2,158 matches
-
de primitoare ca Într-o pictură desenate cu o căldură spirituală profundă. De aceea, În Orient se folosesc mai mult culorile roșu, galben etc. Ar fi de prisos să mai detaliem aici ce fel de sentimente provoacă sunetul apăsător de orgă. Rugăciunea permanentă a creștinului ca persoană aparte presupune o Încălzire prealabilă și des repetată a lui prin rugăciunea făcută Împreună cu alții. De spiritualitate ține În mod necesar comuniunea.Viața fiecăruia sporește În legătură cu alții, Îi vine de la alții. Spiritualitatea aceasta vie
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Andreea ZANFICU () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92297]
-
la nivel de receptori (tabelul 45.3). În prezent, este recunoscut tot mai mult faptul că cea mai mare parte din modificările apărute în ceea ce privește efectele farmacodinamice ale unui medicament sunt rezultatul alterării farmacocineticii sale sau al diminuării răspunsului homeostatic al orga nismului (9). Studiile clinice au demonstrat faptul că vârstnicii prezintă o diminuare a răspunsului receptorilor beta-adrenergici la stimuli, dar și la acțiunea de blocare exercitată asupra lor. La nivelul sistemului cardiovascular, creșterea debitului cardiac în condițiile unui efort fizic ușor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică () [Corola-publishinghouse/Science/91962_a_92457]
-
se afirmă nu sînt încă în măsură să amenințe cu adevărat echilibrul european. E adevărat că Rusia și Prusia și-au împărțit ce a rămas din Suedia, dar prima, sub țarul Petru cel Mare (1672-1725) nu încearcă decît să se orga nizeze după modelul european, în timp ce a doua pe care Frederic I a reușit, în 1701, să o desprindă de imperiu în timpul domniei lui Frederic-Wilhelm (1713-1740), stă cu prudență departe de conflictele europene. În acest tablou al statelor europene de la începutul
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Valdemar 1", amintind de raidul danez de la 1361. Pe peretele dinspre sud descopăr o pictură murală nesemnificativă. Inscripția indescifrabilă. Oare să fi fost crucea lui Valdemar? Mai târziu urc în clopotniță. Balustrada de fier a scării pornește evident de pe platforma orgii. Arată mai mult ca un cablu decât ca o bară de protecție. Nu mă consider împiedicat să urc. Scara e foarte îngustă și accidentată. N-am mai văzut niciodată din interior o arcadă de biserică, arată ca o grămadă neregulată
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
mai e așa de umflat. Din păcate și-a dat drumul în culcuș, am luat niște veșminte de bumbac din sacristie și i-am făcut un nou culcuș în cristelniță. (Ajunge un cec de 75 cor.?). Încerc să cânt la orgă "strălucești steluță-n cer". Mi-e greu să țin ritmul. După-amiaza: Mă urc totuși în turn. Gunoi de porumbei și pene. Bolțile de sus sunt ca niște colibe de negri făcute din lut. Par fragile. Văd profilându-se turla bisericii
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
îți rămân mici picături în palmă. Nu se vede farul de la Hoburgen. După-amiaza: Ațipesc pe banca din sacristie. Ratez observațiile meteorologice de la ora 15. Mă decid să mă culc la loc. Mă trezește guițatul porcului în biserică. Îl găsesc sub orgă. E conștient, dar are sânge în salivă. Încearcă să se ridice, dar nu-l ajută spinarea. Îl ridic și-l pun în cristelniță. Pripită mișcare, mă trece o durere ascuțită în încheietura care e de multă vreme inertă. Îi pregătesc
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
e încuiată. Mă hotărăsc să șterpelesc două giulgiuri violete pentru culcuș (500?). Obosit, ar fi bine să dorm câteva ore. Deocamdată nu mai fac observații meteorologice.) După-amiaza: Am schițat ceremonia: începe ca la carte cu un psalm. Am încercat iar orga, lamentabil! Ceremonialul se modifică după împrejurări. Așadar: se așază 16 lumânări de fiecare parte a drumului spre presbiteriu, 4 în jurul mormântului, 6 în jurul cristelniței. La mormânt: portretul lui Luther, candelabrul cu șapte brațe. N-am găsit lada cu nisip și
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
repet pașii, sunt alte dimensiuni. Pare firesc să nu urmez drumul drept înainte. Două abateri: una pe lângă " Judecata sufletului împăratului Henric". (Interesantă broșură la standul cu vederi.) A doua abatere lângă imaginea Jertfei lui Hristos. M-am abținut să încerc orga. Mă abțin să trag clopotele. Mă grăbesc. Nu pot să scriu discursul, trebuie să mă bazez pe inspirație. Dulapul de haine e o deziluzie, mai sărac ca la Sundre. Deodată intuiesc rolul central al "Knickerbocker-ului". Aduc una din scările din
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
