1,178 matches
-
treabă ar fi picantă și merită osteneala de a fi încercată. Deci, domnul Prohibant se duse la fabrica de făcut legi. Cu altă ocazie poate voi povesti istoria demersurilor sale nevăzute; astăzi nu vreau să vorbesc decât de demersurile sale ostentative. A făcut să triumfe pe lîngă domnii legislatori această considerație: Fierul belgian se vinde în Franța la zece franci, ceea ce mă forțează să-l vând și pe al meu la același preț. Aș dori mai degrabă să-l vând la
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
analitic și bibliografic din teza de doctorat este dublu valorizat, prin strategia recombinării capitolelor, în monografia Nichita Stănescu și în Viziunile „învinsului de profesie” Nichita (Cosmicitate în lirica stănesciană), ambele apărute în 2003. Cu un limbaj prețios și o hermeneutică ostentativă, S. pare să aibă în atenție, mai mult decât anterior, exercițiul diversității metodelor de interpretare - de la decriptarea, în linia Bachelard - Durand, a simbolurilor imaginarului până la fenomenologie, fără să omită referiri la alchimie, cosmologie, ontologie etc. -, și nu o nouă lectură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
D. Mugur evocă mahalaua "cu grădini și uliți patriarhale", în care casele sunt "flăcări de mușcată, cerceluși și maghiran". N. D. Cocea zugrăvește lumea politică de după război (Fecior de slugă, Pentr-un petec de negreață, Nea Nae) cu o cruditate ostentativă, Vasile Savel, în romane documentare asupra epocii războiului (Miron Grindea, Vadul hoților), n-are spirit de observație, Ludovic Dauș a putut interesa puțin prin Asfințit de oameni, romanțare a cronicii civile botoșănene, D. V. Barnoschi a dat oarecare mișcare epică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Literatura ca istorie personală, O, 1984, 9; Tașcu, Poezia, 110-120; Braga, Sensul, 148-151; Grigurcu, Existența, 99-103; Florin Mugur, Schițe despre fericire, București, 1987, 208-214; Tihan, Apropierea, 159-162; Micu, Limbaje, 77-85; Tudor Opriș, 500 debuturi literare, Galați, 1991, 113-114; Octavian Soviany, Ostentativa cenușăreasă, APF, 1992, 9-10; Traian T. Coșovei, „O variantă înșelătoare a ființei mele”, CNT, 1993, 1; Nicolae Manolescu, „Blânda metafizică a trecerii”, RL, 1993, 12; Claudiu Constantinescu, Între două vârste, RL, 1993, 12; Ion Vlad, Diana Adamek, Mircea Opriță, Horia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
cotidiană își găsește compensația imediată, fantastică, în principalul său opiu: marfa culturală. În spectacolul cultural, studentul își regăsește în mod firesc locul de discipol respectuos. [...] El confirmă pe deplin analizele cele mai banale ale sociologiei americane referitoare la marketing: consum ostentativ, instituirea unei diferențieri publicitare"380. Alienarea se instituie astfel ca o altă coordonată majoră a omului modern, care se află într-un continuu decalaj față de sine însuși, care nu semnifică distanța față de un eu ideal constituit, esențial, complet, ci semnalează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
senatorială, ori de frică, ori de sărăcie. Din punctul nostru de vedere, există multe astfel de cazuri. Fără îndoială, istoriografia antică s-a mulțumit doar cu semnalarea cazurilor cele mai semnificative, în care atitudinea rigidă, aș spune chiar de opoziție ostentativă față de regimul augustan, este evidentă. Trebuie să fie fost mult mai numeroase, însă, cazurile în care opoziția lua forme mai prudente, pentru a nu-și atrage furia lui Augustus; dar și adversitatea acestora față de imperiu era la fel de sigură. Mai era
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Crăciun, cel ostil Nașterii lui Isus Hristos, a dispărut. Peste timp a apărut din Laponia un al Moș Crăciun, unul mare, bonom și generos cu toți copiii pământului. El este Crăciunul ce desacralizează sărbătoarea, transformând-o într-un prilej de dăruire ostentativă, publicitară. Așa se întâmplă astăzi mai peste tot în lume. Sărbătorile sunt desacralizate, devenind pentru mulți dintre noi ocazii de cleveteală și destrăbălare culinară. Politicienii le vânează electoral, transformându-le în prilej de sporire a popularității. Tensiunile sociale sunt astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
în Rusan: 2001, 844), mai ales că liderii PCUS erau deja deranjați de vizita în sine, fără a mai lua în calcul celelalte gesturi disidente în care politica externă a RSR se angajase până atunci, mai mult sau mai puțin ostentativ. În definitiv însă, în acea perioadă "Relațiile româno-sovietice s-au stabilizat în jurul unui anumit punct de echilibru în care nici o parte nu este complet satisfăcută dar ambele sunt relativ tolerante una față de alta" (Paul: 1973, 326). Ceaușescu a fost profund
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
