1,187 matches
-
lor de origine. Specifice stilului brâncovenesc sunt și tablourile votive. De la Mănăstirea Hilandar se mai păstrează câteva obiecte de patrimoniu, primite în dar: o cădelniță suflată în argint în filigran, un potir inscipționat, un relicvar ornamentat după stilul vienez conținând oseminte poate din osuarul mănăstirii, o candelă de la 1856, câteva file dintr-o evanghelie în limba greacă, iar la Muzeul Mitropoliei Olteniei se află o cruce din lemn ferecată în argint. Consolidarea structurii de zidărie se impune ca primă măsură generală
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
demolat pentru a construi o stație de cale ferată. În 1956 a fost însă așezat într-un cavou permanent de către strănepotul său Alfried, care, reînviind onoarea și prosperitatea dinastiei, a hotărît să adune la un loc toate rămășițele membrilor familiei. Osemintele au fost adunate și reînhumate în suburbia Bredeney din Essen. Marca de fabrică a firmei Krupp este gravată pe cripta lui Fritz, fiul lui Alfred. William Manchester - Armele Lui Krupp
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]
-
în 1317, odată cu pacea de la Magdeburg. Ca urmare a stingerii dinastiei Ascaniene, Frederic a recuperat toate pierderile anterioare, cu expceția Landsbergului și a Luzaciei Inferioare. Paralizat în urma unui fulger din 1321, Frederic a murit la 16 noiembrie 1323 la Eisenach. Osemintele sale au fost ulterior strămutate la castelul Grimmenstein din Gotha, iar după demolarea acestuia în castelul Friedenstein; cu toate acestea, mormântul lui a fost edificat în Reinhardsbrunn. and after her death he married Elizabeth of Arnshaugk, the daughter of his
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
sus au fost predate în ziua următoare, duminică 10 iulie, unui grup de preoți, care le-au îngropat în curtea bisericii Maicii Preciste (Παναγίας Φανερωμένης) din Nicosia - ulterior, acolo a fost construit un Mausoleu impunător, unde sunt păstrate până azi osemintele lor. Execuțiile au continuat până la 14 iulie și au avut ca rezultat moartea a 470 sau 486 de persoane - 36 de ciprioți au trecut la islamism (deși unii dintre ei au revenit la credința creștină) și au reușit să scape
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
a fost împrejmuit și degajat — 24 de alte morminte fiind reamplasate — iar în perimetrul său au fost amplasate două tunuri din 1877. Tot cu această ocazie gorunul lui Horea a fost recondiționat. Între 15-18 august au fost aduse de la Gurahonț osemintele lui Ioan Buteanu, iar de la Rovina cele ale lui Simeon Groza. În aceeași lună au fost strămutate aici circa 75 de morminte ale unor militari români care au căzut în 1916 în luptele de la Petroșani, Vulcan și de pe Jiu. În vederea
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
1849) a fost un revoluționar pașoptist, prefect al Zarandului și tribun (grad militar echivalent cu colonel) al legiunii "Auraria Gemina" în perioada 1848-1849. A fost înmormântat la Iosășel, pe malul Crișului Alb, pe locul unde a fost executat. În 1869 osemintele sale au fost mutate la Gurahonț, iar în 1924, împreună cu crucea, în cimitirul eroilor de la Țebea. Inscripția de pe fața dinspre sud a crucii sale este: „"AICI SVNTV OSAMINTELE FERICITVLVI IONV BVTEANV, VNVL DINTRĂ MARTIRI NATIVNEI ROMÂNE VCISV PERFIDAMINTE ÎN ANVLV
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
ecuatorială, a provocat o confuzie între pigmeii din mitologia greacă și această nou descoperită populație de oameni de talie mică. Dificultățile de efectuare a unor săpături în aceste locuri greu accesibile nu au permis, se pare, descoperirea deocamdată a unor oseminte ale veritabililor pigmei, deși a fost demonstrată existența, în paleolitic, a unor rase pitice în Europa, de cercetătorii elvețieni Jakob Nüesch și Julius Kollmann. Descoperirea unei noi specii de oameni, înalți de doar un metru, în insula Flores, în apropiere
Pigmei (mitologie) () [Corola-website/Science/328524_a_329853]
-
timpului au fost înființate două cimitire evreiești în Iași: Cimitirul evreiesc Ciurchi Tătărași din Iași, cel mai vechi cimitir evreiesc din Țările Române (din secolul al XV-lea), a fost distrus în timpul regimului Antonescu în 1943-1944, o mică parte din oseminte fiind transferate în Cimitirul evreiesc „nou” din cartierul Păcurari. Pe o parte din terenul fostului cimitir există azi un parc (parcul Tătărași), iar pe o altă parte s-au construit blocuri. Cimitirul evreiesc „nou” din Iași, din cartierul Păcurari, este
