1,838 matches
-
Micu, prefațatorul altui volum (Poezii, 1961) crede c ă „ne aflăm în fața unui poet pentru care - ca să întrebuințăm o vorbă celebră - „Lumea exterioară există.” și n‐a greșit! MATERNITATE Priveam aceste țări, aceste spații, Cuprinse‐ ntr - ale mărilor hotare: Maternul pântec, după lungi gestații, Le‐ a împânzit cu neamuri și popoare. Prin ani de beznă, de nădejdi și luptă, Omul avu, alăturea de el, Iubita zveltă, fața mumei suptă, Adânc îndemn spre luminosul țel. Ca muma peste leagăn așteptând Să‐ și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Voce și val” (1976). A fost o prolifică creatoare de literatură pentru copii, cu o remarcabilă activitate de traducătoare din Raf ael, Albert, Max Frisch, J.Atila, Louise Labé, Fr. Schiller, N.Hikmet et c. PRIMUL ȚIPĂT Îl legăna ușor în pântec, îl legăna. Cât de sărmană să fie maghernița, Odaia maternă Are totdeauna o pernă De catifea. Grijile mari nu ajung la urechile mici, Se strâng în inima care‐ și deschide aripile ca un cântec, Peste noaptea din pântec. Undeva, în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ușor în pântec, îl legăna. Cât de sărmană să fie maghernița, Odaia maternă Are totdeauna o pernă De catifea. Grijile mari nu ajung la urechile mici, Se strâng în inima care‐ și deschide aripile ca un cântec, Peste noaptea din pântec. Undeva, în memoria vremii, Rămâne igrasia magherniței, frigul și singurăta tea, Ca un bizantin și ciudat triptic. Doar noul născut în casă cea nouă Nu mai știe nimic. Țipătul lui Cel dintâi țipăt ‐ despică noaptea în bloc, țipătul lui își
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pătrunzătoare, care dau cu tifla sentimentalismelor leșioase și patetismului despletit, cu zahariseli de flașne tă.” Cristian Sandache „Privirea lui Clio” Marin Sorescu și fascinația universului rural”, din Dacia litera ră, ianuarie 2009. CTITORIE Așa cum stai, Dreaptă, Cu brațele moi Pe pântecul plin, Pari o veche soție de voievod Ținându‐ și ctitoria. și parcă‐aud un glas Venind de dincolo De dispariția materiei: « Noi Ion și Ioana, cu puterile noastre am durat acest sfânt Copil întru veșnica pomenire a acestui soare și‐ a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
reacție la aceste profunde emoții, Ujiie se agăța acum de frâul calului lui Hideyoshi. — Chiar dacă nu se cuvine ca eu să vă însoțesc, vă rog, lăsați-l măcar pe Generalul Mosuke să fie alături de dumneavoastră. Sunt gata să-mi spintec pântecele chiar acum, bucuros, ca să vă risipesc orice neliniște! Și duse mâna la jungher. — Ține-ți firea, Ujiie! strigă Hideyoshi, lovindu-l peste mână cu cravașa. Mosuke mă poate urma, dacă dorește atât de mult să vină cu mine. Dar ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare, și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, și înfățișarea lui era înfricoșătoare. 32. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pîntecele și coapsele îi erau de aramă; 33. fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier, și parte de lut. 34. Tu te uitai la el, și s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mîini; a izbit picioarele de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
mama holbându-se la mine de parcă mi-ar mai fi crescut un cap. Doamne ferește! a spus ea cu vocea tremurândă. De unde ai toate vânătăile alea îngrozitoare? M-am uitat în jos și mi s-a părut că văd corpul altcuiva. Pântecele, brațele și coastele îmi erau acoperite de o grămadă de pete de un purpuriu întunecat. —O! am șoptit eu. Presupun că trebuie să fie de când mi-au făcut spălăturile stomacale. Dumnezeule mare! a zis mama, încercând să mă ia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în care se citea ticul speței șmechere și degenerate: ticul făcutului cu ochiul. Adormise cândva, pierdut în stratosferele nopții. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă puțin în stânga, spre mica fereastră. Scaunele vibrează ușor, un scurt curent de alarmă frisonează pântecul de știucă metalică al avionului. Pasagerii privesc spre distinsul turist, ca și cum comportarea acestuia ar fi, de fapt, adevăratul test al zborului. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin nu dă, însă, nici un fel de semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întorc cu toții spre domnul elegant și occidental, să ghicească, pe importanta sa figură, primejdia. Turistul e calm, nici o grijă. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă spre stânga, spre mica fereastră. Scaunele vibrează din nou, scurt curent de alarmă prin pântecul de știucă metalică al avionului. Pasagerii privesc iar spre distinsul pasager, ca și cum comportarea acestuia ar fi, de fapt, adevăratul test al zborului, ca și cum de el depinde soarta lor. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