căci se vor obișnui oamenii că-i în teatru, că se poate și așa, trebuia să plece, CLODY, îți jur! Mai există și demnitate pe lumea asta, care face mai mult decât orice. LIVIU nu trebuie să facă o retragere ostentativă, numai să plece din teatru și să nu lucreze în București”. LUCIAN PINTILIE crede că toată atitudinea lui LIVIU trebuie să aibă un caracter firesc: „trebuie să meargă să lucreze în provincie, unde va fi primit nemaipomenit”. PINTILIE consideră că
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
literare� s? se apropie de ideile realist socialiste asupra artei din Uniunea Sovietic? dac? punem �n paralel ideile lui Iorga ? i pe cele ale lui Maxim Gorki. Maxim Gorki a sus? inut �ntotdeauna c? �masele nu trebuie aduse la disperare�. Optimismul ostentativ, un anumit vocabular ? i o abunden?? �n formele de exprimare constituie ceea ce Cehov condamnă at�ț de vehement! Dar toate acestea au devenit o dogm? pentru Gorki ? i au stat la baza prieteniei lui cu Lenin. Gorki sus? inea c? literatura are
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
întreabă unul din ofițeri. "Ca imbold" răspunde organizatorul. În materie de umor negru nu se poate inventa ceva mai frumos... (D. I. Suchianu) ...Voința de cinematograf a lui Visarion se definește, de data aceasta, nu prin împăcări și nici prin împotriviri ostentative, ci pur și simplu dincolo de ele. La ce îngemănare de scriitori apelează autorul: Sahia și Brăescu! [...] El decupează și dintr-o pagină, și dintr-alta, imaginea "luminilor", lumea imbecilizată, cazonă a lui Brăescu, lumea nevoiașă a lui Sahia, așezând peste
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Oișteanu elogia Ana ca pe un film tarkovskian. Sigur, drumul inițiatic în care Alexa ne invită să-l urmăm ne duce cu gândul la marele regizor rus. Eu văd însă Ana ca un "film de autor despre autor". Fără nimic ostentativ și, cu siguranță, fără să fi gândit vreodată filmul la persoana I-a. Dar asta nu mă împiedică să observ că supliciul pe care îl trăiește "ziditorul" din filmul lui Alexa Visarion a ajuns să se apropie până spre similitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
oameni, cum ar fi adev]rul, frumosul, iubirea sau prietenia. Exist], de asemenea, si un grup aparte, cel al „utilitariștilor idealiști”, profund influențați de operă Principia Ethica a lui G.E. Moore, care constituie elementul central al sistemului lor filosofic utilitarist ostentativ. Aceast] abordare întrunește cu atat mai puțin calit]țile unei doctrine morale credibile cu cât se detașeaz] mai mult de utilitarismul hedonist clasic și îmbr]țișeaz] idealul estetic, f]r] a ține cont dac] acest lucru este benefic sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Franța, cu privire la ceea ce era considerat a fi un comportament corespunzător pentru imigranții care trăiesc În această țară. Profesorii au considerat gestul fetei provocator, refuzând să o primească la ore. Un regulament guvernamental din 1994 le permitea școlilor să interzică „expunerea ostentativă” de simboluri religioase În interiorul școlilor. Mediatorul oficial francez În această problemă, Hanifa Cherifi, a Încercat să medieze conflictul dintre familia fetei și autoritățile școlare locale reușind să determine cele două părți să ajungă la un compromis, dar nu Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
II, partea II, cap. 6, pp. 428-433. 77 O. Stănciulescu, op. cit., p.18. * Se obișnuia ca, zilnic, pușcăriașii să fie trimiși la cerșit, în târguri, piețe etc., legați între ei și păziți de arnăuți cu ciomege care îi loveau uneori ostentativ, pentru a trezi mila cetățenilor (Quelques mots sur la Valachie, 1856, p. 8). 78 G. Creiniceanu, Literatura medicală română. Biografie și Bibliografie, Editura Academiei, București, 1907, p. 104. 79 Conferințe ținute la Ateneul din Bârlad la 1 februarie și 8
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
înstrăinate”. Un consum nerațional nu poate duce, chiar în condițiile abundenței, la un nivel ridicat de satisfacere a necesităților umane. Este necesar de aceea să fie luată în considerație și raționalitatea orientării producției spre nevoi „reale”, „autentic” umane. Războiul, consumul ostentativ, risipa nerațională sunt factori care anulează într-o măsură substanțială potențele productive. Eficienței potențiale a aparatului productiv este necesar să i se aplice deci o corecție referitoare la eficiența umană a utilizării sale. Simptomatic în această privință este cristalizarea, în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
carență de comunicare și relaționare cu un sociolog precum Traian Herseni, În ciuda contactelor dese și prelungite pe care le-au avut. Am fost contrariat. Scriam În altă parte despre ,,ratarea marxismului” la Traian Herseni, argumentând că, În ciuda declarațiilor postbelice uneori ostentative ale acestuia de aderență la marxism, prea puțin proba În scrisul lui o adeziune reală de asemenea proporții. Abuzul declarativ rata orice concretizare consistentă În spiritul textelor de după 1944 ale marelui sociolog. Lucrurile stau așa În toate lucrările sale semnificative
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
