1,215 matches
-
competiții sportive, cu excepția competițiilor UEFA și FIFA, furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația de a afișa permanent competitorii, scorul și minutul. Titlul VI Responsabilități culturale Articolul 83 Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația de a asigura respectarea normelor ortografice, ortoepice și morfologice ale limbii române, stabilite de Academia Română. Articolul 84 Serviciile media audiovizuale trebuie să reflecte diversitatea spațiului cultural românesc și european. Articolul 85 Radiodifuzorii aflați în jurisdicția României au obligația de a asigura în cadrul fiecărui serviciu de programe
CODUL DE REGLEMENTARE A CONŢINUTULUI AUDIOVIZUAL din 24 februarie 2011 (*actualizat*) ( DECIZIE nr. 220/2011 ). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/279991_a_281320]
-
INSERT ....]*** REGATUL UNIT *** [PLEASE INSERT ....]*** COMUNITATEA EUROPEANĂ *** [PLEASE INSERT ....]*** ANEXĂ ÎI "ANEXĂ III Lista vizată la articolul 6 Note tabel: 1. U este echivalentul în limba birmaneză pentru Dl. și Daw cel pentru Dna. 2. Numele de împrumut sau variantele ortografice sunt precedate de indicativul "a.k.a" ("alias") 3. Trimiterile din prima coloana indică categoria și afilierea familială a persoanei din lista. A. CONSILIUL DE STAT PENTRU PACE ȘI DEZVOLTARE (CSPD) Nume (nume, prenume, sex) Informații de identificare (eventuale nume
32005R0667-ro () [Corola-website/Law/294155_a_295484]
-
BRITANIE Pentru Gibraltar: Ernest Montado Chief Secretary Government Secretariat No 6 Convent Place Gibraltar Țel.: (350) 75707 Fax: (350) 5875700 COMUNITATEA EUROPEANĂ Anexă III Lista persoanelor menționate la articolele 6, 7 și 12 Note privind tabelul: (1) Pseudonimele sau variațiile ortografice se indică prin mențiunea "alias" A. CONSILIUL DE STAT PENTRU PACE ȘI DEZVOLTARE (CEPD) Nume (prenume, nume de familie, sex; eventualele pseudonime) Informații de identificare [funcție/titlu, data și locul nașterii (d.n. și l.n.), numărul pașaportului/cărții de identitate, soț
32006R0817-ro () [Corola-website/Law/295293_a_296622]
-
tú invitado; Șea él invitado; Seamos nosotros invitados; Șed vosotros invitados; Sean ellos invitados Un verb se considera neregulat atunci când se produce o schimbare de sunete în temă, în terminație sau în ambele: encontrar-encuentro, pedir-pido; estarestoy,decir-dije. Modificările de ordin ortografic și nu fonetic nu se consideră neregularități propriu-zise.<br> Astfel de modificări ortografice, la verbele regulate, le întâlnim, mai ales, la cele terminate în -car,-gar, -zar, -cer, -cir, -ger, -gir, -eer, -oer, -guir, etc.: tocar - toqué, cargar - cargué, vencer
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
invitados Un verb se considera neregulat atunci când se produce o schimbare de sunete în temă, în terminație sau în ambele: encontrar-encuentro, pedir-pido; estarestoy,decir-dije. Modificările de ordin ortografic și nu fonetic nu se consideră neregularități propriu-zise.<br> Astfel de modificări ortografice, la verbele regulate, le întâlnim, mai ales, la cele terminate în -car,-gar, -zar, -cer, -cir, -ger, -gir, -eer, -oer, -guir, etc.: tocar - toqué, cargar - cargué, vencer - venzo, creer - creyó, comenzar - comencé. Un verb neregulat la prezentul indicativ, persoanele de la
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
care a primit din partea regelui Ungariei cateva sate de pe Crisul Repede pe la sfarsitul sec. XIV. Satul apare cu două denumiri: Banlaca și Bălnaca. Sub denumirea de Bȧnlaka apare în istoriografia maghiară știut fiind că aceasta preia toponimia românească în transcriere ortografică maghiară. Pentru filiera românească a numelui de Banlaca pledează forma de Banlus, care este forma articulată a lui Ban, deci Banul, alături de Banus . Numele de Bălnaca s-ar lega de conviețuirea elementului autohton cu cel slav. Începând cu secolul al
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Vad din județul Cluj, Transilvania, România. În 1540 Cetanul, întemeiat la o dată necunoscută, a fost pentru prima dată menționat în document cu numele "Chyathan". Numele localității s-a menținut până astăzi, modificările survenite în timp fiind mai ales de natură ortografică. Potrivit Dicționarului istoric al localităților din Transilvania, satului i s-a spus în 1733, "Csatán" ; în 1750, "Csatany" ; in 1850, "Csetán" ; în 1854, "Csetany, Cetan" Originea și semnificația numelui sunt incerte, identificările propuse până în prezent fiind contrazise de realitatea pe
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
Institutul Pedagogic de 3 ani până la desfințarea acestuia (1977) și profesor de gimnaziu la mai multe școli din Capitală. S-a ilustrat prin scrieri de lingvistică deosebit de apreciate de elevi și studenți și care au cunoscut mai multe ediții: Îndreptar ortografic, ortoepic, morfologic și de punctuație al limbii romane, "Dicționar de termeni lingvistici", Gramatica esențială a limbii române, "Dicționar de arhaisme și regionalisme, vol. I-II" (împreună cu Gh. Bulgăr), "Mic dicționar de terminologie lingvistică" ș.a. 1952. După studii de filosofie și