registrul de socoteli, de parcă toată ziua n-ar fi făcut altceva decât să pună la punct contabilitatea hotelului. Dar turuiala se și declanșase, pregătită de mult. „Cuceritorii au procreat cu indigenele. Da, lăcomia de timp și spațiu se răzbuna în pântecul femeilor. Singuraticul care nu respectă nimic. Indigena prostituată, curtezana, eventual amanta. Bordelul a rămas în America Latină o instituție durabilă, clasicizată.“ Distinsul domn profesor nu ridicase bărbița din registrul contabil, șeful ierarhic Gică holba ochii, ca la urs. „Albul a introdus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
buzele marine. Picioarele ei lungi lungi tremurau pe tavanul care tremura, ca și zidurile și ferestrele și podeaua. „O, Irina“, expia expira, în sfârșit orfanul. „Irina, Irina“, se confesa, izbăvit, clovnul, masca înlăcrimată pe sânii ei electrizați, capul învins pe pântecul cosmic, să prindă ecoul, confirmarea, și mai jos, să-și lipească, ultimă gratitudine, buzele mincinoase, de floarea canibală. Vindecat, muri, adormi somnul ultim. Avionul se apleca spre stânga, scaunele vibrară. Un frison de alarmă trecu prin pântecul metalic, stewardesa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
capul învins pe pântecul cosmic, să prindă ecoul, confirmarea, și mai jos, să-și lipească, ultimă gratitudine, buzele mincinoase, de floarea canibală. Vindecat, muri, adormi somnul ultim. Avionul se apleca spre stânga, scaunele vibrară. Un frison de alarmă trecu prin pântecul metalic, stewardesa se afla în fața sa, să-l servească, goală, sub rochia lungă de voal. Tava de argint din mâinile ei lungi trepida, ca și carcasa avionului. Se aplecase, totuși, spre el, îi întinse sânii sticloși, cu bobul bec din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la spital! Doamna Moarte, cu masca ei strălucitoare, superbă, cu sufletul caritabil și trupul terapeutic. Vestala inițierii în zădărnicie. Pământ! Pământ!, strigă corăbierii. Femei! Femeia din pământ care ne reobișnuiește cu pământul. Adevărul prim și ultim. Pământ am fost, în pântecul pământ ne întoarcem. Chiar așa, copile. Lilit, prima femeie a lui Adam, era numai pământ, ca și el. Cunoscută printr-o singură acțiune. A sedus doi îngeri, a aflat de la ei parolatainică, a deschis porțile cerului și... a zburat. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-meu, șoptește aia, arătându-și iar strungăreața. Stai, fată, puțin! o țipă Viner. Zi-i ce vrei! Păi vino-aicea, că nu pot să urlu! Hai, zi-i! Țigăncușa se-apropie fără chef de masa noastră, până ajunge să dea cu pântecul de muchea de tablă. Da’ să știi că nu-ți mai dau băutură! Nu băutură, da’ un pic de apă de la tine din pizdă-mi dai? Ce-i aia? întreabă fata râzând sonor și face pași înapoi spre ieșire. Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
închide ochii și continuă să plutească. După un răstimp, înoată spre marginea bazinului. Îl privesc cum iese din piscină. Apa cade de pe el în șiroaie argintii. S-a îngrășat enorm. Mușchii de pe piept și brațe sunt umflați și moi. Sub pântecul rotunjit, picioarele îi sunt extrem de subțiri. Ia de jos un prosop și își pune niște pantaloni scurți gri. Sună-l pe premierul Zhou să convoace o ședință. O să stau de vorbă cu „băieții din vechea gardă” pe data de optsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
până când, nervoasă, ca orice femelă În starea ei, Îl scuipa sau Îi vâra, pe tăcute, o gheară lemnoasă prin stofa ieftină. Din Sonata lui Brahms nu auzea mai nimic, dar, cel puțin, avalanșa de sunete Îi acoperea bolboroseala rușinoasă a pântecului, chinuit de posturile lungi cu varză și fasole de la cantina seminarului teologic. Și pândea, mai departe, fața Îngustă, din ce În ce mai febrilă, a Anei Maria, descoperită de părul greu, strâns la ceafă, și conturul sânilor ascuțiți prin bluza roz, vaporoasă. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe piept. Ieși din cadă, se uscă frecându-și pielea cu un cearșaf aspru, apoi se examină în oglindă. Se privi din față și dintr-o parte. Trupul lui arăta la fel de bine ca în tinerețe. Mușchii fără pic de grăsime, pântecul supt, pielea netedă. Maturitatea îi adusese doar un plus de vigoare. Se îndreptă spre o mică instalație de porțelan din colțul odăii și începu minuțioasa operație de spălare a dinților. Scoase periuța de dinți dintr-un etui de argint, presără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Hainele nu-l mai cuprindeau. Arătau și scurte, și strâmte, tocmai bune de dat la telal. ― Te-ai sculat, moțule? Iancu nu mai avea timp să se dezbrace, așa că se lipi repede de sobă, ca să-și acopere cumva pieptul și pântecul gol de privirile mamei. Clucereasa Elenca deschise ușa și dădu să intre cu tava în mână, căci era tocmai ora zece, ora zakuskăi. Zări orătania caraghioasă crescută pe sobă, căscă ochii mari și izbucni în hohote. Râdea cu poftă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ochiul unui animal nevăzut cerceta o clipă cuprinsul pădurii, ca să dispară apoi fără urmă. Când și când, puzderii de gâze, șerpi lunecoși, iezi rătăciți și iepuri fugari se ițeau din iarba înaltă și piereau dintr-odată, ca mistuiți de un pântec magic. Cu siguranță, cumanii care intraseră cândva în această pădure experimentaseră pentru prima oară vraja sau extazul. O numiseră Deli Orman, pădurea nebună. Și, în miezul acestei păduri, un pârâu sălta vijelios dintre stânci, aluneca într-o cascadă de curcubee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Măneni: Mo-șâ-ia-cob, În patru silabe, ci ca mama, ca tata: Moș-iàcob! În două, „Iacob” fiind Înghesuit În una singură). Păstrez și acum, «aici, la inimă» (Basarabeanul, când spune: „inimă”, Își coboară pleoapele peste ochi și apasă, repetat, cu degetele mănunchi, pântecele, Între buric și lingurică), păstrez, deci și acum, În inimă consistența strigătului meu de dimineață, cu tot ce avea el de-pregătire, de-așteptare, de-promisiune. Apoi răspunsul lui: - Hă! Răspuns pe măsură: Moș Iacob Îl Împroșca, Îl Împușca, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-ți place sau nu. Asta doar dacă nu cumva știi cum să le arunci într-o găleată de apă. În cazul ăsta, ce mai risipă de artificii. Își privi brațul, nuanța de mahon a pielii. Privi razele soarelui trecând peste pântecul lui, felul în care se iveau și dispăreau printre frunze. Pinky decise că fratele său avea mare dreptate. Nu avea nici un motiv să se arunce în găleata cu lacrimi și nici să stea și să îndure un sentiment ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
noastre, se pot realiza lucruri uluitoare cu ajutorul lămpilor cu halogen. — Serios? spuse ea, Încrețindu-și fruntea și examinând cu atenție revista. Aici scrie că are o boală de piele rară. Ușile se deschiseră larg și intră o femeie Însărcinată, cu pântecul umflat maiestuos, ca o pânză de corabie. Pe frunte, părul Îi era coafat În codițe africane, iar la spate era adunat Într-un aranjament complicat, cu bucle și Împletituri. Ar fi putut fi o splendidă statuie pentru prora unei corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a Întâmplat În creșă, pentru că m-am dus direct acolo și n-am mai ieșit decât atunci când poliția ne-a trimis pe toți acasă. Țineam puloverul În brațe cu atâta grijă, de parcă ar fi fost pruncul care-i creștea În pântec. Nu-l privisem mai mult de o secundă, dar eram sigură că pe poale aveam să găsesc câteva picături de sânge. Sângele Lindei. — Vă rog, am zis, nu e nevoie să vă scuzați. Absolut deloc. 23 În camera imensă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
totul alaltăseară În periscop și simțeam o atmosferă familiară În cele două experiențe. Iată, Îmi spuneam, acum ești aici, Într-o situație nefirească, chinuit de un imperceptibil miros de lemn vechi, muced, crezându-te parcă Într-un mormânt sau În pântecul unui vas În care e pe cale să se petreacă o transformare. Dacă ai scoate numai puțin capul afară din cabină, ai vedea În penumbră obiectele care astăzi, mai devreme, Îți păreau nemișcate agitându-se ca niște umbre eleusine printre aburii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Agliè. În fiece dimineață vasele sunt Îngropate Într-o grămadă de bălegar proaspăt de cal, sau chiar cald, care furnizează temperatura potrivită pentru creștere. De aceea la Paracelsus apar prescripții În care se spune că homunculii trebuie crescuți la temperatura pântecului de cal. După cum spune gazda noastră, acești homunculi Îi vorbesc, Îi comunică secrete, emit profeții, unul Îi dezvăluie adevăratele măsuri ale Templului lui Solomon, altul cum să exorcizeze demonii... Cinstit să fiu, eu nu i-am auzit niciodată vorbind.” Aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]