Cimitirul evreiesc din Iași () [Corola-website/Science/336466_a_337795]
-
de pogrom au fost uciși 13.266 de evrei. În acest cimitir sunt și monumente care comemorează victimele descoperite în 1945 în gropile comune de la Sculeni și în 2010 la pădurea Vulturi. Alte gropi comune conțin o mica parte din osemintele cimitirului din Ciurchi care au fost transferate aici în 1943-1944 când acesta a fost distrus. Cimitirul „vechi” din Iași, primul cimitir evreiesc din Țările Române, a fost localizat în cartierul Tătărași, zona Ciurchi. Acesta conținea morminte din secolul al XV
Cimitirul evreiesc din Iași () [Corola-website/Science/336466_a_337795]
-
organizat o greva a foamei. In cele din urmă s-a decis ca puținii bani pe care ii avea comunitatea să fie folosiți pentru educație și asistență socială. O sută de evrei săraci au fost puși să scoată din pământ osemintele a peste 100.000 de persoane. O mică parte dintre rămășițe au fost transportate în celălalt capăt al orașului cu căruțele și aruncate în gropi comune. Pincu Kaiserman, președintele Comunității Evreiești din Iași își amintește: Potrivit unor surse, pietrele funerare
Cimitirul evreiesc din Iași () [Corola-website/Science/336466_a_337795]
-
destinată consolidării alunecărilor de teren din Țicău. Terenul fostului cimitir a fost transformat parțial într-un parc (Parcul Tătărași) conform înțelegerii cu membrii comunității evreiești. Pe o alta parte a terenului au fost construite blocuri, în timpul construcției fiind găsite multe oseminte. O placă montată de primăria Iașiului în 2016, comemorează acest fost cimitir ca fiind cel mai vechi cimitir evreiesc din România.
Cimitirul evreiesc din Iași () [Corola-website/Science/336466_a_337795]
-
a creat-o pe Victoria fără cunoștință agenției; tot în scrisoare, ea îi cere lui 47 să-l omoare pe Travis pentru a o proteja pe Victoria. În urmărirea lui, care îl duce în Anglia, 47 află că ICĂ exhuma osemintele familiei Burnwood, crezând că moartea Dianei a fost falsificată. După ce l-a asasinat gărzile personale ale lui Travis, the Praetorians, dar și pe Jade, 47 îl găsește pe Travis, care îl întreabă dacă Diana este moartă. 47 refuză să răspundă
Hitman: Absolution () [Corola-website/Science/331197_a_332526]
-
munți la altitudini cuprinse între și de metri. Această amplitudine altitudinală ar putea fi explicată prin răcoarea hibernală pe care o caută cât și prin presiunea exercitată de om asupra speciei. Paleontologii au găsit deja în secolul al XIX-lea oseminte de marmotă pe marile câmpii ale Europei de Vest (între care în Franța , bazinul parizian inclusiv și mai la vest în Poitou-Charentes) sau mai la nord în Belgia (în Paleoliticul mijlociu potrivit fosilelor din peștera Walou de la Trooz de exemplu
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
făcut de Nicolae Petrescu îl are ca personaj principal pe regele Carol I cu manta și chipiu, pe un câmp de luptă. El îl ține pe regele Ferdinand al Bulgariei, reprezentat cu nasul său coroiat, de după gât în timp ce-i arată osemintele unor ostași căzuți în luptă. Legenda caricaturii a fost strâns legată de faptul că regele Carol I nu a fost invitat la festivitățile organizate de partea bulgară pentru a comemora un sfert de veac de la încheierea războiului din 1877. Textul
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
murit în anul 1857 în chilia sa din mănăstirea Văratic, fiind îngropată, după cum și-a dorit, . Tot după dorința sa, a fost invitat mitropolitul Neofit Scriban, care a ținut și o cuvântare, în care a spus despre Safta Brâncoveanu că Osemintele sale se găsesc astăzi în osuarul de sub altarul bisericii Adormirea Maicii Domnului din mănăstirea Văratec. În aceeași gropniță se găsesc rămășițe pământești ale altor măicuțe precum și o raclă cu osemintele lui Moș Gheorghe Lazăr, român cunoscut că a avut o
Safta Brâncoveanu () [Corola-website/Science/335597_a_336926]
-
o cuvântare, în care a spus despre Safta Brâncoveanu că Osemintele sale se găsesc astăzi în osuarul de sub altarul bisericii Adormirea Maicii Domnului din mănăstirea Văratec. În aceeași gropniță se găsesc rămășițe pământești ale altor măicuțe precum și o raclă cu osemintele lui Moș Gheorghe Lazăr, român cunoscut că a avut o viață sfântă viețuind ca pelerin.
