2,327 matches
-
înscăunat pe Mircea cel Bătrân. Este evident că în acest context politic și militar Mircea cel Bătrân a acceptat suzeranitatea regelui maghiar. De altfel, după insuccesul de la Nicopole regele Sigismund de Luxemburg și-a schimbat radical viziunea supra relațiilor cu otomanii. Pe plan intern a luat măsuri de organizare a armatei, cu ocazia dietei de la Timișoara. Pe plan extern a constrtuit un sistem de state tampon între Regatul Ungariei și Imperiul Otoman, format din Țara Românească, Serbia și Bosnia. În noua
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
preț. A venit cu oaste mare, cei 45.000 de turci împânzind dealurile orașului. 46 de zile de lupte au pus la grea încercare garnizoana celor 850 de apărători ai cetății. Sute de săteni au căzut atunci prizonieri în mâinile otomanilor. Totuși, cetatea rezista! Părea că deznădejdea îi cuprindea pe turci, căci nu reușeau în niciun chip să afle secretul vrăjii nemaivăzute care-i proteja zidurile. Până în ziua în care soția morarului, singura care știa secretul, a aflat că fiii ei
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
târziu asediază fără succes Viena. În înțelegerea de la Oradea (1538) Ferdinand I îl recunoaște pe I. Zapolya ca rege al Ungariei. După moartea lui I. Zapolya (1540) fiul acestuia, Ioan Sigismund Zápolya, sub regența mamei sale Izabella și sprijinit de otomani, moștenește tronul. Prin aceasta, Imperiul Otoman a reușit să-și extindă influența în vest și să frâneze expansiunea austriacă reprezentată de Ferdinand, care în 1531 este recunoscut de adunarea nobililor din Köln ca rege german. În Boemia, Ferdinand înăbușă o
Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/302725_a_304054]
-
catolicii, protestanții, musulmanii și evreii nu erau considerați cetățeni români, ci supuși austrieci, germani sau otomani. După independență (1878), legile au evoluat semnificativ abia după primul Război Mondial. Simultan au apărut forme de antisemitism privind nu evreii „romanioți” (greci), „sefarzi” (otomani, de origine spaniolă) sau „avdetiți” (otomani turciți, adică deveniți musulmani, numiți „dönme” în turcește), cu toții instalați de secole în țările române și vorbind perfect limba română, ci evreii „așkenazi” („nemți”) veniți foarte numeroși și recent din Germania, Austria, Galiția, Polonia
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
erau considerați cetățeni români, ci supuși austrieci, germani sau otomani. După independență (1878), legile au evoluat semnificativ abia după primul Război Mondial. Simultan au apărut forme de antisemitism privind nu evreii „romanioți” (greci), „sefarzi” (otomani, de origine spaniolă) sau „avdetiți” (otomani turciți, adică deveniți musulmani, numiți „dönme” în turcește), cu toții instalați de secole în țările române și vorbind perfect limba română, ci evreii „așkenazi” („nemți”) veniți foarte numeroși și recent din Germania, Austria, Galiția, Polonia, care vorbeau yiddish. Dintre aceștia din
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
din Creta, și civilizația miceniană din Peloponez. Ulterior au înflorit orașele-state Atena și Sparta, care împreună cu altele au constituit civilizația greacă. Marea Egee a fost controlată apoi, de-a lungul timpului, de perși, romani, bizantini, venețieni, genovezi, turcii selgiucizi și de otomani. Egeea este locul de naștere al democrației și a permis contactul dintre diversele civilizații care s-au dezvoltat în Mediterana de Est. Insulele Egeene se împart în șapte grupuri: Marea Egee acoperă o suprafață de aproape 214.000 km²; ea măsoară
Marea Egee () [Corola-website/Science/302748_a_304077]
-
Zeta, Balšić, a devenit suverană în Zeta. În 1421, Zeta a fost anexată de despotatul sârb dar, după 1455, o altă familie nobiliară din Zeta, , a devenit conducătoarea țării, aceasta ajungând ultima monarhie din Balcani care nu căzuse în mâinile otomanilor, în anul 1496, și a fost anexată la "sangeacul" Shkodër. În timpul domniei Crnojevićilor, Zeta a devenit cunoscută sub numele actual Muntenegru. Pentru o perioadă scurtă de timp, Muntenegru a existat ca "sangeac" otoman separat între 1514-1528, o altă versiune a
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
a dezvoltat o formă unică de autonomie în cadrul Imperiului Otoman, boierimea muntenegreană fiind liberă de anumite restricții. Cu toate acestea, muntenegrenii au refuzat să accepte dominația otomană și în secolul al XVII-lea au declanșat numeroase rebeliuni, culminând cu înfrângerea otomanilor în Războiul Ligii Sfinte de la sfârșitul acelui secol. Strategia militară muntenegreană a fost, ca și în cazul multor popoare europene mici care au fost supuse invaziei otomane,tactica pământului pârjolit. Muntenegrul consta din teritoriile controlate clanurile războinice. Fiecare clan avea
