1,854 matches
-
după Matei chiar la capitolul douăzeci și patru. Sunt semnele vremii de-apoi, din iad cine-ar putea să mai scape?!. Zăpada-n văzduh se face din ploi ce vin înapoi peste noi numai ape. Iarna târzie nu pleacă devreme, stă la pândă ca o osândă, cumpără vieți și nu vrea să vândă decât oftaturi, lacrimi, blesteme. Are voință autonomă tot hăul vieții este al ei, ca munții de înalt, și munții sunt grei, răsturnați peste lume ca o fantomă. Și totuși, nu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Tușnad, în Rai cu-acesat plai plin de floare... Iulie, 1978 Ale nevolniciei prea multe rele Întunericul din cerul gurii este un semn veninos; moliile rod și-n os, mai ales când sunt ale urii. Invidia-i fată bătrână mereu la pândă, încât pe ndelete ne strânge de gât cu propria noastră mână. Răul hălăduie și nu-i ajunge cu câte blesteme se ncarcă; vine un timp când răbdarea înțarcă și, ca un țap, remușcarea împunge. Pocăința, credința de mai apoi, cheamă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ca să mă joc cu ea. Nici dacă aș vâna un șoarece nu l-aș mânca ci i l-aș aduce lui PAM. M-aș lăuda cu el. Cu visul și cu povestea din vis e cam la fel. Stau la pândă - mă vedeți?...Dacă mă vedeți cu ochii minții, vă întreb. Uitați-vă cum mă încordez tot ca să pun gheara pe poveste și să v-o aduc ! Pentru voi fac asta dar și pentru mine pentru că îmi place să aflu tot
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
PAC, după ce înainte fusesem eu la AC. Tare conștiincios mi-am îndeplinit ceea ce trebuia îndeplinit și am rămas ca atare, ca soldatul acela nipon care, multă vreme după terminarea celui de-al doilea război mondial, a rămas "la obiectivul de pândă și pază" în junglă. Adică în nu știu ce și care Consiliu suprem al național-liberalismului spre exasperarea uimită și (vag) dezamăgită a cutărui coleg de breaslă scriitoricească ardeleană care, înainte de alegeri, într-o mână cu publicația pe nume "România Liberă" și într-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Spuse: - Erai la bordul navei lui Leej, în calitate de agent al Discipolului? - Firește, zise Yanar, dând din umeri. - Presupun că vrei să spui că, altfel, nava n-ar fi fost acolo pentru a ne aștepta? Yanar încuviință, abătut, cu ochii la pândă. - Dar de ce mi-ați lăsat un mijloc de a fugi? - Discipolul vă considera prea periculos pentru a vă menține aici. Ai fi putut să-i faci praf refugiul. - Atunci de ce m-au adus pe Yalerta? - Dorea să fii sub controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ești Lanark? — Da? McPake? — Bineînțeles. Urcă-te. Unde ziceai că te duci? Lanark îi explică. McPake zise: — Du-ne acolo, Cameron, apoi se lăsă pe spătar chicotind. Credeam că am dat peste o revoltă, cînd te-am văzut. Stăm la pîndă, știi și tu, într-o vreme ca asta. Jeepul întoarse spre piața catedralei. Lanark zise: — Presupun că Rima ți-a spuse despre Alexander? McPake clătină capul. — Regret, eu cunosc o singură Rima. Se ținea cu Sludden pe vremea vechiului club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
primelor sute de metri, nici măcar o singură data nu părăsi adăpostul tufișurilor sau boscheților. Ajunsese la vreo treizeci de metri de soclul aproape pustiu al Mașinii, când o duzină de automobile țâșniră din spatele unui șir de arbori, unde stătuseră la pândă; câteva arme deschiseră focul asupra lui Gosseyn urlă disperat la Mașină: ― Salvează-mă, salvează-mă! Izolată, indiferentă, Mașina îl copleșea cu imensa sa masă. Dacă era adevărat, cum spunea legenda, că ea se putea apăra singură ― pe sine și domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de înalt și, dominându-și prizonierul cu un cap, tună: ― Te avertizez, Gosseyn, fără prostii. Cum ceva nu-i în regulă, distrug și Pământul și Venus. Sălbăticia amenințării îl întărâtă pe Gosseyn. O clipă se priviră ca două fiare la pândă. Thorson fu cel care, izbucnind în râs, rupse tensiunea. ― Bine, bine ― zise el ― amândoi suntem la capătul nervilor. Hai să nu ne certăm. Dar ține minte, e o problemă de viață sau de moarte. Ultimul cuvânt îl rosti atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Spuse: - Erai la bordul navei lui Leej, în calitate de agent al Discipolului? - Firește, zise Yanar, dând din umeri. - Presupun că vrei să spui că, altfel, nava n-ar fi fost acolo pentru a ne aștepta? Yanar încuviință, abătut, cu ochii la pândă. - Dar de ce mi-ați lăsat un mijloc de a fugi? - Discipolul vă considera prea periculos pentru a vă menține aici. Ai fi putut să-i faci praf refugiul. - Atunci de ce m-au adus pe Yalerta? - Dorea să fii sub controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
