1,604 matches
-
și acum, în epoca locomotivelor, omul prost trăiește mai bine decât cel deștept, cel viclean o duce mai bine decât cel cinstit, cel lacom e mai avantajat decât cel bun, cel crud găsește mai multă cruțare decât cel slab, cel orgolios e înconjurat de mai mare abundență decât cel smerit, mincinosul e mai sătul decât cel care spune adevărul, desfrânatul are un trai mai dulce decât virtuosul. Eram convinși că așa a fost și așa va fi în veci, cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în momentul în care n-au mai avut apă. Ori mă înșel foarte tare, ori asta o să ni se întâmple, aici și acum. Dacă ne gândim puțin, câți am mai rămas suntem în stare să mai rezistăm încă - mormăi oarecum orgolios Mecanicul, care se simțea în continuare răspunzător de previzibilul dezastru ce-i amenința. În chestia asta, acum e momentul să arătăm că avem sânge în noi. — Eu știu foarte bine când trebuie să arăt că am sânge în mine - răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de oști au dispărut în nisipurile lui. Doar cel care se supune și acceptă dinainte indiscutabila lui superioritate are ceva șanse de supraviețuire. — Ca tuaregii, de exemplu? Celălalt încuviință, fără falsă modestie. — Ca tuaregii, de exemplu. Suntem un popor destul de orgolios ca să acceptăm să ne supunem cuiva, dar suficient de umili ca să ne supunem naturii, pentru că știm că Allah a creat lumea cu milioane de ani înainte de a crea omul și că acesta este doar călător prin ea. Bruno Serafian nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca pe un test suprem de rezistență. Partea diaristică - încadrată de o ramă teoretică/descriptivă Dar să revenim la structura cărții: două jurnale independente care se întâlnesc abia în final pentru a pune între oglinzi paralele o relație amoroasă/sexuală/orgolioasă între cei doi diariști. Partea diaristică este încadrată de o ramă teoretică/descriptivă ce amintește de celebra nuvelă a lui Cortázar în care personajul-cititor din fotoliu urmărește în carte scena care-l conține: „V-ați dat seama, iubiți cetitori, parantezele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
hrăni din această bolnăvicioasă hrană, după cum muștele se delectează pe hoituri?” Naratorul are o “psihologie specială” de om care se verifică studiind reacțiile celorlalți: “(...) dar în fața lamentării mele cum de nu ești impresionată?”, întrebare nu numai patetică, ci și orgolioasă. “Cu această <<psihologie specială>> nu e de mirare că, în relațiile sentimentale, el așteaptă de la femeie supunere necondiționată, manifestări exultante de admirație.”<footnote Alexandru Călinescu, Anton Holban.Complexul lucidității, Editura Albatros, București, 1972, p. 65 footnote> În unul din rarele
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
atare, ține cu tot dinadinsul să exprime clar ceea ce este inefabil și să înțeleagă în mod conceptual ceea ce este incomprehensibil în sine. De unde, atâtea propoziții lipsite de sens. E adevărat însă, în vorbirea metafizică nonsensul nu cunoaște doar această expresie orgolioasă și tristă. Cum vom vedea în paginile ce urmează, uneori prezența sa e intenționată, mai ales în formulări paradoxale, căutând să indice înseși limitele gândirii noastre. Așadar, destule reprezentări și imagini pot fi considerate „lipsite de sens“. De altfel, unii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care se contrazice în ceea ce concepe nu ar trebui să pretindă atunci că gândește. Cele două situații absurde atrag după sine multe altele, încât poți vedea cum întregi viziuni metafizice sunt lipsite de sens, cel puțin în unele privințe. Filozofi orgolioși, de toate orientările posibile, duc între ei războaie nesfârșite. În felul acesta, metafizica însăși „se prăbușește în întuneric și contradicții“. Se subminează singură cu fiecare enunț străin logicii naturale sau celei speculative. E absurd, de pildă, să crezi că poți
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
limbile. Spectacolul se încheie cu bărbatul citind o listă nesfârșită cu ce are de făcut de acum înainte: va trebui să îi spună femeii că e frumoasă, că e unică sau măcar că a slăbit. La fiecare calitate enumerată, femeia tresare orgolioasă. Aplauzele din final sunt, ele însele, un nou elogiu. DENSITATE: Dans, filme, discuții Programul festivalului a cuprins circa douăzeci de spectacole de dans contemporan, opt seri de filme, două ateliere de dans și o masă rotundă internațională. Au participat peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
