1,199 matches
-
un fotoliu odihnitor; pot spune că aproape s-a ascuns, Întrucât nu-l mai văd; doar dâra de fum e vie, unduiește În aer capricios, un șarpe care stă la Îndoială, să vedem pe cine va mușca cu dinții săi otrăviți; când personajul meu adoarme (deduc aceasta din absența șarpelui de fum), mă furișez către fotografie, o Înhaț și o descriu; vă desenez mai Întâi dreptunghiul ei, ca nu cumva să ne scape figura ce a fost prinsă În capcană: (Atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
regi prea Îndrăgostiți de această plăcere a cititului: a citi este un mare lux - arta perversă a regilor; ei citeau cu atâta patimă, că mulți s-au lăsat sărutați de cărți ca de o iubită supremă, un sărut de carte otrăvită, iată o născocire rafinată, posibilă doar În spațiile unde există o Îndelungă tradiție a cititului), cum nu se poate apăra nici o femeie agresată de dorințele unui rege; el citea cu o mare distincție, (nu este vorba despre haina de gală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
agitând și el o pușcă și hăpăind întruna, ca și când n-ar fi fost în stare să găsească altceva: "Nea Petrică!... Nea Petrică!..." Strigătele și înjurăturile răbufneau când ici, când colo. Furia țâșnea din ochi și din gâtlejuri ca un abur otrăvit, încingînd sutele de oameni în aceeași ceață invizibilă. Coase, topoare, furci, sape se învîrteau în aer, cercând parcă să sperie și să oprească prin amenințări apropierea primejdiei. Glasuri ascuțite de femei și copii spintecau lărmuirea bărbaților ca împunsături de ace
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apă freatică, dar mă obișnuisem. Așa cum mă obișnuisem cu mâncarea sleită, cu bătăile în miez de noapte ori cu jegul care mi se scorojea pe la încheieturi. Ai fi zis că, nemaiauzind zgomotul în care mă scufundam ca într-un aluat otrăvit, puteam simți, în sfârșit, liniștea. Or, nu era deloc așa. Acolo unde se întâlneau simțurile mele, prea tăbăcite ca să-și păstreze sensibilitatea de odinioară, așadar acolo unde ajunsesem să mă obișnuiesc cu toate astea, liniștea nu mai exista. Zgomotele de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
grămadă de bani, cât o casă... — Cu etaj, râse el. Și curte... Și un câine mare, neapărat, adăugă ea. Noi am avut unul, nu era rău decât cu cine simțea el. Cunoștea la oameni. Acum două săptămâni l-am găsit otrăvit. Cine să fie atât de ticălos încât să facă una ca asta ? Iacob nu găsi de cuviință să răspundă. — Îl chema Fidel... — Ca pe Castro ? — Ca pe toți câinii pe care i-am avut. Nu pare să fie un nume
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Orașul Interzis e poezie în cea mai pură formă. Este grădina mea spirituală, unde pot să stau întins între florile mele și să mă odihnesc. Este însă posibil să iubești aici? Atmosfera din grădina asta a fost de mult timp otrăvită. Seara aceea minunată când tu și Nuharoo v-ați plimbat împreună prin grădină..., spune Majestatea Sa pe un ton visător. Îmi aduc limpede aminte ziua aia. Erați scăldate în lumina apusului, amândouă în rochii de primăvară. Culeseserăți flori. Ați pășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi s-a părut perfect acceptabil. Asta până când, la o privire mai atentă, mi-am dat seama că nu era Romero, famelicul cu perucă, ci drăgălașul (și grosolanul) paznic de la Bungalow 8. Sammy. Se Întoarse spre Philip cu o expresie otrăvită și m-am surprins Încercând să mă feresc Într-o parte. Ochii lui Îi sfredeliră pe ai mei Într-o clipă de recunoaștere, Înainte ca el să-și Îndrepte atenția spre stradă și să cheme În tăcere un taxi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
451, expediția (coaliția) hunică spre apus este stăvilită de armata romană împreună cu vizigoții, condusă de generalul Aetius, în Câmpiile Catalaunice (lângă Troyes), din Galia. După acest eșec, Attila, întors în Pannonia, moare în condiții obscure, la o nuntă, fiind ucis (otrăvit). Puterea confederației hunice este distrusă, în 454, prin înfrângerea suferită în bătălia de la Nedao. Apoi, hunii se risipesc și dispar treptat ca popor din istorie, rămășițele hunice ce au supraviețuit s-au reîntors în stepele din nordul Mării Negre, unde cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
însă contactul e amortizat de cele patru decenii trecute de la momentul nefericitei rupturi și de modul relaxat în care Tony credea că a reușit să uite traumele cu bătaie lungă ale trecutului. Veronica vine, însă, la întâlnire cu toate armele otrăvite ale unui cuiva care nu uită și nu iartă. Romanul lui Barnes e alert și incitant ca un detective story construit în jurul unui dublu mister: de ce mama fostei iubite, pe care a cunoscut-o puțin și foarte demult îi lasă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
