13,312 matches
-
preling, ca o tainică sângerare, dâre lungi de salivă, Împrumutând reflexele diamantii ale luminii de afară. Îmi aprind o nouă țigară și inspir adânc. Nu mai tușesc. Ușor amețit și cu ”ceva” experiență de fumător acum, mă las Învăluit de pânzele subțiri ale norișorilor formați. Seamănă cu fâșiile străvezii văzute de atâtea ori pe cerul matinal. Poate că ar fi potrivit să beau ceva, mi-am spus Înmugurit de noua mea idee, și am rânjit bucuros În sticla geamului Întredeschis. Nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe fața sa, nicio umbră nu-i străbate chipul. Îmi trag scaunul și o privesc Îndelung, ca un câine care veghează somnul stăpânului său. E o creatură perfectă, trimisă de Dumnezeu să-mi lumineze mie singurătatea, desprinsă parcă dintr-o pânză renascentistă, lucrată Într-un moment de maximă inspirație. De sub pătură Îi iese un picioruș dezvelit până la gleznă, pe care are o brățară aurită. Unghia degetului mic este vopsită cu ojă roșie, puțin neregulat. Zâmbesc și-mi apropii emoționat buzele de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fost un om pentru meseria lui, pentru blocul ăsta, iar lumea l-a urât pentru că el le cerea tuturor să fie corecți... După ce femeia mai scoase un oftat adânc, se retrase Într-un colț, la picioarele decedatului, aranjând ceva la pânza care-l acoperea. Apoi se instală În Încăpere o liniște apăsătoare, de mormânt. Am coborât cu aceeași dificultate treptele spre garsoniera mea. Deși nu am stat mult cu domnul Cantemir, piciorul Îmi amorțise și mă săgeta dureros, iar nările purtau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a ieșit În mare viteză, fără să mai spună nimic. Mă contemplu de o jumătate de oră În oglinda de la baie. Am pielea urâtă, de un cafeniu spălăcit, brăzdată de șănțulețe Întretăiate, de pliuri În coada ochilor, ramificate ca niște pânze de păianjen. Din nas și din urechi Îmi răsar mereu fire de păr, cu tot efortul meu aproape zilnic de a le Îndepărta. Sunt aproape chel În vârful capului, iar pletele, inegale, Îmi atârnă haotic peste urechi. Îmi pipăi apăsat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cunoșteau din vedere sau abia o remarcaseră. Toată noaptea m-am zvârcolit În așternut fără a visa nimic concret. Doar frânturi de imagini, gesturi, glasuri În care se amestecau diferite chipuri de oameni Întâlniți pasager prin viață și rătăciți În pânzele neștiute ale memoriei mele, pe care mi-am imaginat-o Întotdeauna asemeni unei cochilii de melc: cu cât te afunzi mai adânc În spiralele ei Îngustate, cu atât totul devine mai palid, mai nebulos, mai dizolvat, acoperindu-se de praful
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tot timpul praful de pe mobilă. Pe la unsprezece se ducea în bucătărie și pregătea prânzul, din care întotdeauna mânca foarte puțin, apoi spăla vasele cu răbdare pentru fiecare pată. Restul zilei și-l petrecea în sufragerie cosând goblenuri. Strânsese zeci de pânze în sertarele noptierei, dar nu se putea îndura să le vândă. Pe unele le înrămase și tapetase cu ele pereții holului, cu altele făcuse fețe de pernă pentru canapea. Eu nu am înțeles niciodată de ce mătușa Ada trebuie să coasă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
încă aglomerat; Mara mai privi o secundă balconul de la etajul patru, de parcă îl vedea pentru ultima oară, și apoi traversă. O apucă pe Rosetti, apăsând în tocurile de la pantofi. Mergea repede, de la umbra unei umbreluțe la alta. Soarele ardea prin pânza cu reclame la Coca-Cola sau Carlsberg și prin frunzele copacilor din stație. Pe sub sutien deja i se scurgeau două firișoare de transpirație care se topiră în cordonul ce-i strângea mijlocul. Mara puse geamantanul jos, scoase batista din poșetă și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ar fi așteptat o binecuvântare. Mara îi zâmbi drăgăstos și Nela ieși. Înapoi în dormitor, Mara se simți din nou în siguranță. Puse florile în vază și scoica pe noptieră, apoi dădu drumul la televizor. Doamna Aurelia întredeschise ochii. Prin pânza de păianjen de pe ochi, văzu chipul drag al Marei. Când te-ai întors? — În seara asta. — Cum a fost? — Foarte aglomerat. — Ai avut timp frumos? — A fost foarte cald. — Te-ai bronzat? — N-am prea stat la soare. — Mi-ai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fie trainică, ținu să o asigure de buna sa credință. - Îmi place să aud acest lucru din gura ta, spuse