine unul dintre locurile privilegiate ale corespondentei mitologice dintre lumea tehnică modernă și lumea arhaica a simbolului [v. Bugi-Glucksmann, p.407]. Celebrarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
poate altfel,/ O să sosească/ Și ziua aceea,/ Amânată de veacuri,/ O să vină/ Se apropie,/ Se și aude/ Pulsul ei, bătând,/ Între zări,/ O să vină ea,/ Se simte, în aer,/ Nu mai poate întârzia,/ Nu vă îndoiți, o să vină/ Ziua aceea/ Orbitoare ca o sabie,/ Vibrând în lumină" (Dies ille, dies irae)62. Prea puține consemnări critice se apleacă, în mod consistent și oficial, spre studiul poeziei interzise a poetei. Lipsa de interes, sau preferința de a lăsa în penumbră acest subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
puțin calme, cu accente iritat-revoltate. Se înmulțesc imaginile expresioniste. Tabloul e scăldat într-o lumină rece și dură"125, înregistrându-se "o accentuare a unor latențe dramatice fără precedent, stranie fiind acum și violența percepției poetice și a corespondențelor, lumina orbitoare devenind, astfel, în poezia La celălalt capăt, un semn thanatic și, în general, senzualității difuze de altădată, îi corespunde acum o copleșire dusă până la limita insuportabilului, a simțurilor"126. Apropiat modelului internațional de critică, asemănându-se stilului eseistic adoptat de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
al doilea. Sentimentul neîmplinirii are ca punct de plecare un element din universul exterior, frunza, coboară apoi prin intermediul fluturelui și, în cele din urmă, se oprește în palmă. Fluturele și frunza devin metafore ale existenței, ale vieții ce trece în "orbitoarea lumină/ De la celălalt capăt", în mod insesizabil, sub imperiul aceleiași așteptări neîmplinite"147. Ceea ce contează cu adevărat se dovedește a fi sufletul, adică intimitatea ființială a poetei, restul reprezentând o iluzie: " Dacă aș fi fost făcută/ Să mă plimb printre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
continue cumva? Sau fluturelui? Să i se isprăvească într-un fel/ Desenul de pe aripi?/ Dar liniile mele din palmă,/ Evident numai schițe ale unui/ Tablou abia început?/ Totul neterminat/ Și așteptându-și emoționat/ Întregirea/ Care nu se poate distinge/ În orbitoarea lumină/ De la celălalt capăt". (La celălalt capăt) Înlocuirea luminii cu întunericul este "dublată de o retragere din universul exterior, în universul interior"149: "O fugă neoprită decât rar/ Între două aniversări,/ Cât să-ți tragi răsuflarea/ Ca să poți fugi din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
imposibilele noastre. Pentru lumea kogi, de exemplu, e de neconceput să faci găuri (tuneluri pentru trenuri, galerii de metrou) care rănesc Pămîntul-Mamă. Descoperind acest imposibil kogi, răsare cu și mai mare intensitate unul din imposibilele noastre esențiale, una din evidențele orbitoare: cu prețul scobirii neîncetate a munților și scurmării pămîntului, este imposibil ca noi, oamenii moderni, să nu căutăm să călătorim tot timpul mai repede și mai confortabil. Kogi cred că trebuie să fii nebun (ca "Frații mai mici", așa ne
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]