primelor sute de metri, nici măcar o singură data nu părăsi adăpostul tufișurilor sau boscheților. Ajunsese la vreo treizeci de metri de soclul aproape pustiu al Mașinii, când o duzină de automobile țâșniră din spatele unui șir de arbori, unde stătuseră la pândă; câteva arme deschiseră focul asupra lui Gosseyn urlă disperat la Mașină: ― Salvează-mă, salvează-mă! Izolată, indiferentă, Mașina îl copleșea cu imensa sa masă. Dacă era adevărat, cum spunea legenda, că ea se putea apăra singură ― pe sine și domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de înalt și, dominându-și prizonierul cu un cap, tună: ― Te avertizez, Gosseyn, fără prostii. Cum ceva nu-i în regulă, distrug și Pământul și Venus. Sălbăticia amenințării îl întărâtă pe Gosseyn. O clipă se priviră ca două fiare la pândă. Thorson fu cel care, izbucnind în râs, rupse tensiunea. ― Bine, bine ― zise el ― amândoi suntem la capătul nervilor. Hai să nu ne certăm. Dar ține minte, e o problemă de viață sau de moarte. Ultimul cuvânt îl rosti atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nevoie de ființe vii. Idul nu era doar o substanță, ci un complex de substanțe, care nu putea fi obținut decât din țesuturile încă fremătătoare de viață. Minutele treceau. Corl continua să se stăpânească și să stea cu ochii la pânda, deși își dădea seama că oamenii știu că-i pândește. Îi văzu scoțând din navă o mașinărie metalică, pe care o duseră la blocul de piatră ce astupa poarta cea mare a clădirii. Ochii lui ageri nu scăpau nici o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fața spre Grosvenor. Corl se ghemui jos, furios pe omul acesta care-l silise să-și dea în vileag capacitatea de a controla energiile din afara propriului său organism. Acum nu mai putea face altceva decât să aștepte, cu ochii la pândă, urmările. Kent continua să-l privească pe Grosvenor. - Cine naiba te crezi, de dai ordine? Se răsti el, înciudat. Grosvenor nu-i răspunse. Rolul lui în acest incident luase sfârșit. Într-un moment de criză, rostise cuvintele necesare, pe tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
scruta încordat întunericul, sperând ca acel unic reper va redeveni vizibil. Dar nu văzu decât punctele luminoase ale stelelor depărtate, înfipte ca niște bumbi în catifeaua spațiului infinit. Deodată, însă, unul din punctele acestea începu să crească. Cu ochii la pândă, Corl văzu cum punctul devine o pată, apoi un glob luminos, din ce în ce mai mare, până când, drept în fața lui, apăru, cu toate hublourile luminate, însăși nava pe care, mai adineaori, o văzuse dispărând în urma lui. În clipa aceea Corl simți că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
întoarse spre Korita și-i spuse: - Asta-i tot. Desigur, se putea întâmpla ca la un moment dat, să nu mai audă deslușit mesajul, deși acesta ar fi continuat să i se întipărească adânc în creier. Cu urechea mereu la pândă, Grosvenor își examină pentru ultima oară encefalostatul și-l găsi în perfectă stare. - Mă branșez pentru cinci ore, îi explică el arheologului. Dacă apeși pe asta (și-i arătă un buton roșu) mă poți deconecta chiar și mai devreme. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să formuleze unele îndoieli. Ar fi putut împinge până la concluzia lor logică afirmațiile lui Gunlie Lester, arătând ca cele petrecute nu erau un rod al hazardului. Ar fi putut chiar să sugereze că o hoardă întreaga de monștri stătea la pândă pe aproape, așteptând ca semenul lor să fie capturat. În realitate, fuseseră luate toate măsurile de precauție împotriva unor astfel de eventualități. Deschizând scutul energetic doar atât cât să permită trecerea cuștii, puteau fi siguri că nu ofereau inamicului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nici nu voia asta. Trebuia să aibă grijă să nu facă nici o mișcare suspectă până nu va ajunge în interiorul navei. Lada cu gratii de metal se apropia încet de el. Cei doi bipezi oare o conduceau stăteau cu ochii la pândă. Unul dintre ei ținea în mâna o armă - Ixtl simți că-i încărcată cu proiectile atomice. Era o armă vrednică de oarecare