Victor. Tu meriți mult mai mult, încercă el să pluseze cu bună știință. Punea în toate cuvintele vânturi prielnice, ca pânzele corăbiei în care o îmbarcase pe fata aceasta să străbată pe Mările Speranței. Lăsă că se înțelege că planurile lui nu se opresc aici. - Dragul meu soțior, mie nu-mi trebuie nimic mai mult. Dacă te am pe tine, am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tehnic și ornamental realizat. Sicriul și l-a numit tron. Tronul de pe care, după moarte, se va afla mai aproape de cel de sus. și, toate astea, o revigorau permanent. și-a instalat tronul și crucea în dormitor. În spatele unei scumpe pânze, transparente, de culoarea aurului. Prin care se vedea, în partea cealaltă,ca într-o oglindă de poveste. Despre acest fapt, s-a dus vestea, prin întreaga comunitate. Aprecierile erau dintre cele mai diverse. În majoritate, însă, pozitive. Totul, de la un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dumirit, prin viu grai: a, le fură, le-au furat. Acum, ăsta din coșciug e mare literat. și hoții ăștia vor să aibă câte o ultimă amintire, de la defunct. Defunct, zici, mata, părinte, sărut’mâna? Defunct, zici? Da! Când, deodată, pânza de pe față este aruncată cât colo, iar din raclă, sare, ager ca un mire, Hilarie Cârmuz. Mulți dintre cei de față, o rup de fugă, care încotro, strigând, scuipându-și în sân; care, scuipau și ei, pe unde puteau, continuând
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
colo, conchide, liniștită, domnia sa doamnă Stareță. Măslinele Uimitor! Cu cât firesc, cu ce poftă și cu ce simplitate mănâncă aceste două fete! De fapt - mai degrabă, fetițe, decât fete. Surori. șezând una lângă alta. La mesuța frumos acoperită cu o pânză gri, cu blidele dinainte și cu fața la televizor. Un televizor de dimensiuni reduse - ca și ele. Mănâncă și privesc programul. În liniște. Cu atât aplomb! S-au întors, nu demult, de la marea demonstrație care a avut loc, azi, de 1 Decembire
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ochii oamenilor și s-O îngrop. De data asta n-am mai ezitat. Am luat un cuțit cu mâner de os, care se afla în alcov. Mai întâi am tăiat cu infinite precauții veșmântul subțire și negru care, ca o pânză de păianjen, Îi făcuse corpul prizonier, singurul voal ce O acoperea. Părea să fi crescut, talia era mai înaltă ca de obicei. Apoi i-am tăiat capul; din gât îi curseră câteva picături de sânge închegat și rece. Au urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
construită din cărămizi, peste ruinele miilor de case antice. Pereții, tencuiți cu var, poartă o inscripție sub formă de friză, exact ca aceia ai mormântului. Cel mai mic detaliu al acestei încăperi îmi mănâncă o groază de timp. De exemplu, pânzele de păianjen din colțuri - pentru că, de când am căzut la pat, mă ocup mai puțin de mine. Cuiul lung plantat în peretele gros a suportat leagănul meu și al soției mele, poate și greutatea altor copii. Puțin mai jos, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îmbolnăvea, celălalt începea și el să se simtă rău. Cum se spune, era ca două jumătăți ale unui măr. Pe scurt, se apucară de comerț. La douăzeci de ani, se duseră în India, pentru a vinde specialități de Rey: stofe, pânze imprimate, voaluri înflorate, stambe, paltoane, ace, șaluri, ceramică, argilă de spălat părul, piei pentru truse de scris. Tatăl meu se instala la Benares, iar pe fratele său îl trimise să umble prin alte orașe ale țării în scopuri comerciale. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cămașă și chiloți, să-mi iau un ultim rămas-bun de la defunctă și m-am dus în camera mortuară. Două lumânări de camfor ardeau deasupra cadavrului. Cineva pusese un Coran pe stomacul nefericitei, ca să nu intre diavolul în corpul său. Ridicai pânza care-i acoperea fața. Fața gravă și atrăgătoare părea modelată de amprenta tuturor iubirilor pământești: expresia ei mă făcu să mă prosternez. Totuși, moartea mi se părea un eveniment natural, banal. Un surâs disprețuitor înghețase în colțul buzelor dispărutei. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
detronează”(111); „Liubov e o Mutter Courage a aristocrației. O Mutter Courage pe dos, căci , pe cîtă vreme mama brechtiană nu are astîmpăr, Liubov rămîne nemișcată”(114); „Livada de vișini a fost balena albă a lui Lopahin”(127); „Vocea sîngelui [pînza lui Magritte] evocă Livada de vișini : un copac imens, În trunchiul căruia zărim, așezate În două intrînduri separate, o casă burgheză și un ou enigmatic”(131); „Lopahin acțio nează asemeni lui Alexandru cel Mare și greșește”(142)... Comparațiile marelui teatrolog