un concept recent. Evitările: dușmanii pacientului și ai terapeutului Inainte a a ajunge la sfârșitul acestui parcurs terapeutic, drumul este semănat cu obstacole care, în cea mai mare măsură, nu sunt trunchiuri de copaci care-l blochează într-un mod ostentativ (ar fi prea simplu). Odată depășite primele obstacole, adevăratele piedici în calea avansării terapiei, evitările și micro-evitările, se prezintă, adesea, ca niște rămurele presărate discret pe sol, pietricele pe care încălțămintea le adună încet, încet și care deranjează mersul. Originea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe calea cea bună”. Convorbirea continuă în legătură cu ceea ce Hubert trebuie să modifice referitor la atitudinea sa personală și la persoanele din anturaj. El nu se mai simte amenințat sau agresat lucrând asupra prevenției răspunsului, se gândește la mai multe atitudini ostentative ca la niște reflexii umoristice: „Nu poți fi întotdeauna în formă”. Este adevărat, am fost mai distant în acel moment...”. „Fără panică și dedramatizări, va spune el prietenilor săi, ne simțim bine în acest moment, să trăim clipa prezentă.” După ce
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
persoanei sau vestimentația acesteia; * glume și insulte obscene; * emiterea de sunete cu caracter sexual, fluierături; * amenințări etc. Forme nonverbale/posturale în care poate să apară hărțuirea sexuală: * gesturi sexuale sugestive; * gesturi cu mâna, degetele, brațele sau picioarele; * priviri lascive, studierea ostentativă a corpului unei persoane, diverse expresii faciale; * invadarea spațiului personal/intim al unei persoane prin apropierea nepermisă de acea persoană; * curtoazie exagerată, falsă; * expunerea indecentă a unor părți ale corpului etc. Forme scrise/grafice în care poate să apară hărțuirea
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
parte autospeculară, metaliteratură de fapt, scrisul lui, postmodernist avant la lettre în contextul românesc, se distinge de postmodernismul radical prin faptul că păstrează o aură nostalgică și sentimentală, o moderație a deconstrucției, un filon „umanist”. Aparent paradoxal - în condițiile dinamitării ostentative a mai tuturor convențiilor narative și compoziționale -, textele atestă un scrupul legat de echilibru, cu filiație clasică, și o preocupare estetă. În ce privește ansamblul datelor concrete, pseudoreferențiale, ale lumii ficționale construite de autor, acesta e greu de rezumat: extrem de bogat, alcătuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
ani de la cucerirea Daciei de către strămoșul tutelar Traian - merită un studiu mai larg, de felul celor Întreprinse de curînd de Laurențiu Vlad și Alin Ciupală. Atunci s-ar cuveni amintite și reacțiile de iritare provocate de o propagandă atît de ostentativă, ca articolul lui N. Iorga, Ascundeți țeranii!, adevărată profeție a răscoalei din 1907, sau izbucnirea aceluiași, la 27 august 1906: „CÎntați turcește, că nemțește s-a cîntat!”, ca un ecou al manifestației care avusese loc cu numai cîteva luni În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un alt interviu memorabil, luat de Paul Rabinow, intitulat Polemics, Politics and Problematizations (mai 1984), Foucault spunea următoarele: "De fapt, am fost situat în cele mai multe pătrate ale tablei politice de șah, una după alta și, câteodată, simultan: un anarhist, stângist, ostentativ sau deghizat marxist, nihilist, explicit sau cripto antimarxist, tehnocrat în serviciul gaullismului, un nou liberal ș.a.m.d. Un profesor american s-a plâns că un cripto-marxist ca mine a fost invitat în Statele Unite, și am fost denunțat de către presa
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
valoare (materială sau spirituală) semnificativă pentru cel care l-a făcut sau l-a comandat. Eficiența sacrificiului pare a fi direct legată de amploarea renunțării. În al doilea rând, sacrificiul implică nu numai renunțarea la ceva, ci mai ales distrugerea ostentativă În fața comunității (și a divinității) a bunului oferit: omorârea În cazul animalelor, risipirea În cazul produselor alimentare, al lichidelor sau al produselor vegetale. Totuși, „distrugerea” nu este absolută, deoarece, frecvent, doar o parte a hranei este oferită divinității, iar restul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin deghizări sau dramatizări, pot fi inversate atributele de sex, vârstă, poziție socială (oamenii simpli mascați În regi, generali, bogătași) sau de structură religioasă (mascarade, etichetate deseori drept „blasfemii” ale actelor, oficianților, figurilor și simbolurilor religioase); e) rituri de etalare ostentativă a elementelor simbolice: acum sunt prezentate cu mult fast statuile, altarele, icoanele, relicvele și alte obiecte considerate sacre, pentru a fi văzute, adorate, plimbate prin spațiul comunitar, atinse etc. Cu ocazia acestor procesiuni sau pelerinaje, oamenii au confirmarea depozitării elementelor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]