2,477 matches
-
între care sugerăm realizarea unui Dicționar onomastic normativ și enciclopedic, care să cuprindă numele reprezentative de locuri și de persoane romînești și străine, cu ortografia și rostirea considerate corecte în limba romînă (menționîndu-se în același timp, acolo unde este cazul, ortografia și rostirea originare, precum și variantele în care a fost cunoscut și folosit numele respectiv de-a lungul timpului), plus informații minime de ordin geografic, istoric, cultural etc. O astfel de lucrare s-ar dovedi foarte utilă pentru formarea orizontului multicultural
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
deosebirea că „pronunția lor este mai aspră”, și că „au mai introdus câteva cuvinte necunoscute moldovenilor” (DM, p. 363 urm.). Supremația Moldovei în privința culturii limbii rezultă, după Cantemir, și din aceea că muntenii și transilvănenii „urmează atât limba cât și ortografia moldovenească, recunoscând deci prin aceasta că moldoveneasca este mai curată decât a lor” (Ib.). „Cuțovlahii” din sudul Dunării, proveniți tot din moldoveni, vorbesc aceeași limbă, spune Cantemir, însă mult mai „stâlcită”, căci „amestecă într-un chip ciudat limba lor strămoșească
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nesupusă" (Horațiu, Arta poetică, v. 126). 27 "Să îl păstreze până la capăt așa cum s-a arătat la început, constant cu el însuși." (id.; v. 126-127). 28 Sublinierea noastră. 29 Fr. "asemenea oamenilor cu educație. (n.tr.) 30 Toate diferențierile în ortografia titlurilor aparțin autorului. (n.tr.) 31 Ajuns la sfârșitul scrisorii sale, Chapelain abordează chestiunea versului, pentru a-i răspunde lui Antoine Godeau care, în scrisoarea pe care i-a adresat-o, condamnă folosirea versului în teatru și-i cere părerea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
meseriei. Pentru ilustrarea noianului de agramatisme sugestive pentru primul caz, este foarte greu de privilegiat o singură epistolă în detrimentul alteia poate mult mai comică. Răspunsurile domnișoarei Zozo, de pildă, continuă intertextual stilul kitschizat al Ziței, condimentat în plus cu o ortografie aparte, să zicem, "neconvențională": Simpatice domnule Jenică, Desigur că numai o întâmplare incandescentă și bizară pe care un mare scriitor francez pot zice genial lea numit fatalism a făcut pe mămica să mă ducă la iarmaroc la Roman unde am
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mă-mbie, nu știu, scriu eu mai greu, dar când mă încep nu mă mai pot opri, așa cum lumea odată începută se tot face și astăzi, nu prea-s obișnuit a scrie atât de repede, n-am nici semne de ortografie, le voi pune după aceea! Și Dumnezeu când a făcut lumea a despărțit mai înainte lumina de întuneric și mult mai târziu, în ziua a patra, a pus luminătorii care să arate ziua și noaptea, Mi-e dor să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
despre lumina din copaci i-am scris, ce căutai la Paris, predau franceza, imaginează-ți, și eu nu mai sunt eu și viața mea s-a desprins de mine ca o corabie, o scrisoare dezlânată i-am scris, fără nicio ortografie, fără să-mi pese de aspectul estetic al scrisorii, o rugam să mă ierte pentru tot, despre demonul din mine i-am scris, el va fi întotdeauna între noi și ne va împiedica să fim fericiți, de altfel Ana știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
devină inspector de taxe, care m-a sfătuit să nu mai scriu toate tâmpeniile SF și să Încerc un roman cu crime În serie În loc. Mai presus de toate, mulțumesc soției mele neastâmpărate, Fiona: căni de ceai, indicații de gramatică, ortografie, faptul că a spus că va refuza să citească cartea dacă nu Îi va plăcea și faptul că a rezistat cu mine atâția ani. Și la final: Aberdeenul nu e chiar așa rău cum se aude. Credeți-mă... 1 Lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-i scrii numele cu j nu cu ge, Eujenia, și del Arko, cu k: Eujenia Domingo del Arko. — De ce? — Pentru că în așteptarea zilei fericite când esperanto va fi unica limbă, una singură pentru toată omenirea, trebuie să scriem castiliana cu ortografie fonetică. Gata cu ce-urile! Să declarăm război ce-ului ! Za, ze, zi, zo, zu cu z, și ka, ke, ki, ko, ku cu kapa. Afară cu h-urile! H-ul este absurdul, reacțiunea, autoritatea, Evul Mediu, regresul. Război h