un munte. Când se lansa în propria apărare se exprima la persoana a treia, ca și cum ar fi vorbit de altcineva: judecătorii își pierdeau repede răbdarea și, dacă izbutea să vorbească timp de două-trei ceasuri, ei credeau ușor că dominicanul acela otrăvit nu-și apără propria viață, ci pe cea a altcuiva, a unui nevinovat. Existau momente în care, pradă propriei vanități de om cult și plăcerii digresive, ajungea la urzeala deasă de referiri istorice, filosofice, ce-i țineau ca în clește
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sfârâind de aripi și de spume/ acoperit de mânjii mărunți din vis." Visează o lume în care să evadeze, pentru că aici, săraci în zile, trăiești ca sub un ghețar legat la gât cu lungi copilării (agonice); de aceea exclamă: "Sunt otrăvită, încep a muri". Paloarea în somn o cuprinde, deși își repetă cu certitudine că triumful e posibil prin încercări repetate. Ideile sunt bătătorite, fără încărcătură emoțională, nu ne mai spune nimic. "Sala nervilor", "Răsad de spini" sunt volume în care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prefăcut în cenușă. Drumul până în pisc este zugrăvit ca în marile romane: "Treceam Mătăsoaie, dam în vâlceaua lui Niță,/ Răzbeam în poiana Popii,/ Coboram coasta în vâlceaua cu izvoarele/ Suiam iar printre stejarii bătrâni, dând cu piciorul/ în ciuperci,/ Mânătărci otrăvite/ Pălăria șarpelui,/ Răscoleam frunzele,/ intram prin tufișuri... când ieșeam în Piscul cu Bojii,/ Ni se lumina de atâta lărgime ("Piscul cu bojii"). Poetul retrăiește cu încântare peisajele de odinioară: " Când se văd munții" ei se văd rar, pentru că pădurile sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și prin „dornică să epateze”. Aci, mai curînd prin asta. Lumea „leneșă [cu pași înceți n. m.], cochetă”, surprinsă în vers, e lumea promenadei provinciale în dupăamiaza unei zile de sărbătoare. în ciuda faptului că sună plăcut, „cochetă” e un cuvînt otrăvit. La auzul lui, aproape oricine se gîndește, mai întîi, la capcanele frivolității și abia după aceea la grație. Eminescu ne-a avertizat: „Cînd, cochetă, de-al tău umăr ți se razimă copila,/ Dac-ai inimă și minte, te gîndește la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
distanță universală de la tot la tot..."). Urletul actorului de primă mărime se sparge, invariabil, de pereții indestructibili ai unui spațiu scenic impermeabil. Neputința lui de a-și face auzit lamento-ul, conștiința frigului pătrunzător ce se insinuează, cu o lentoare otrăvită, în ființa zăbrelită îi determină, la fel, invariabil, cititorului un frison simpatetic. În special pentru că poetul exploatează în primul rând acele trăiri ce tatonează, invariabil, experiența limitei ca ruptură de o alteritate infernală, dar și de o interioritate schizoidă ("Iată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
triste cresc "mari portocale clătinând lichide", "melcul suav", "fluturii miopi" sau "uzi de rouă", "mari paianjeni care cară ață". În fine, vegetalele înnobilate cu har aproape fără egal: "ciuperca fină/ Cu reverențe și cu spori în palmă", "lalea ca ceapa otrăvită/ Ca inima unui baron", "dovlecii plini de mațe sau candizi/ Și-nlăcrimați în pături de omizi" etc. Din versurile selectate mai sus, este cât se poate de evident faptul că Brumaru scrie mai mult decât o simplă "lirică gentil liliputană
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trezește primul, "cu inima plină de toate durerile lumii" și cu "ochii scăldați în roua pustiului" etc. De aici, senzația inițială că personajul (când lugubru, când luminos) este dramatic scindat, că morbul dublei sale naturi îl infestează, cu o lentoare otrăvită. Dar în ultima secțiune a cărții, instanța auctorială își devoalează, finalmente, miza portretistică, cea de a reface traseul existențial al Poetului însuși, cel în sufletul căruia moare lumina, într-o sisifică tentativă de reiterare a splendidei istorii a prințului ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
isprăvi ale eroului. În partea a doua a narațiunii, Alexandru apare ca un înțelept care vorbește în maxime. Unele variante cuprind și câteva mici istorisiri satirice, cu intenții moralizatoare. Condamnat la un sfârșit tragic, prevestit de prorocul Ieremia, împăratul moare otrăvit de unul dintre supuși. Ducipal, calul său credincios, îl pedepsește pe făptaș. Bocetului soției lui Alexandru, Ruxanda, prezent numai în versiunile balcanice, i s-au adăugat elemente folclorice românești. Alexandria a lăsat urme în literatura populară orală: în orații de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285243_a_286572]