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
culminând cu proiectul Constituției din 1905. Cu toate acestea, au apărut dispute politice între , care sprijineau procesul de democratizare și unirea cu Serbia și cei din , care erau monarhiști. În această perioadă, una dintre cele importante victorii ale Muntenegrului asupra otomanilor a avut loc în . , fratele mai mare al , în fruntea unei armate de 7.500 de oameni, i-a învins pe otomanii superiori numeric, care au avut 15.000 de soldați la Grahovac la 1 mai 1858. Gloria victoriei muntenegrene
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
Serbia și cei din , care erau monarhiști. În această perioadă, una dintre cele importante victorii ale Muntenegrului asupra otomanilor a avut loc în . , fratele mai mare al , în fruntea unei armate de 7.500 de oameni, i-a învins pe otomanii superiori numeric, care au avut 15.000 de soldați la Grahovac la 1 mai 1858. Gloria victoriei muntenegrene a fost curând imortalizată în cântece și literatură de toți slavii sudici, în special de muntenegrenii din Voivodina, care pe atunci făcea
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
din 1878. Prima constituție a Muntenegrului a fost proclamată în 1855; ea a fost cunoscută sub numele de Codul lui Danilo. În 1910 Muntenegru a fost proclamat regat și, ca urmare a războaielor Balcanice din 1912 și 1913 (în care otomanii au pierdut tot teritoriul din Balcani) s-a stabilit o frontieră comună cu Serbia, Shkodër fiind acordat nou-înființatei Albanii. Muntenegru a fost printre țările Antantei în timpul Primului Război Mondial (1914-18). Din 1916 până în octombrie 1918, Muntenegru a fost ocupat de Austro-Ungaria. În timpul
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
agresivă la adresa Imperiului Otoman. Țarul urmărea rezolvarea a ceea ce era denumită Problema orientală, încercând împărțirea Imperiului Otoman și stabilirea unui protectorat asupra populației ortodoxe din Balcani, care era în acele timpuri (anii 1820) în cea mai mare parte sub controlul otomanilor. Rusia a dus un război victorios împotriva turcilor în 1828 - 1829. În 1833, Rusia a negociat cu turcii tratatul de la Unkiar-Skelessi. Puterile europene au crezut în mod greșit că tratatul conținea o clauză secretă care i-ar fi asigurat Rusiei
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
crezut în mod greșit că tratatul conținea o clauză secretă care i-ar fi asigurat Rusiei dreptul de a traversa cu vase de război strâmtorile Bosfor și Dardanele. Prin Convenția de la Londra asupra strâmtorilor din 1841, puterile europene asigurau controlul otomanilor asupra strâmtorilor și interziceau tuturor națiunilor, inclusiv Rusiei, să trimită vase de război prin Bosfor și Dardanele. Bazându-se pe rolul pe care-l avusese în reprimarea revoluțiilor din 1848 și crezând în mod eronat că are sprininul diplomatic britanic
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
Imperiul Otoman, care a declarat război Rusiei în 1853. Temându-se de posibilitatea unei victiorii rusești, Regatul Unit și Franța s-au alăturat în 1854 turcilor în ceea ce avea să fie cunoscut ca Războiul Crimeii. Austria a oferit sprijin diplomatic otomanilor, iar Prusia a rămas neutră, lăsând Rusia fără aliați pe continent. Aliații europeni au debarcat în Crimeea și au asediat baza militară puternic fortificată de la Sevastopol. După un asediu de un an de zile, Sevastopolul a căzut, demonstrând incapacitatea rușilor
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
urme de mercantilism timpuriu, și, de asemenea, a lucrat cu greu pentru a menține nobilimea sub controlul său. Un pericol extern îl constituiau turcii otomani. De aceea Sigismund s-a aliat cu Mircea cel Bătrân, Domnitor în Țara Românească. Împotriva otomanilor s-a remarcat Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. El a fost numit regent al Ungariei, după moartea lui Sigismund. Iancu deținea puterea asupra principatelor române. Fiul său, Matei Corvin a fost numit rege al Ungariei. El a îmbunătățit în continuare
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
timp de 5 ani. După moartea sa, Vladislav al II-lea al Ungariei ( zis si Jagiellonians) a ajuns pe tron. În 1514, are loc în Transilvania războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja care va duce la slăbirea Regatului Ungariei în fața otomanilor. În 1526, la bătălia de la Mohacs, forțele Imperiului Otoman au anihilat armata maghiară, și în încercarea de a scăpa, Ludovic al-II al Ungariei s-a înecat în raul Csele. Liderul armatei ungare, Pál Tomori, a murit de asemenea. Datorită presiunii
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