vara asta și marea dezamăgire Caius Dobrescu din a cărui „teză de doctorat“ am citit o sută de pagini (iar asta din respect pentru eseistul excelent Caius) și am depus frumos armele. Orbitor 3 e mai lizibil, dar și insuportabil orgolios, instaurând o omnisciență megalomanică deja tiranică. Artizanalul învinge de prea multe ori dorința de a transmite textul. Ultimul Orbitor are calitatea că oferă o mie de argumente teoretice și estetice „gata servite“ pentru propria-i adulare. Până aici merge autoreflexivitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
mai presus de ea. Felix se hotărî ca, pe dată ce-și va fi trecut examenele, să facă unele lecturi de documentare mai generală în domeniul vieții și să se scruteze mereu, spre a-și surprinde și sugruma orice impulsiune orgolioasă, și orice cruzime față de alții. Ca să nu uite, își luă caietul și scrise neted: " Voi căuta să fiu bun cu toată lumea și modest, și să-mi fac o educație de om. Voi fi ambițios, nu orgolios." Felix, după multă luptă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și sugruma orice impulsiune orgolioasă, și orice cruzime față de alții. Ca să nu uite, își luă caietul și scrise neted: " Voi căuta să fiu bun cu toată lumea și modest, și să-mi fac o educație de om. Voi fi ambițios, nu orgolios." Felix, după multă luptă cu sine însuși, ajunse la concluzia că "trebuie" să se ducă la Georgeta, spre a repara impresia de răceală pe care o lăsase fetei. Îl tulbura însă faptul că sila pe care și-o făcea îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ședea cu capul în palme, la masă, în fața caietului, în care scrisese, preocupat ca și Pascalopol de problema Otiliei, următoarele rînduri: " Am jignit-o pe Otilia, vorbindu-i mereu de protecție și de bani. Nu trebuie să fiu așa de orgolios de averea mea, pe care n-am meritat-o, și să scot ochii lumii cu ea. Trebuie să mă port modest, discret, spre a nu scoate în evidență situația critică a Otiliei. Trebuie să-i spun adevărul, că am nevoie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
al acestei convingeri, care se știe inevitabil pătrunsă de sensul ei interior, de propriul ei act? Sau nu este vorba decât de o formă zgomotoasă de a se face băgat în seamă, adică de a se face remarcat, în mod orgolios și egoist, ca persoană care știe să-și susțină dârz convingerile, ceea ce înseamnă, de fapt, fără atitudine profundă, adică fără să prindă rădăcină în firea noastră? Suntem numai doctrinari, de dragul unei cauze care nu va întârzia să fie monotonă, sau
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nou element își face apariția, tot femeilor li se datorează. Puterea superioară, înălțarea la putere - de asta e femeia capabilă. Actele fecunde ale spiritului stau gata încordate în destinul somnolent al femeii. Bărbatul este un subordonat, o derivație. Știindu-l orgolios, femeia îi cedează locul, pentru că n-are ce pierde. Feminitatea ei este cu atât mai puternică, cu cât bărbatul își umflă pieptul... Pentru femeile cu instincte adânci, bărbatul viril nu este decât un caraghios, o ironie vitală. Dacă suntem mai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
glas ! Și, dintr-odată, înverșunarea pe care proasta lui comportare o crease în ea de atâția ani s-a topit... Rămăsese în locul ei ceva ciudat, un sentiment aproape măgulitor pentru ea, și pentru el un gen de milă. Un bărbat orgolios suportă greu superioritatea femeii lui - cam aceasta era ideea care reieșea din frazele lui încâlcite. Continuase să bea, amețindu-se din ce în ce mai tare, vorbea ușor incoerent și articula cuvintele cu dificultate. — Eu sunt singurul vinovat, tu nu ai nici cea mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plajei măturate de valuri, par să se caute doi cîte doi. Ar trebui să-i fie rușine de singurătatea lui. Singuri sînt doar lașii; lașii ce-și recunosc lașitatea, dar și lașii care se cred puternici. Primii nu pot; ceilalți, orgolioși, nu vor să mai caute, să spere... Exterior, printre oameni, Mihai e singur, și-o știe. Doar în forul lui interior, se simte cu adevărat puternic, o are acum pe Teona Teona lui! Rădăcinile acesteia sînt undeva, în urmă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și în privința căreia nu a fost consultat. În felul acesta el pune în discuție însăși condiția libertății gravitaționale: capacitatea mea de a mă hotărî și de a hotărî nu se poate exersa decât pe un teren hotărât în prealabil. Cel orgolios ignoră faptul că umilința nu survine cu adevărat decât în clipa în care cineva hotărăște nu numai în privința mea, ci și în locul meu. Or, faptul de a fi, de a fi conștient, de a fi om etc. nu au fost