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Tally își strânse buzele ca să nu izbucnească în râs. — Nu suntem în vacanță. O să mergem cu copiii la dentist, apoi trebuie să facem multe cumpărături, ne întoarcem aici la prânz, apoi va trebui să-i verificăm pe cei mari la ortografie și tabla înmulțirii și apoi va trebui să facem ordine în casă, luându-le-o înainte micuților îngeri care au ca ocupație principală devastarea casei. Nu mi se părea așa de grav. Poate că vom reuși să strecurăm și câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mâneca pardesiului tău, citesc de patru săptămâni numărul matricol cusut cu ață albă la o curățătorie chimică și - de ce să nu ți-o spun, adăugase el, fiindcă n-ai făcut decât să încurci virgulele la copiatul manuscrisului și să stâlcești ortografia, așa că nu poți avea nici o pretenție bănească. Mi-am scos pălăria și cu trei degete ale mânii drepte, împreunate la vârfuri ca pentru închinăciune, am apucat cele câteva fire de păr din creștetul capului, ridicându-mi astfel țeasta ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cărămizii acoperite de mușchi. Nici versuri rimate în manieră Sütterlin, nici foi hașurate în negru pe alb nu s-au găsit în bagajele de refugiați ale părinților mei. Nici un caiet de școală plin de compuneri care, în ciuda supărătoarelor greșeli de ortografie, au fost notate cu „bine“ sau „foarte bine“. Nimic nu atestă începuturile mele. Sau poate că ar trebui să mă conving pe mine însumi: ce bine că nu a rămas nici un petic de hârtie? Cât de penibil ar fi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Kaiserhafen, unde fusesem instruit în calitate de tunar șase. Nu mai știu ce anume era scris în ea cu o grafie frumoasă, dar tunarul care tocmai își primise uniforma a fost destul de arogant încât să corecteze în mare grabă câteva greșeli de ortografie și să trimită înapoi scrisoarea, notată cu cerneală roșie, așa cum făceau profesorii, însoțită de câteva rânduri cu un conținut posibil poetic. După asta, prima mea iubire s-a stins în tăcere. La cincisprezece ani, câți număram pe atunci, eu însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
câteva rânduri cu un conținut posibil poetic. După asta, prima mea iubire s-a stins în tăcere. La cincisprezece ani, câți număram pe atunci, eu însumi incapabil să nu fac greșeli, ba chiar până astăzi încă nesigur în materie de ortografie, distrusesem ceva ce, conform unor sugestii, începea să devină palpabil și promitea mai mult decât ceea ce putea să-i ajungă mădularului meu în permanență pregătit, după măsura lui Caravaggio. După aceea, gol. Însingurare cultivată cu savoare. În urmă rămânea pofta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a venit prin poșta de campanie acea scrisoare pe care o scrisese, cu o mână de elevă, obiectul cu codițe negre al primei mele iubiri, a cărei intensitate nu avea să mai fie depășită vreodată, și ale cărei greșeli de ortografie mă simțisem obligat să le corectez. Ce stătea scris în acea scrisoare s-a evaporat. Înainte încă să se împlinească, fericirea s-a spart în mii de cioburi. Ani buni după sfârșitul războiului am căutat pe listele Crucii Roșii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bătut la mașină câteva dintre poeziile mele rimate în grabă. Astfel, acestea aveau un aer important, se citeau cursiv și ar fi fost, din punct de vedere vizual, bune de tipar; de asemenea, corectase fără o vorbă greșelile mele de ortografie. Ne vedeam cât de des se putea. Piciorul ei care rămânea puțin în urmă nu mă deranja. Fața și fâlfâitul mâinilor vorbeau destul de atrăgător. Firavă, stătea subțire la poarta minei, își aștepta tatăl și poate și pe mine. Atât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
câmpia plată, de neconceput fără el. El amintește de o vreme în care furtul de sfeclă de zahăr și întreruperile de curent făceau parte din cotidian, bonurile pentru muncă grea erau foarte căutate, o fată deșteaptă corecta greșelile mele de ortografie, libertatea putea fi încercată ca măcel de cuvinte, iar pe orizontul de transport al minei Siegfried I unui băiat de la cuple care tot prost avea să rămână i se dădeau lecții. De la Hanovra am luat trenul, de la Köln din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scrisoarea știută pe dinafară. O primise cu o zi în urmă, într-un plic standard cu adresa scrisă repezit, probabil de vreo infirmieră. Citise de mai multe ori, cu un nod în gât, rândurile așternute cu creionul, greu descifrabile, cu ortografia ei veche. N-am avut puterea sau curajul să-ți spun. Poate-i mai bine. Poți înțelege ce vrei. Acum nu mai am timp. Am să plec. Nu vreau să