1871 părintele a plecat într-o mănăstire în Ungaria, și, de această dată, a lăsat în urma activității lui conștiincioase, alături de biserică, o casă parohială cu șase camere. A urmat ca paroh Onorat Corlesimo, pasionist, care a procurat din München o orgă (în 1872), sfințită de către episcopul Ignatio Paoli. Parohul Corlesimo a fost transferat, și în locul lui a fost numit Leopold Cipriani, care a rămas în misiune timp de nouă ani. Toți preoții care au slujit la Ploiești, au mers periodic ca să
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
toți cei care au urmat cursurile acestei prestigioase instituții. El a organizat un nou cimitir catolic, o școală și o capelă la Sinaia (la îndemnul episcopului Zardetti din 1895, aflat în vizită canonică la Ploiești). În 1898 a fost reparată orga, în 1900 a fost zugrăvită biserica și au fost făcute vitraliile. În timpul păstoririi comunității catolice din Ploiești de către părintele Julius Hering, timp de paisprezece ani, a fost o perioadă de prosperitate și de înălțare a nivelului de spiritualitate a catolicilor
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
exemplar condusă de către preotul Eduard Struzina, cel care a introdus în școală, alături de limba română și de limba germană, limbile franceză și maghiară, a construit o capelă mortuară la cimitir (1890), a reparat biserica și a reușit să achiziționeze o orgă din Silezia (1894). Același zelos părinte în 1889 a adus la Craiova pe călugărițele „Damele Engleze” la Institutul „Sfânta Maria”. În 1896 parohia „Tuturor Sfinților” avea peste 2500 de credincioși. În 1904 s-a construit o școală pentru băieți, pentru
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
în Moldova, dar între 1880-1902, când s-a stins, s-a dedicat cu trup și suflet construcției celei mai frumoase, cândva, biserici „Sfântul Mihail Arhanghelul”, din Săbăoani, cu cele patru clopote, aduse în țară prin bunăvoința regelui Carol I, cu orga Gebrüder-Riege cu 26 de registre, cu altare, statui și mobilier de cel mai rafinat gust. În revista „Viața” preotul Iosif Tălmăcel a scris, la 20 de ani de la moartea mult iubitului paroh: „Meritele acestui bărbat mare dintre franciscanii din Moldova
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
din Săbăoani în divanul ad-hoc al Moldovei). La Săbăoani a fost înălțată și cea mai frumoasă biserică catolică a vremii „Sf. Arhanghel Mihail” de către multpreavrednicul paroh. C. Liverotti (1880-1902, coleg de studii cu Carol I, care a dăruit în secret orga, și mai apoi patru clopote). În contextul răspândirii ideologiei socialiste, Papa Leon al XIII-lea a clarificat poziția bisericii „față de chestiunea socială” în enciclica „De rerum novarum” (1891). Pe lângă atâtea probleme pastorale, părintele Liverotti s-a mai confruntat și cu
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
folclor uzbec, instrument ce seamănă cu o mică tobă de piele întinsă pe un cerc de lemn. Tînărul îi acompaniază la un acordeon care sună ciudat în compania celorlalte instrumente, dar care în mod straniu împrumută sunete și modulații de orgă. Ceea ce rezultă este tot atît de fascinant ca strigătul muezinului, trecînd de la o monotonie adormitoare la acute sălbatice ca un strigăt de atac. Din cînd în cînd, unul dintre muzicieni obosește, lasă jos instrumentul și pleacă. În același timp, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mă afla, în cîteva minute, în ambianța specifică a sălii de concerte, unde muzica te năpădește, spălîndu-te pe dată de toate păcatele lumii, deschid programul din ziua de joi, aruncînd o privire asupra concertului ce va avea loc: Concert pentru orgă și orchestră de coarde și timpani de Francis Poulenc; dirijor Carl von Garaguly; solist: Pierre Cochereau. Pierre Cochereau, organistul de la Notre Dame de Paris! Voi fi în București, în seara aceea. Aș vrea să mă bucur din tot sufletul, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și chipul tînăr sau bătrîn, urît sau frumos, senin sau încordat al organistului aplecat deasupra clapelor... În clipa asta, Apusenii se estompează, liniștea se sparge în mii de cioburi și imagini șterse de trecerea timpului, acompaniate de acorduri impresionante de orgă încep să se prelingă pe creste. Și iată-mă în fața afișului care anunță că, duminică, la orele 17,30. Pierre Cochereau cîntă la orgă, la Notre Dame. Cîntă pentru toată lumea, concertează gratuit, dăruiește arta sa dumnezeiască oricui ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sparge în mii de cioburi și imagini șterse de trecerea timpului, acompaniate de acorduri impresionante de orgă încep să se prelingă pe creste. Și iată-mă în fața afișului care anunță că, duminică, la orele 17,30. Pierre Cochereau cîntă la orgă, la Notre Dame. Cîntă pentru toată lumea, concertează gratuit, dăruiește arta sa