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
recentrarea: de vreme ce am intervenit acolo unde se alesese pentru mine și am rectificat, prin realegerea mea, conturul inaugural al eului meu, eu iubesc cu o pasiune sporită rezultatul acestui gest categoric ca dovadă tardivă a libertății mele. Recentrarea este fapta orgolioasă a eului care a realizat un transplant de libertate în spațiul predeterminării: ceea ce provine de dinaintea alegerii proprii suferă o redefinire în spațiul deciziei mele. Recentrarea operează astfel o deplasare de sursă: limba, zeii, tribul, locul etc. nu mai provin dintr-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
libertății este împărtășirea, și tocmai de aceea nimeni nu poate fi liber într-o lume de ființe constrânse. Instituirea proiectului propriu, izvorâtă din nevoia de a-i împărtăși pe ceilalți din libertatea ta, este ctitorirea. Ctitorirea nu este opera eului orgolios, ci dimpotrivă, ea este livrare obiectivată, proiecție a preluării celuilalt în spațiul libertății proprii. La rândul său, cel ce primește să fie preluat în vederea propriei lui eliberări știe că numai în felul acesta, prin supunerea lui, libertatea celui puternic este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Friedgard le răspunde cu imaginea ei, ceea ce înseamnă cu privilegiul vârstei și cu frumusețea ei. Imaginea aceasta strecurată în plic este o provocare a priori (cîte femei, scriind unui filozof, simt nevoia să își divulge aparența?), este oferta compensativă, aportul orgolios al Friedgardei la relația viitoare a celor doi. "Manipularea fizică", pe care Friedgard i-o va reproșa mai târziu lui Cioran, este inaugurată și perpetuată de Friedgard însăși: la fiecare întîlnire există o latură a seducției fizice foarte bine pusă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au trăit pe pielea lor? Să nu-și fi câștigat 45 de ani de vieți mutilate sistematic dreptul la nici o lacrimă? De când există riscul ca o suferință să-și piardă aura de suferință pentru că există o alta? De unde oare refuzul orgolios al coabitării în suferință? De unde această revendicare, ce nu admite să fie contrariată, de victimă unică? 27 februarie Simt nevoia să revin la anvergura analizei din Stadiile imediate ale Erosului și la finețea distincției pe care o face Kierkegaard între
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ochii minții În halat de baie, legată la cap cu un prosop și se Întoarse În fugă la baie, fiindcă detesta mai mult decît orice pe lume să fie văzută de Juan Lucas Într-o ținută neîngrijită. Dar Bobby era orgolios din cale-afară și pentru nimic În lume n-a vrut să mărturiseascâ În seara aceea despre ce era vorba, deși Juan Lucas bănuia el ceva, Julius nu pricepea nimic, deocamdată. Se Întîmpla ceva, evident, fiindcă Juan Lucas turnase whisky În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de Aur și cu Moldova și ajutor în caz de nevoie. După aproape 4 ani de la asediul Vienei, la 22 iunie 1533 s-a încheiat și tratatul de pace cu Austria. Este adevărat, acest tratat a fost cam umilitor pentru orgolioșii habsburgi. Suveranul austriac recunoaște pe sultan în calitate de tată și suzeran, dar și frate cu marele vizir. Din anul 1533 a fost organizată o ofensivă împotriva acestui stat asiatic. Au fost cucerite cetățile Van, Pasin, Oltu, Aktamar, apoi, turcii vor intra
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
păcate Selim n-a putut să fie reinstalat pe tron, acesta fiind decapitat, din ordinul sultanului Mustafa al IV-lea. Se încheia o domnie cu încercări de reformare a societății otomane, dar și cu înfrângeri militare, care vor diminua prestigiul orgoliosului Imperiu al turcilor. Un alt sultan care a încercat să mențină un echilibru în zona balcanică, dar, va suferi o înfrângere în două războaie cu rușii, va fi Mahmud al II-lea (1808-1839). Mahmud al II-lea Acest sultan s-
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
i-am mințit, că, iată, mă tem că trupul meu nu va mai fi și nu se va mai bucura de plăcerile vieții (p. 100). El acceptă că s-a bucurat un moment când și-a aflat sentința la gândul orgolios că astfel își va asigura posteritatea în pofida faptului de a nu fi compus o operă : Oamenii, mulți și mulți ani, poate veșnic își vor aduce aminte de mine și vor spune : „Socrate, cel care a fost osândit la moarte de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]