-
o „provincie bolnavă”. Sub cupola „Marelui Circ” terorizat de „statuia de pluș a Comandorului”, ființa poetului se sufocă „infectată de logos”, sub „niagare de falși martiri și poeți mesianici”, „delirând buimac ca o fântână somnambulă” (temerară săgeată ad personam). „Crin otrăvit” de „mâlul din jur, drămuit în porții egale”, el năzuiește în zadar să „taie nodul gordian al umilințelor”, să incizeze „in vitro cangrena grețoasă a minciunii, termitiera celor lași și slugarnici”, să scrie „ca și cum te-ai întoarce printre vii”. Îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
unde fel de fel de lichele dau cu gura ca să poată trăi bine prin minciună și viclenie: ,,23,15 De aceea așa vorbește Domnul oștirilor despre prooroci: iată, îi voi hrăni cu pelin, și le voi da să bea ape otrăvite, căci prin proorocii Ierusalimului s-a răspîndit nelegiuirea în toată țara... 23,26 Pînă cînd vor mai prooroci aceștia, să proorocească minciuni, să proorocească înșelătoriile inimi-lor lor?” O spune un iudeu fără a fi strîns cu ușa sau bătut la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
răsărind așa cum fac pomii; sau dacă Arkadia l-a născut pe Pelasgos, mai bătrîn decît Luna; sau Eleusis pe Diaulos, locuit în Raria; sau Lemnos pe Kabeiros prunc frumos al misterelor inefabile...”. Textul arată că chiar cei mai turbați ivriți otrăviți de fana- tismul fariseilor și care cloceau iudeo-creștinismul, erau într-o mare încurcătură pentru că știau de alte popoare divine mult mai vechi decît ei - pelasgii și cabirii adică geții - ce trăiau încă pe pământ iar acestora nu le puteau băga
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
e frumoasă, inteligentă, iubitoare, ba chiar îl salvează de la o moarte oarecum nedemnă (toxiinfecție alimentară) - și își amintește numai orori despre soțiile anterioare, mai ales despre penultima („Vela”), precum și despre cvasitotalitatea persoanelor întâlnite într-o viață aparent interminabilă. Această retrospectivă otrăvită pare să-i consume lui „Chick” energia vitală remanentă, relegând într-un domeniu al banalității expeditive orice altă trăire sau amintire, până și experiența sa în apropierea morții, situație-limită din care oamenii de rând, ca și geniile, derivă în al
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dovedește mândră, inumană și 932 Ibidem, pp. 151-152. (trad. n.) 933 Ibidem, p. 150. 934 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 935 Ibidem, pp. 153-154. 252 crudă cu sentimentele acestuia. În această situație invectivele naratorilor la adresa ei sunt dure: „nătângo”, „șarpe otrăvit” 936 , „ființă mârșavă și rea” 937 , „zăluda de femeie” 938 . Deși decade moral prin afișarea unei legături extraconjugale, donna demonicata știe să pledeze pentru propria cauză (o soție trebuie să-și îndeplinească debitum conjugale, iar afacerile amoroase nu au o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
405. 1020 Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol. II, p. 138. 273 admirată, îl păcălește pe un student, lăsându-l să o aștepte o noapte într-un frig cumplit, dar acesta îi va da o lecție vindicativă usturătoare, numind-o totodată „șarpe otrăvit”1021, „ființă mârșavă și rea”1022). Prefăcătoria poate fi dublată și de delapidare (Biancofiore - VIII. 10 - are o viclenie remarcabilă, amestecându-se în treburile destinate bărbaților, cum ar fi negoțul și cămătăria, sustrăgând de la un negustor pe care îl ademenise
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lapte cât poate să beie pe zi.”. Este vorba de „hapurile” care conțin fier, „noua cură” începută la 26 noiembrie anul trecut. Întrucât sănătatea merge din ce în ce mai bine, este de presupus că doctorul Isac a renunțat, în fine, la mercurul său otrăvit. Nu știm dacă el a dat, totuși, scrisorile medicale de la Viena către Comitetul din Iași, dacă Iașul i-a ordonat strict să facă această nouă cură „radicală”, dacă a fost inițiativa lui, etc. Lucrurile plutesc într un vag nedefinit unde
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
îl blestema / Și-i zicea când îl culca": "Culcă-te, alină-te / Șarpele sugă-mi-te!" / Cel viteaz de ortoman / Izbea negrul dobrogean / Și cu pala lui cea nouă / Pe balaur tăia-n două, / Apoi trupul înghițit, / Plin de rane, otrăvit, / El în cârcă-l ridica, / Sus, la stână se urca / Și în lapte mi-l scălda, / De venin îl curățea / Și cu viața-l dăruia. / Apoi, mări, cât trăia, / Frați de cruce se prindea / Și-mpreună voinicea / Pe balauri de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]