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
repede. Soțul meu era plecat în misiune pe mai multe săptămâni. Eu am fost, ce-i drept, slabă de înger, iar el plin de bani și...Fostul meu soț nu va ierta niciodată această greșeală. Zicea că va merge până-n pânzele albe numai să ne vadă pe amândoi rași de pe suprafața pământului. Tu nu glumești? - o privesc insistent. N-am cum să glumesc. Raiul petrecut cu celălalt soț, chiar dacă în sinea mea nu-l iubeam deloc, s-a transformat alături de actualul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mama din groaza care mă cuprinsese. Când i-a pus căpăstrul cu zăbală, spre mirarea mea calul a stat cuminte. „Acum ține-l bine, până aduc eu ce îmi trebuie”. Îndată s-a întors din casă cu niște bucăți de pânză albă, cu un coltuc, cu un brâu și...cu un ac mare cu ață lungă pusă în el...În acea clipă, atâtea gânduri strașnice îmi treceau prin cap încât la un moment dat vedeam armăsarul sărind în două picioare peste
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vedeam armăsarul sărind în două picioare peste noi, făcându-ne una cu pământul!...Mama însă și-a așezat la îndemână cele aduse din casă, în timp ce vorbea singură: „Costică, băiatule! Să fii cuminte! Mama o să-ți coase rana, apoi deasupra punem pânza asta curată, peste care așezăm pernuța și pe urmă legăm cu brâul...Asta până mâine, când o să aducem de la târg tot ce ne trebuie...O să-i treacă buba băiatului și la primăvară ieșim la câmp! Da, da! O să ieșim la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
adune îmbrăcămintea lui Hliboceanu. De ce o aduni, Măriuță? Vreau să le scutur de omăt și să le spăl pe cele pătate de sânge. Lasă asta și pune pe foc un ceaun cu apă, ca să-i spălăm rana. Pregătește și niște pânză curată, ca să-i legăm capul. Îndată, Ioane - a răspuns Măriuța, ieșind cu hainele lui Hliboceanu în brațe. Cotman l-a dezbracat până la jumătate, frecându-i mâinile și pieptul, cu gândul că își va reveni repede. În acest timp a intrat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui Hliboceanu în brațe. Cotman l-a dezbracat până la jumătate, frecându-i mâinile și pieptul, cu gândul că își va reveni repede. În acest timp a intrat Măriuța, purtând ceaunul plin cu apă clocotită și sub braț o bucată de pânză albă. Când l-a văzut pe Hliboceanu - aproape despuiat - întins în crivat, i s-a tăiat răsuflarea. Întotdeauna l-a văzut numai îmbrăcat ca un haiduc: cămașă albă peste care se încolăcea chimirul lat plin de ținte strălucitoare, ciubote înalte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Destul ai stat ca de piatră. Trezește-te! Lasă că om afla noi cine îs lotrii care te-au lovit câinește! Să nu creadă ei că îi vom ierta, ferita Sfântului!” S-a apucat apoi să-i înfășoare capul cu pânza pregătită. Fâșia albă scotea și mai mult în evidență frumusețea bărbătească a chipului lui Hliboceanu. În timp ce își admira opera, buzele lui Hliboceanu au îngăimat un singur cuvânt: „Apăăă!” Cotman a luat de pe masă ulcica cu apă, i-a ridicat cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
știe ce ne mai poate aștepta la drum de noapte - a stabilit Hliboceanu ordinea de bătaie. S-a înțeles! - a răspuns Mitruță, ca la cătănie. Au aprins felinarele, dar bobul lor de lumină abia se zărea, ca o părere, prin pânza deasă țesută de ninsoare. Fiecare mergea purtând gândurile lui: „Iaca acușica îi Crăciunul și eu n-am apucat încă să tai porcul. Mâine însă îl iau pe Alecu și ce-i a tunde chelbosul? Una-două l-am și pârlit” - gândea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a Început Încă de la recepție: RECEPȚIONERUL: Bine-ați venit. Numele, vă rog. NAPOLEON: Napoleon Bonaparte. RECEPȚIONERUL: Vreo literă dublă? NAPOLEON: Nu. RECEPȚIONERUL: Ocupația? NAPOLEON: Împărat. RECEPȚIONERUL (după ce a răsfoit Îndelung nomenclatorul de meserii): Nu avem așa ceva. Poate impiegat. Sau Împâslitor pânză sticlă. NAPOLEON: Nu, Împărat. RECEPȚIONERUL: Unde v-ați desfășurat activitatea? NAPOLEON (deja iritat): Întoată Europa. RECEPȚIONERUL: Aha. Deci flotant. La mine scrie caporal, dar probabil că dosarul n-a fost actualizat (Întinzându-i un card de acces pentru lifturile galbene
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]