admirație, deși își avea limitele ei: putea fi folosită împotriva lui doar în afara navei, căci în interiorul acesteia ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mânat de o neliniște pe care n-o mai încercase până atunci. În timp ce trupul și fața îi erau aplecate peste utilaj, tălpile lui sensibile înregistrară o schimbare bruscă a vibrațiilor din interiorul navei Se opri din lucru și rămase la pândă, până când înțelese: motoarele amuțiseră. Uriașa navă se oprise din zbor și încremenise în spațiu. Stăpânit de o spaimă nelămurită, Ixtl reîncepu să lucreze, mișcându-și febril degetele lungi și negre ca niște sârme. Deodată se opri din nou, copleșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu doar cu insectele muribunde găsite la întâmplare. Și astfel, agonisise oarecare cunoștințe; învățase, de pildă, să deosebească insectele care vânau de cele care cădeau pradă, ajunsese să știe orele de vânătoare ale tuturor speciilor și locurile unde stăteau la pândă gângăniile lipsite de aripi; pe cele zburătoare îi venea mai greu să le urmărească, deși își aveau și ele tabieturile lor. Anabis învățase să se folosească de substanță lui gazoasă pentru a împinge pe nesimțite victimele spre destinul lor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mai apasă încă nesiguranța. Deschise ochii, pornită împotriva zilei ce avea să urmeze. Se ridică în capul oaselor și încercă să-și mai relaxeze fața încordată, în acest moment, vreo cinci-șase cameriste, care stăteau mai mult sau mai puțin la pândă în spatele unui paravan insonorizat, se repeziră spre ea, oferindu-i o băutură energizantă. Adaptară lumina solară și dormitorul cel mare se lumină pentru o nouă dimineață. Masaj, duș, machiaj, pieptănat, coafat - și mereu, în timp ce trecea prin toate aceste operații cotidiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a ta nemurire 240 Ființei trecătoare e peire. El o privi atunci cu ochii țintă: În fața-i slabă-zîmbet dureros; Se face stea și iarăși se avântă 56 {EminescuOpVI 57} În cerul nalt, în roiul luminos. 245Acolo toată noaptea stă de pândă Și prin fereastă el privea duios, Cu o lumină dulce, tristă - clară, Să vadă umbra-i albă și ușoară. A doua zi el se făcu o ploae, 250În tact căzîndă, aromată lin, Și din ferești perdelele le-ndoaie Burând prin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un pat amenajat, stătea și supraveghea împrejurimile și în special urmărea patrula de miliție care era pe urmele bandei. AȘAșa depistat că o patrula se apropia de pădure și atunci bandiții le-au ieșit în întâmpinare, au ocupat loc la pândă și când le-au venit în obiectiv i-a împușcat mortal pe locotenentul Iuga Iancu, lucrător în cadrul direcției judiciare a Inspectoratului General al Miliției București și plutonierul major Haliț Dumitru de la miliția raion Tulcea, regiunea Galați. I-a dezbrăcat de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și nici despre legăturile și numele gazdelor și susținătorilor lor,care ne-ar fi putut ajuta la capturarea celui de-al treilea membru, cel mai periculos fiind șeful bandei, care trebuia neapărat prins viu. Într-o noapte pe când eram de pândă, un subofițer pleacă la câțiva metri și îl aud că face ca huhurezul. Urmărindu-l am observat că și în a doua noapte s-a repetat povestea. Am bănuit că este un semnal și ceva este în neregulă, deoarece deși
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
împreună cu pădurarul mergeam în pădure la vânat de căpriori și cerbi dar de și am stat nopți în șir nu am putut vâna nimic deoarece nu aveam chemare pentru a deveni un bun vânător și mă mulțumeam că stăteam la pândă în aer liber și priveam cam de departe vânatul. Într-o dimineață retrăgându-mă singur din pândă am cules și o sacoșă mare de bureți venind cu ei bucuros să-mi gătească Tinca, dar spre mirarea și supărarea mea, pe
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
în șir nu am putut vâna nimic deoarece nu aveam chemare pentru a deveni un bun vânător și mă mulțumeam că stăteam la pândă în aer liber și priveam cam de departe vânatul. Într-o dimineață retrăgându-mă singur din pândă am cules și o sacoșă mare de bureți venind cu ei bucuros să-mi gătească Tinca, dar spre mirarea și supărarea mea, pe toți mi i-a aruncat la gunoi zicând că sunt otrăvitori. Apoi m-am dus la vânatoare
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]