plângi. Nu trebuie. Vreau să știi că se poate muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scria povești de dragoste istorice, având de obicei ca eroine soțiile lui Henric al VIII-lea. Dar după părerea mea - deși nu i-o spusesem niciodată pe față - opera ei era imatură. Caracterizările personajelor erau slăbuțe, în comparație cu ale mele, și ortografia nu era prea grozavă. Cu toate acestea, ne făcea plăcere să ne arătăm unul altuia povestirile. Joan și cu mine ne duceam deseori împreună cu bicicletele la ferma domnului Nuttall. Era o călătorie scurtă, nu dura mai mult de zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Îi place. La EMF, pe de altă parte, pretind că citesc rubrica Lex din Financial Times În fiecare dimineață Înainte de a ajunge la serviciu, deși dacă aș face asta, aș pierde acele treisprezece minute petrecute pe autobuz cu Emily verficându-i ortografia, pălăvrăgind, ținându-ne de mână. Agenții dubli mint ca să-și câștige existența. 15.12: Întreaga familie, Donald, Barbara, restul adulților și nepoții corespunzători, se plimbă pe pajiștea Înghețată care trosnește sub picioare, croindu-și drum printre vaci Holstein. Gerul năprasnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că nu mă va susține. Nu e deloc În stare să facă front comun cu mine. Păi dacă nu o corectez eu, cine o s-o facă? În nici un caz profesorii ăia de la școală, care le predică ceva de genul „toate ortografiile sunt la fel de bune“. —Kate, vorbim de un joc, ce Dumnezeu, nu de Vrei să fii miliardar? Observ că Rich nu se mai uită la mine ca la o nebună, pur și simplu. O anumită privire piezișă și Încrețirea sprâncenelor Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
folie de plastic separată, ca pentru a o feri de intemperii și o expune posterității. Sub folia de plastic, spre iritarea crescîndă a filologului, textul (fără diacritice) conține nenumărate greșeli de bătaie, litere sărite și inversate, uneori chiar erori de ortografie și de punctuație. Creionul roșu nu le mai poate însă sfîrteca prompt: foile trebuie mai întîi extrase cu grijă, una cîte una, din mapele colorate. Lucrul cel mai rău rămîne, desigur, plagiatul. Am mai scris despre el: nu se retrage
Corectînd lucrări... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8382_a_9707]
-
Atenție solicită și "cronica" Unde dai și unde crapă sau Carnetul meu, iscălită Scapin 21, în care se reproduce din alt periodic (și se comentează ironic) scrisoarea unor liceeni, vexați de blînda zeflemea a lui Verax, care vizase disprețul pentru ortografie manifestat de tinerii aspiranți la gloria Parnasului. În sine, "cronica" nu are mare importanță, numai că, în paginile "Noutății", sînt și altele iscălite cu același pseudonim 22, mai toate în marginea faptelor comentate și de Verax. Sînt, în sfîrșit, de
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
la numirea personalului cărora chiar de cap ne-am făcut. Afirmăm că sunt sute de învățători cari nu știu să despartă cuvintele unul de altul, nici să puie punct și virgulă unde trebuiește. Nu mai pomenim de sin-taxă sau de ortografie, căci în privirea aceasta e vavilonie curată, și fiecine crede că poate scrie cum îi place. Ne-au trebuit o administrație mai bună. Boierii -- își procopseau vechilii de moșie făcîn-du-i zapcii. Rău și fără cale, n-o tăgăduim, dar ce
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pretutindenea împreunează cu sunetele ce le rostește un înțeles concret, încît se evită învățătura mecanică. Rostind cuvinte cu înțeles concret, i se prezintă o icoană în minte; el învață cugetând. Abecedarul d-lui Petri e scris cu semne, adică cu ortografia de dincoace de Carpați. Zicem ortografie pentru ca să fim înțeleși, deși aplicat la modurile noastre de a scrie cuvântul cuprinde o contradictio in adjecto. Cum se pot numi într-adevăr mai multe moduri de-a scrie ortografii când între toate nici una
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu semne, adică cu ortografia de dincoace de Carpați. Zicem ortografie pentru ca să fim înțeleși, deși aplicat la modurile noastre de a scrie cuvântul cuprinde o contradictio in adjecto. Cum se pot numi într-adevăr mai multe moduri de-a scrie ortografii când între toate nici una nu e bună sau esclusiv numai una ar putea fi bună? Cauzele cari l-au făcut să admită scrierea de dincoace le spune însuși în prospectul alăturat cărții. Ortografia, zice d-sa, este cea cu "semne
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]