dumnezeiască oricui ar vrea să-l asculte. Doamne! Cum am așteptat duminica aceea! Și iată-mă, gătită cu noul meu taior albastru, de care eram atît de mîndră, coborînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nimic urît, pe pămîntul acesta, populat de tineri cu copii în brațe, de bătrîni cu părul ca beteala, de adolescenți îndrăgostiți, de hippies dezorientați, de oameni cu grele răspunderi, de slujbași mărunți... A fost atîta pace, în mijlocul sunetelor tunătoare ale orgii! Și cînd totul a luat sfîrșit, lumea s-a scurs în aceleași valuri pestrițe, umăr lîngă umăr, spre malurile tăcute ale Senei, în înserarea de toamnă, în timp ce, lîngă mine, pruncul din coșuleț, surprins în somn de liniștea adîncă ce urmase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
un bolovan, și în jurul meu este atîta liniște încît Apusenii par o uriașă catedrală, suspendată undeva, între cer și pămînt, unde sunetele nu pot pătrunde. Acum știu că n-am să mă duc la concertul lui Pierre Cochereau; că sunetele orgii sale înseamnă, pentru mine, mulțimea aceea încremenită într-o unică suflare, sub boltele catedralei; că nu vreau să-l văd; că nu vreau să știu dacă e tînăr sau bătrîn, frumos sau urît, senin sau încordat, cînd mîinile sale ating
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
într-o unică suflare, sub boltele catedralei; că nu vreau să-l văd; că nu vreau să știu dacă e tînăr sau bătrîn, frumos sau urît, senin sau încordat, cînd mîinile sale ating clapele și tălpile apasă pedalele. Cochereau și orga lui se confundă cu arcurile de piatră, cu vitraliile, cu fluviul. Cochereau și orga sa nu reprezintă pentru mine nimic real. Sau poate că, dimpotrivă, reprezintă ceva ce se confundă cu toate lucrurile reale din lume: De la musique avant toute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nu vreau să știu dacă e tînăr sau bătrîn, frumos sau urît, senin sau încordat, cînd mîinile sale ating clapele și tălpile apasă pedalele. Cochereau și orga lui se confundă cu arcurile de piatră, cu vitraliile, cu fluviul. Cochereau și orga sa nu reprezintă pentru mine nimic real. Sau poate că, dimpotrivă, reprezintă ceva ce se confundă cu toate lucrurile reale din lume: De la musique avant toute chose. RAHMAT Nu era prea cald. Tașkentul, în luna mai, are o climă cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și una conștient vicleana și mereu pierzându-și demnitatea În fața evenimentelor politice (mă refer la proletcultiști...). S-a Înregimentat Al. Tăcu În efectivele 89 vreuneia? Nu. Dimpotrivă, față de ultima categorie, necontenit a găsit ,,vina” de o suprima și detesta: ,,La orgă oaselor cântă moartea O melodie perfida Puterea scursă-n pământul cu limba crăpata A tras cerul deasupra că o ceață livida Umbre-n spirală, funii de ziua Se strâng În jurul ochilor gheme”... Amintindu-mi de excelență carte a lui C.
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Vries publică o carte: Intracellular Pangenesis. În paginile acesteia, pornind de la teoria modificată a „Pangenezei“ lui Charles Darwin din 1868, el emite postulatul după care oricare dintre caracterele vizibile și invizibile are un purtător ereditar anume. Astfel, caracterele specifice ale orga nismului sunt transmise de anumite particule, unități pe care el le numește pangenes (acest termen a fost modificat după 20 de ani în „genes“ de către Wilhelm Johannsen). Pentru a-și susține teoriile legate de pangene, De Vries efectuează în 1890
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
o proprietate exclusivă a celulelor germinale (ovul și spermatozoid). Celelalte celule ale organismului - celulele somatice - nu funcționează ca agenți ai eredității. Respectiva „barieră“ propusă de Weismann care „interzice“ liniilor germinative reproductive să preia caracterele dobândite de celulele somatice pe parcursul vieții orga nismului, respinge teoriile eredității lamarkiste. Boveri și Sutton încor porează această idee corectă în cadrul raționamentelor lor.5 Deși corectă în esența ei, analiza lui Sutton conținea un punct critic eronat (el identifica greșit diviziunea meiotică în care cromozomii paterni și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
din cercetările de după 1995 este aceea că din punct de vedere morfofuncțional, materialul gene tic al eucariotelor este în exces, față de rolul pe care molecula de ADN îl joacă în economia celulară. E dificil de explicat din ce cauză unele orga nisme inferioare omului ca poziție în arborele filogenetic posedă un ma terial ADN nuclear de sute de ori mai abundent ca specia Homo sapiens-sapiens. Iar paradoxul continuă: doar 2% din ADN uman codifică proteine, restul este necodant. Cu alte cu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]