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
este ansamblul de reguli care stabilesc scrierea corectă a limbii române. De la primul text scris în limba română care s-a păstrat (Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, 1521) până la scrierile de astăzi, normele ortografice au trecut prin nenumărate etape. Există păreri că limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune” nord-europene(?), cu alfabetul latin, cu alfabetul grec, cu alfabetul glagolitic și cu alfabetul chirilic, ambele paleo-slave, cu alfabetul de
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
ambele paleo-slave, cu alfabetul de tranziție sau mixt, și în final din nou cu alfabetul latin. În mod cert, documentele păstrate folosesc (după criterii confesionale) fie alfabetul chirilic de redacție medio-bulgară, fie alfabetul latin, cu ortografii eclectice inspirate după modele ortografice maghiare, poloneze, etc. Scrierea româno-chirilică era utilizată până la începutul secolului al XIX-lea exclusiv de către românii ortodocși, iar cea româno-latină după modele străine numai de către românii catolici sau reformați, cu unele excepții (de exemplu Luca Stroici sau Dimitrie Cantemir - în
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
limbii slavone ("limba slavă bisericească"), care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI - XVII. Excepție fac tipăriturile și manuscrisele reformate sau catolice scrise în limba română cu alfabetul latin și cu modele ortografice maghiare, în Transilvania și în Banat, între anii 1570 și 1820. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, învățații Școlii Ardelene, având în vedere și prețuind originea latină a limbii române, au început implementarea alfabetului latin în scrierea limbii române, urmând
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
în 1570 etc.) el pune bazele unei limbi române literare și liturgice unitare. Dimitrie Eustatievici din Brașov este autorul celei mai vechi lucrări dedicate gramaticii limbii române care s-a păstrat (1757), în care se enunță o serie de reguli ortografice pentru limba română scrisă cu alfabetul chirilic. Începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, preocuparea pentru ortografia limbii române s-a intensificat odată cu lupta dusă de Școala Ardeleană pentru demonstrarea latinității poporului și limbii române. La această
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
ortografia limbii române s-a intensificat odată cu lupta dusă de Școala Ardeleană pentru demonstrarea latinității poporului și limbii române. La această luptă au contribuit printre alții Gheorghe Șincai, Petru Maior și Samuil Micu. Acesta din urmă a propus primele reguli ortografice pentru scrierea cu alfabetul latin în "Carte de rogacioni pentru evlavia homului chrestian" (Viena, 1779), prima tipăritură în limba română scrisă cu alfabet latin. În 1819, Petru Maior a publicat "Ortographia Romana sive latino-valachica una cum clavi qua penetralia originationis
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
până în 1932) și reguli introduse decenii mai târziu, în anii '50: În urma dezbaterilor Academiei R.P.R. desfășurate în 1953, s-a elaborat o nouă ortografie, aprobată printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniștri. Potrivit articolului nr. 3 din "Hotărîre [...]", „Noile norme ortografice intră în vigoare de la data de 1 aprilie 1954. <br> Pentru învățămîntul de toate categoriile, noile norme ortografice intră în vigoare începînd cu anul școlar 1955-1956, cu excepția învățămîntului superior, pentru care rămîne valabilă data de 1 aprilie 1954.” Se revine
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
s-a elaborat o nouă ortografie, aprobată printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniștri. Potrivit articolului nr. 3 din "Hotărîre [...]", „Noile norme ortografice intră în vigoare de la data de 1 aprilie 1954. <br> Pentru învățămîntul de toate categoriile, noile norme ortografice intră în vigoare începînd cu anul școlar 1955-1956, cu excepția învățămîntului superior, pentru care rămîne valabilă data de 1 aprilie 1954.” Se revine la â pentru cuvântul "român" și derivatele lui. Mărcile poștale au din nou inscripționarea POSTA ROMANA sau POȘTA
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
să se scrie într-un singur cuvânt "niciunul", "niciuna", "niciun", "nicio", după modelul "vreunul" etc. Excepție se face atunci când "nici" are valoare de adverb sau conjuncție (v. mai jos). Tot atunci se mai schimbă următoarele: Ediția a doua a "Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române" precizează următoarele despre scrierea legată a cuvântului "niciunul" și a derivatelor sale: Împotriva deciziei din 1993 a Academiei Române și-au exprimat poziția numeroși lingviști. Astfel, Dumitru Irimia scrie în „Gramatica limbii române”, (Editura Polirom
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
