21,114 matches
-
acela Nicole e o actriță și nu o femeie. E inutil să mă mint. Mi-au plăcut de cînd mă știu actrițele, însă tocmai faptul că ele sînt emanațiile unor roluri și nu niște prezențe feminine tangibile, în carne și oase, îmi cenzurează această plăcere și o face să semene mai degrabă cu indiferența și suferința. O indiferență mascată, perfect cunoscută de toți bărbații. O suferință secretă, cu atît mai primejdioasă cînd tangibilul ți se oferă ca un pahar de whisky
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
conștiință literară. Însă să nu uităm că „nenea Iancu” joacă des (și bine) teatru: cine scrie asemenea epistole nu poate fi un spirit ingenuu cultural, înzestrat doar cu o intuiție naturală a ficțiunii. Ci un scriitor modern în carne și oase, stăpân pe secretele meșteșugului literar și atent la modul în care - în funcție de cititor - le folosește. Antologia lui Dan C. Mihăilescu este, și la acest capitol, un început de drum pentru o nouă dezbatere cu privire la concepția artistică a „cizmarului de cuvinte
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
dar că nu-și putea ierta că- i privează pe copii de prezența și ajutorul ei, de care se puteau lipsi altminteri. Îi era de ajuns o jumătate de oră cu Diavolul, în care vedea chiar diavolul în carne și oase, viciul pe cale s-o tonifice, s-o remonteze pentru următoarele trei-patru zile, amînînd prăbușirea, dezastrul și totodată chemîndu-l apropiindu-și-l pas cu pas. Mai multe erau totuși nopțile cînd, din drumul cu mașina aluneca direct, într-o transă a
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
luminii, oamenii închiseseră încălzirea, duseseră blănurile la cojocar, uitaseră de indispensabili și ieșiseră din case. Observând prea târziu că temperatura ajunsese la punctul de îngheț, că umiditatea aerului era 90%, că vântul bătea dinspre nord și pătrundea, prin haine, până la oase, ba chiar dincolo de ele, înfășurându-se în jurul inimii, umplând-o de siberiană tristețe. Ploaia era mai rece decât zăpada, fină, deasă, cenușie ca o draperie de mătase. Prin această draperie se apropia un Volvo negru, cu geamuri întunecate. Din care
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
de șale, a pescuit tăblița cu porunca regelui și și-a vârât- o la brâu; celălalt m-a prins de braț, căutând să mă tragă sus în picioare. Am auzit cum brațul îmi sloboade un zgomot aspru, de parcă se frângeau oasele și mușchii de pe el. Am scos un strigăt ascuțit. Dracul care-și îndesase tăblița la brâu i-a dat un brânci celui care mă prinsese de braț, zicându-i pe tonul celui bătrân și cu bogată experiență care dăscălește un
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
cerșafuri. Rezulta că tânărul era un terorist feroce, care se drogase, doar așa putând fi prins de revoluționari. Intrase în comă, iar procurorii urmau să-l audieze. Lucica aplaudă timid, parcă fericită că tocmai văzuse un terorist în carne și oase, dar se opri imediat, dezorientată de privirea de gheață a cumnatului. O tâmpenie pentru tâmpiți! Asta dau ei pe post... Ce terorist? Un bețiv nenorocit sau un amărât bolnav... Aflați de la mine, un adevărat terorist nici nu se droghează, nici
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
că am fost ascultați... Ați venit la timp, fratele meu tocmai încerca să mă convingă că și dumneavoastră... adică aparatul din care ați făcut parte a avut un rol în Revoluție. Nu știu ce dracu’ am, dar când plouă mă dor toate oasele. Nevastă-mea spune că-i reumatism, că numai la Amara mă pot vindeca. Acolo a fost maică-sa și, acum, la de ani, aleargă prin curte... Dar ce tragedie ar fi fost dacă, totuși, și dumneavoastră și alții ați fi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Era nemulțumit de vreme, de clima umedă, căci bietul om era reumatic... * * * Scoală, Gheorghe, e Anghel la telefon! Oare ce s-a mai întâmplat? La ora asta nu a sunat niciodată, el, un om atât de calculat... Tălparu își întinse oasele, aprinse o țigară, apoi se adresă Elenei, care înlemnise în picioare, la capătul patului: Du-te și te culcă, draga mea, e trei noaptea, o fi pe la un chef sau după... Alo, te aud, spune! Vorbește mai tare, nu înțeleg
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