doua jumătate a secolului al XVI-lea, cazacii începuseră raiduri împotriva teritoriilor otomane sau ale vasalilor acestora. Deși erau supușii statului polono-lituanian, ei nu puteau fi controlați de puterea centrală. Pe de altă parte, tătarii, care trăiau ca vasali ai otomanilor în zonele de graniță ale Rzeczpospolitei, lansau raiduri de jaf pe teritoriul acesteia din urmă, în special în teritoriile mai slab populate din zona de sud-est. Pirații cazaci lansau raiduri de jaf în porturile comerciale otomane, aflate la o distanță
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
de jaf în porturile comerciale otomane, aflate la o distanță de până la două zile de navigație de la gura de vărsare a Niprului. În 1615, cazacii au reușit să atace zona din suburbiile Constantinopolului. Tratatele semnate în mai multe rânduri între otomani și polono-lituanieni asigurau încetarea acțiunilor agresive ale cazacilor și tătarilor, dar de nici o parte a graniței aceste prevederi nu au fost aplicate. Prin înțelegerile pe care au fost forțați să le semneze de partea poloneză, cazacii au fost de acord
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
îi prezintă chiar și pe ofițerii care au realizat aceste întreprinderi: "„locotenent-colonelul Scărlătescu, căpitan Tomița Dumitrescu și locotenent Aslan”". La reconstituirea scenelor de asalt au participat și consultanți, oameni care cu 35 de ani în urmă luptaseră pe front împotriva otomanilor. Neveridicitatea anumitor scene — mai ales a celor în care nu a avut controlul acțiunii — l-au nemulțumit profund pe Demetriade, care îi scria lui Nottara: "„...decât să am o necuviință, mai bine tac...”" Demetriade a creat însemnări de lucru, ce
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
șir de războaie. Ștefan a încercat să aducă și Țara Românească în sfera sa de inflență și a susținut un favorit al său pentru tronul muntenesc. A urmat o luptă de durată între diferiții domnitori munteni susținuți de maghiari, de otomani și de Ștefan. În 1475 a fost trimisă o armată otomană în frunte cu pentru a-l pedepsi pe Ștefan pentru amestecul în Țara Românească; otomanii au suferit însă o grea înfrângere în bătălia de la Vaslui. a adunat o mare
Mahomed al II-lea () [Corola-website/Science/303307_a_304636]
-
A urmat o luptă de durată între diferiții domnitori munteni susținuți de maghiari, de otomani și de Ștefan. În 1475 a fost trimisă o armată otomană în frunte cu pentru a-l pedepsi pe Ștefan pentru amestecul în Țara Românească; otomanii au suferit însă o grea înfrângere în bătălia de la Vaslui. a adunat o mare armată și a intrat în Moldova în iunie 1476. Între timp, grupuri de tătari din Hanatul Crimeei (un aliat recent al otomanilor) au fost trimise să
Mahomed al II-lea () [Corola-website/Science/303307_a_304636]
-
amestecul în Țara Românească; otomanii au suferit însă o grea înfrângere în bătălia de la Vaslui. a adunat o mare armată și a intrat în Moldova în iunie 1476. Între timp, grupuri de tătari din Hanatul Crimeei (un aliat recent al otomanilor) au fost trimise să atace Moldova, invaziile lor fiind respinse. Alte surse menționează însă că unele forțe tătaro-otomane au „ocupat Basarabia și au cucerit Cetatea Albă, cucerind teritoriul de la sud de gurile Dunării. Ștefan a încercat să evite o luptă
Mahomed al II-lea () [Corola-website/Science/303307_a_304636]
-
trimise să atace Moldova, invaziile lor fiind respinse. Alte surse menționează însă că unele forțe tătaro-otomane au „ocupat Basarabia și au cucerit Cetatea Albă, cucerind teritoriul de la sud de gurile Dunării. Ștefan a încercat să evite o luptă deschisă cu otomanii și a urmat politica pământului pârjolit”. În cele din urmă, Ștefan a trebuit să lupte deschis cu otomanii. Moldovenii i-au atras pe otomani într-o pădure pe care apoi au incendiat-o, provocând moartea unei părți din oșteni. Văzând
Mahomed al II-lea () [Corola-website/Science/303307_a_304636]
-
Basarabia și au cucerit Cetatea Albă, cucerind teritoriul de la sud de gurile Dunării. Ștefan a încercat să evite o luptă deschisă cu otomanii și a urmat politica pământului pârjolit”. În cele din urmă, Ștefan a trebuit să lupte deschis cu otomanii. Moldovenii i-au atras pe otomani într-o pădure pe care apoi au incendiat-o, provocând moartea unei părți din oșteni. Văzând riscul ca armata sa să fie învinsă, Mahomed a atacat cu garda sa personală, și a reușit să
Mahomed al II-lea () [Corola-website/Science/303307_a_304636]
-
cucerind teritoriul de la sud de gurile Dunării. Ștefan a încercat să evite o luptă deschisă cu otomanii și a urmat politica pământului pârjolit”. În cele din urmă, Ștefan a trebuit să lupte deschis cu otomanii. Moldovenii i-au atras pe otomani într-o pădure pe care apoi au incendiat-o, provocând moartea unei părți din oșteni. Văzând riscul ca armata sa să fie învinsă, Mahomed a atacat cu garda sa personală, și a reușit să-i remotiveze pe ieniceri, întorcând soarta
Mahomed al II-lea () [Corola-website/Science/303307_a_304636]