române" precizează următoarele despre scrierea legată a cuvântului "niciunul" și a derivatelor sale: Împotriva deciziei din 1993 a Academiei Române și-au exprimat poziția numeroși lingviști. Astfel, Dumitru Irimia scrie în „Gramatica limbii române”, (Editura Polirom, Iași, 1997) următoarele: „Schimbarea normei ortografice prin Hotărîrea Academiei Române din 17.II.1993 a fost impusă cu mijloace intrînd în contradicție cu principii fundamentale ale desfășurării vieții științifice. Modificările impuse (î din â) nu au întemeiere științifică.” Poziții similare au luat savanți ca Eugen Coșeriu, Alf
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
cuvintele "în" și "pământul". În plus, rezultă faptul de a se fi scris în limba română cu alfabet latin înaintea celui chirilic, în texte dispărute. Academia de Științe a Moldovei a recunoscut atât hotărârea Academiei Române din 1993, cât și reforma ortografică din 2005. Aceste schimbări însă nu fusese implementate de Ministerul Educației al Republicii Moldova, programul educational continuând utilizarea ortografiei vechi ("î" și "sînt"), inclusiv în manualele școlare, ghidurile metodice, materialele didactice, etc. În data de 17 octombrie 2016, ministrul educației dna
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
ministrul educației dna Corina Fusu semnează ordinul nr 872 cu privire la aplicarea normelor ortografiei române. Ordinul a intrat în vigoare din momentul semnării. Efectiv, data de 17 octombrie 2016 este ziua când ortografia limbii române în Republica Moldova official se aliniază normelor ortografice utilizate în România (încă din 1993) - cu o întârziere de aproximativ 23 ani.
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
(până la reforma ortografică: „"Adevĕrul"”) este un cotidian central, înființat de Alexandru Beldiman, care a apărut inițial la Iași, în perioada 15 decembrie 1871 - 15 aprilie 1872, apoi la București, de la 15 august 1888 până la 21 noiembrie 1916 și, după Primul Război Mondial, de la
Adevărul () [Corola-website/Science/299084_a_300413]
-
august 1888 Alexandru Beldiman a scos din nou publicația, da această dată sub formă de cotidian, cu titlul „Adevĕrul”. Acel „ĕ”, provenit de la latinescul "veritas", a fost păstrat de toți proprietarii ulteriori ai ziarului, chiar și după introducerea noilor reguli ortografice. Alex. V. Beldimanu ocupa funcția de „director politic“, „prim redactor“ al cotidianului, tipărit în format mic („No 6“) și în condiții tipografice slabe, fiind Grigore Ventura și principal colaborator-fiul acestuia, Constantin Ventura. Ziarul a apărut fără niciun capital, pe baza
Adevărul () [Corola-website/Science/299084_a_300413]
-
în limba română. Dicționarele limbii române oscilează între cele două forme. Lingvista Mioara Avram afirmă: „Numele proprii "Isac", "Isus" se scriu cu un singur "i" inițial (nu "Iisus").” Eugen Munteanu, lingvist și biblist, susține că ambele forme sunt corecte. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, consideră că ambele forme sunt corecte, dar dă prioritate (preferință normativă) formei "Isus". Există și părerea conform căreia varianta "Isus" ar translitera cuvântul ebraic pentru „măgar” și
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
a II-a) apare doar „Malaysia”. La fel, în "Mic dicționar enciclopedic" (coord. Mircea Mâciu ș.a., Editura științifică și enciclopedică, București, 1986, ed. a III-a), această țară este denumită "Malaysia". Există, în schimb, „Arhipelagul Malaez”. În 2005, noul "Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române" ("DOOM", ediția a II-a, 2005) a impus drept unică formă corectă a denumirii acestei țări, în limba română: „"Malaysia"”. Conducătorul Suprem al statului Malaezia este Maiestatea Sa Tuanku Mizan Zainal Abidin ibni Sultan
Malaezia () [Corola-website/Science/299347_a_300676]
-
În 1964 s-a consfințit, practic, reincluderea literei "â" în alfabetul modern al limbii române, folosită însă exclusiv pentru notarea cuvintelor având rădăcina "român", precum și a numelor proprii, în funcție de dorința purtătorilor lor. În 1982 s-a consfințit prin publicarea "Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM)", includerea literelor "q, w, y". Astfel, alfabetul modern al limbii române a ajuns să aibă 31 de litere. În continuare, însă, literele q, w și y își păstrează caracterul de litere „aparte”, fiind
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
folosită, se recurge la prepoziția je, care nu are înțeles de sine stătător. Alternativ, se poate folosi acuzativul fără prepoziție. 15. Cuvintele - așa numite - străine, pe care majoritatea limbilor le-au preluat din aceeași sursă, rămân neschimbate, adaptându-se doar ortografic, la nevoie. Derivatele se vor forma de la rădăcină pe baza regulilor gramaticii esperanto. 16. Literele a din articolul hotărât, și o de la sfârșitul substantivelor în singular nominativ pot fi înlocuite prin apostrof. În esperanto, derivarea ocupă un loc foarte important
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]