frig și cenușiu. Nu mai aveam țigări de ceva timp, nici bani și trebuia să înnoptez undeva. Mi-am luat ceva de mâncare de la un chioșc, am împărțit fără cuvinte o țigară cu un vagabond în parc. Am găsit niște oase mici de pui lângă un copac, le-am luat și i-am dat pisicii să mănânce și ea ceva. După ce le-a ros leneș, a țâșnit dintr-odată printre tufișuri direct în stradă. M-am luat după ea, am găsit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lumina plăpândă, blocurile sprijinite unul într-altul păreau decorurile dintr-un studiou de filme de groază. Nu-mi aduc aminte cum am ajuns acasă, săltând sacul mai bine pe umăr și adăpostindu-mi capul în gule rul hainei. Am înghesuit oasele de curcan în congelator. A doua zi era sâmbătă și mă făcusem util familiei, aveam ce mânca. Am dormit un somn adânc, fără vise. Zilele care aveau să urmeze aveau să se înșire indistinct una după alta, ciudat de asemănătoare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sale am dedus că nu putea să îmi spună mai multe, probabil auzise știrile de la Europa Liberă. Apa era oprită și lumina soarelui strălucea alb pe linoleumul din sufragerie. M-am gândit cum să împart pachetul din congelator înainte ca oasele să se lipească prea tare de frig. Țârâitul soneriei a întrerupt exercițiul de combinatorică. Două uniforme albastre în ușă: „Bună ziua. Sunteți tovarășul Daniel Hulea? Astă-noapte v-ați întâlnit cu doi cetă țeni străini care v-au predat un sac cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Dumnezeu. E mare păcat dacă nu Înțelegeți. Dacă ați fi studiat cu atenție măcar frânturi din istoria noastră (pe care vă străduiți din plin s-o frângeți dar nu se poate), ați fi realizat că românului i s-au frânt oasele, viața, familia, dar șira spinării nu. Acea Putere pe care toți o invocați, dar pe care puțini o cunoașteți, Dumnezeu, nu i-a lăsat pe alții și nu vă lasă nici pe voi să ne frângeți. Și dacă priviți atent
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
În primul rând. Îmi vine să râd de unul care a făcut orice ca să guste din cașcavalul vostru : Era mare reprezentant al celor obidiți la toate posturile de televiziune până Într-o zi, când i-ați aruncat o așchie din osul vostru. Din acea zi s-a schimbat total. Nu mai era reprezentantul categoriilor defavorizate ci al conducerii de partid și făcea pe vedeta de televiziune În favoarea partidului de guvernământ. Nici măcar nu-l interesau sarcinile primite de la șeful său direct , el
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
a schimbat total. Nu mai era reprezentantul categoriilor defavorizate ci al conducerii de partid și făcea pe vedeta de televiziune În favoarea partidului de guvernământ. Nici măcar nu-l interesau sarcinile primite de la șeful său direct , el era așa de fericit de osul primit, Încât nu făcea altceva decât să-i lămurească pe cei pe care-i reprezentase ( și pe alții, din toate categoriile defavorizate ) ce bine e să-și achite nai Întâi dările față de regia pe care o reprezenta. Dar a venit
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
câți ca el, câți ca el.....asta e marea noastră durere, că prea multe otrepe ne conduc și aleargă după un osicior cât de mic, numai să fie. Că li s-au Întărit dinții și nu le mai place mămăliga. Os le trebuie. Și pentru că veni vorba de os mi-am adus aminte de licitații și cum se câștigă ele la noi tot pe bază de os, dar de data asta cel care câștigă trebuie să prezinte „mălaiul” cât mai mare
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
marea noastră durere, că prea multe otrepe ne conduc și aleargă după un osicior cât de mic, numai să fie. Că li s-au Întărit dinții și nu le mai place mămăliga. Os le trebuie. Și pentru că veni vorba de os mi-am adus aminte de licitații și cum se câștigă ele la noi tot pe bază de os, dar de data asta cel care câștigă trebuie să prezinte „mălaiul” cât mai mare, cum se Întâmplă la licitația pentru gazonul stadionului
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
să fie. Că li s-au Întărit dinții și nu le mai place mămăliga. Os le trebuie. Și pentru că veni vorba de os mi-am adus aminte de licitații și cum se câștigă ele la noi tot pe bază de os, dar de data asta cel care câștigă trebuie să prezinte „mălaiul” cât mai mare, cum se Întâmplă la licitația pentru gazonul stadionului național. Se dădu mălaiul, se obținu licitația, iar gazonul urmează să crească În următorii câțiva ani, pentru că cel