Safta Brâncoveanu () [Corola-website/Science/335597_a_336926]
-
de sărbătorire a „marii sfinte Scolastica patroană și tutelară a abației” fuseseră multiplicate de către cea „care a luat numele de Scolastica când și-a depus votul de viață de mănăstire”... La îndemnul său, călugărițele se rugau în fața raclei care conținea osemintele acesteia, și, în momentele de „primejdie, ea expunea brațul victorios al acestei mari sfinte pe altarul corului călugărițelor... Ea a pus să se compună o liturghie specială pentru ziua sărbătorii [sfintei Scolastica] și o alta pentru ziua Strămutării sale... Ea
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
din Moldova, s-a reântors la Roma datorită unor probleme de sănătate, unde a și decedat, fiind înmormântat în cimitirul Verano din Cetatea Eternă. Strămutarea rămășițelor pământești de la Roma la Roman ale preotului Tocănel s-a făcut în octombrie 2004 osemintele fiind reînhumate în capela Institutului Teologic, căruia părintele i-a donat biblioteca sa personală care cuprindea peste 40 de mii de volume. A fost un preot simplu și retras, auster cu sine și care și-a iubit țara sa natală
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
s-a alăturat și nepotul Iovan Brancovici, care l-a ajutat să țină legătura cu sârbii. Hărțuit de autorități, care i-au interzis și nepotului șederea în Cheb, a murit în cele din urmă la 19 decembrie 1711. În 1743 osemintele i-au fost mutate la Mănăstirea Cruședol.
Gheorghe Brancovici (cronicar) () [Corola-website/Science/333973_a_335302]
-
Războiului celor Două Roze. Trupul său a fost dus la mănăstirea Greyfriars din Leicester, unde a fost înmormântat într-un mormânt improvizat în interiorul bisericii. După , urmată de demolarea mănăstirii, mormântul lui Richard s-a pierdut. Au apărut legende cum că osemintele sale ar fi fost aruncate în la podul Bow aflat în apropiere. Căutarea trupului lui Richard a fost inițiată de "Societatea Richard al III-lea" care a derulat proiectul intitulat "Căutați-l pe Richard" (în ) începând din luna august 2012
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
a anunțat la 4 februarie 2013 concluzia sa finală că scheletul găsit îi aparține lui Richard al III-lea. Ca o condiție pentru obținerea permisiunii de a dezgropa scheletul, arheologii au acceptat ca, în cazul în care este identificat Richard, osemintele sale să-i fie reînhumate în Catedrala Leicester. Au apărut contestații cu privire la locul de înhumare și s-au propus alte locuri de înmormântare, cum ar fi sau Abația Westminster. În urma unei contestări în instanță, s-a confirmat că nu există
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
Soar în vestul orașului.” Autorii de după el au luat această legendă drept adevărată. În 1856, un constructor local a ridicat o placă memorială în cinstea lui Richard al III-lea lângă podul Bow, pe care scria „Lângă acest loc zac osemintele lui Richard al III-lea, ultimul dintre Plantageneți 1485”. Descoperirea în 1862 a unui schelet în sedimentele râului lângă pod a dus la credința că osemintele lui Richard au fost găsite, dar o analiză mai atentă arată că ele erau
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
Richard al III-lea lângă podul Bow, pe care scria „Lângă acest loc zac osemintele lui Richard al III-lea, ultimul dintre Plantageneți 1485”. Descoperirea în 1862 a unui schelet în sedimentele râului lângă pod a dus la credința că osemintele lui Richard au fost găsite, dar o analiză mai atentă arată că ele erau mai probabil ale unui bărbat de circa 20 de ani, și deci nu ale lui Richard. Originile afirmațiilor lui Speed nu sunt clare; el nu le
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
urme ale mănăstirii medievale. Au fost dezgropate foarte puține vestigii, cea mai importantă descoperire fiind un capac de sicriu de piatră post-medieval. Rezultatele săpăturilor au sugerat însă că ruinele mănăstirii sunt îngropate undeva mai la vest decât se credea. Locul osemintelor lui Richard al III-lea a fost de multă vreme subiect de interes pentru membrii Societății Richard al III-lea, grup al cărui scop era reabilitarea reputației distruse a regelui. În 1975, în revista Societății, "The Ricardian", Audrey Strange a
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
aceștia au refuzat să se implice întrucât săpăturile ar fi durat mai mult decât fereastra standard de trei zile pentru proiectele "Time Team". Trei ani mai târziu, o altă autoare, Annette Carson, a ajuns și ea, independent, la concluzia că osemintele se află probabil sub parcare, și a afirmat aceasta în cartea sa "Richard III: The Maligned King" (2008). Ea s-a alăturat lui Langley și lui Ashdown-Hill pentru alte cercetări, în cursul cărora a găsit ceea ce considera că este dovada
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]