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
lui Tom?! Era ceva nemaipomenit! Indiferent de costum, oricare, faptul în sine că era al lui bădia Tomiță și i se îngăduia să-l poarte, fie și-o noapte, câteva ore, oricât, era ca și cum fratele mai mare, în carne și oase, s-ar fi întors și l-ar fi bătut pe spate, ocrotitor, făgăduindu-i toate plăcerile și bucuriile lumii. Cerboaica era de-a dreptul nebună în noaptea aceea, ce-o apucase, cum să-i aducă un costum de-al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să dârdâie ca-n mijlocul iernii. Încordarea lui era atât de mare, că-și auzea nervii trosnind și-ntinzându-se-n el. Ca și cum ar fi primit un pumn în stomac, sughiță, apoi icni în gol. Nici vorbă, era Tom. Tom în carne și oase. Mai slab, dar Tom. Îmbătrânise și poate din cauza luminii sau a depărtării avea obrazul alb, ca dat cu talc, dar era Tom, îmbrăcat militar. Fuma fuma încă din liceu împrăștiind fumul cu mâna, și, când ofițerii se dădură în lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
buștean, și aruncat într-o prăpastie neagră, sfărâmicioasă, cu pietre multe, o avalanșă, explodând într-o lumină orbitoare, care se prăvăliră peste el. Undeva, departe, parcă pe alt tărâm, cântau cocoșii de ziuă. CAPITOLUL 5 Bătrâna se trezi gemând, cu oasele grele. Toată oboseala lumii se cuibărise în oasele și-n mușchii ei. Afară mijeau zorile. Se săltă și trase cu urechea: auzi întâi huruitul metalic, greoi și hurducat de pe drum, apoi sforăitul lui Miluță, lângă ușă, cu întreruperi, ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu pietre multe, o avalanșă, explodând într-o lumină orbitoare, care se prăvăliră peste el. Undeva, departe, parcă pe alt tărâm, cântau cocoșii de ziuă. CAPITOLUL 5 Bătrâna se trezi gemând, cu oasele grele. Toată oboseala lumii se cuibărise în oasele și-n mușchii ei. Afară mijeau zorile. Se săltă și trase cu urechea: auzi întâi huruitul metalic, greoi și hurducat de pe drum, apoi sforăitul lui Miluță, lângă ușă, cu întreruperi, ca și cum s-ar fi înecat, și-și spuse că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o sperie. Un amestec de patimă a răzbunării și slăbiciune o ținea țintuită lângă patul nurorii, privind-o cum n-o privise niciodată. Dacă ar fi putut ar fi rămas acolo, neclintită, până i s-ar fi desprins carnea de pe oase, numai să simtă plăcerea aceea ciudată, ca o amețeală care i se urca din stomac, să-i descopere, uitându-se în adâncurile din ea, trădarea și mișelia. Să descopere că de fapt nici nu se află acolo, cum nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o smuci de umăr. Fată, scoală! Auzi? Lasă-mă! Mai lasă-mă! scânci Cerboaica buimacă și se răsuci pe partea cealaltă, gata să adoarmă din nou. Bătrâna n-o slăbi. Tu i le-ai dat? Cerboaica se ridică în capul oaselor, încolăcindu-și brațele lungi și subțirele ca de copil în jurul genunchilor. Da, eu! spuse, și aruncă o privire scurtă spre salteaua unde dormea Miluță. Rămase în așteptare cu capul plecat, cu gâtul subțire, legănându-și umerii rotunzi și delicați. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
surzit brusc sau ar fi uitat sensul cuvintelor. Cerboaica o luă mai deslușit de la capăt: S-a trezit Miluță și mi-a spus că l-a văzut. N-a putut vorbi cu el, dar l-a văzut în carne și oase. E-n oraș. Unde? întrebă bătrâna, ștergându-și nădușeala, și-și desfăcu brațele vânturându-le prin aer, vrând să se prindă de ceva. Ah, Doamne! Și eu stau și-mi prăpădesc vremea de pomană! Căută cu privirile dezorientată împrejur, neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
agațe cu toate puterile de realitate. Auzi o ușă în apropiere deschizându-se, mișcare de trupuri, glasuri șoptite și, fără să i se precizeze impresiile, se prinse cu mâinile de stinghia patului cu intenția să se salte. Mușcătura violentă, până la os, din umăr, îl făcu să renunțe. Ridică numai capul. Zări atunci ca prin sită, și mai mult bănui după răsuflare, chipul maică-si aplecându-se spre el, un alt chip necunoscut, figură severă și aspră, cu două tăieturi adânci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]