1,309 matches
-
Domnul, Dumnezeul vostru, care locuiește în Sion, muntele Meu cel sfînt. Ierusalimul însă va fi sfînt, și nu vor mai trece străinii prin el. 18. În vremea aceea, va picura must din munți, și va curge lapte din dealuri, toate pîraiele lui Iuda vor fi pline de apă. Un izvor va ieși de asemenea din Casa Domnului, și va uda valea Sitim. 19. Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge o pustie stearpă, din pricina silniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
le încărcăm, am un camion, mâine e liber ca-n palmă. A luat târnăcopul din magazie și-a intrat fluierând în casă, „...la gară la Făgădău, păi... la gară la Făgădău, când e bine, când e rău, vine prostu’ la pârău...”, și-a început să spargă un perete. Sare tencuiala, se desprind până la urmă și cărămizile. - Aschimodie, adună și tu niște bolovani mai mărișori și trage, tată, în geamurile de la ceardac. În toate... Să le-aud cum cad pe jos, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tuturor claselor. Cu toate acestea, cu toată existența falșilor sinucigași și a afacerilor murdare de la graniță, spiritul acestor locuri continua să planeze deasupra apelor, nu a apelor oceanului, căci acestea scăldau alte țărmuri departe, ci deasupra lacurilor și râurilor, deasupra pâraielor și pârâiașelor, În bălțile pe care ploaia le lăsa În urma ei, În adâncul luminos al puțurilor, unde se percepe cel mai bine Înălțimea la care se află cerul, și, oricât de extraordinar ar părea, și deasupra suprafeței liniștite a acvariilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
treacă; un material mult mai bogat decât cel ales de data asta ca figurând în prim-plan, din care pricină nu e exclus ca cine urmărește istorisirea mea să se simtă puțin frustrat, văzând că fluviul se risipește în atâtea pâraie, iar din faptele esențiale îi ajung numai ultimele ecouri și reverberații; dar nu e exclus ca tocmai acesta să fie efectul pe care mi-l propuneam când am început să povestesc, sau hai să spunem un expedient al artei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
iau cina cu el și cu Julie? — Am probleme cu machiajul, i-am răspuns ștergându-mi ochii. Dacă ies din casă, s-ar putea să se înrăutățească. M-am uitat în oglindă. Kohl-ul ajunsese acum în colțurile gurii. Formase două pâraie adumbrite curgând din ochi, pe lângă nas, în jos, spre buze. Fața mea aducea cu o crevasă. O înfățișare nu tocmai plăcută, nici măcar pentru o fată drăguță ca mine. —Ai o voce groaznică. Vin să te iau. Julie încă nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vii, ne exercitam dreptul la muncă forțată. Pe la începutul anilor ’80, individul băgase spaima în popor că vine bomba cu neutroni. Organizau marșuri ale păcii. Îmi amintesc instructajul pentru unul dintre ele: - Toași, ne adunăm cu toții pă întreprideri, ca niște pâraie și ne adunăm în Piața Cinema Gloria, ca un șuvoi, apoi ne vom uni cu tovarășii din alte sectoare pe Magheru, așa, într-un fluviu care se va revărsa ca-ntr-un ocean în Piața Comitetului Central. Toași, vă dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de boi, de elefanți, de cămile Îngenuncheate, de pantere care se Înfruntă și par gata să sară. În realitate, chiar În interiorul incintei, Începând de la Poarta Mănăstirii, la Apus, și până la Poarta Chinei, Omar n-a văzut decât livezi dese și pâraie repezi. Apoi, ici și colo, avântarea unui minaret de cărămidă, o cupolă cizelată de umbră, albeața unui zid de foișor. Și, pe malul unei bălți dezmierdate de sălcii plângătoare, o femeie goală care se scălda, cu părul În bătaia părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
frații‐acasă și să‐mparți agoniseala De pe urma mea rămasă: Lui Codrin, să‐ i dai pământul De la Moară, și cu via; Vaca, și‐un pogon din Luncă, Maică, să le ia Maria ... Lui Mitruș să‐i lași zăvoiul De răchiți, dintre pâraie; Carul, boii și cu plugul Să le lași lui Nicolaie. Iară tu, ca mai cu stare Decât frații ziși pe nume, Să iei casa‐ n care, maică, Ți‐a fost drag să vii pe lume. Când și când, în miez
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
taină l-au pândit, Și tot ce-o viață-a dobândit Pieri-n clipa repeziciunii. 12 iulie 2004 REFLECȚII (CLIX) Tu plângi mocnit ca în trecut, Moldova mea iubită, Că multe rele-ai cunoscut, Uitată pe orbită. * „De când hăul și pârăul” Ratăm șansele pe rând, „Biețe-n roate” pune răul Sub destinul tremurând. * Se scaldă unii în dolari Fără a face un efort; Alții, cinstit, protocolar, Iau leul slab drept contrafort. * Eu n-am puterea de-a convinge, Deoarece nu sunt convins
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Și inima aceea, ce geme de durere, Și sufletul acela, ce cântă amorțit, E inima mea tristă, ce n-are mângâiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit. Aș vrea să văd acuma natala mea vâlcioară, Scăldată în cristalul pârăului de-argint, Să văd, ce eu atâta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint; Să, mai salut odată colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, liniștiri, Ce respirau în taină plăceri mai naturale, Visări misterioase, poetice șoptiri. Aș
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Nu floarea vestejită din părul tău bălaiu, Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. La ce simțirea crudă a stinsului noroc Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc? Tot alte unde-i sună aceluiași pîrău: La ce statornicia părerilor de rău, Când prin această lume să trecem ne e scris Ca visul unei umbre și umbra unui vis? La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porți? La ce să măsuri anii ce sboară peste
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
poți scăpa. Mergi mai departe. Încă o pagină și încă o pagină. Toate atât de dense că te apucă disperarea. Realizezi că ai înaintea ochilor o scriitură aparent fără noimă, complet atipică, o construcție romanescă fără construcție, formată parcă din pâraie, râuri și fluvii, care nu-și găsesc un ocean în care să se reverse. Un schelet, totuși, există. Scheletul vieții și al morții, al spațiului și al timpului, cu alte sensuri și înțelesuri, nu de jos în sus, nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din care sunt făcută! Cum ai găsit, Doamne, numai pământ nenorocit, Îmbibat cu apă și alte elemente nocive, supuse putreziciunii? S-ar fi putut căuta( cu puțină bunăvoință), ceva mai bun!. Karma! Karma! Ducă-se pe „apa sâmbetei”, pe drumul pâraielor, râurilor, mărilor... că „apa neîncepută”, n-a ajuns pe la noi. În schimb, vrăjitoria și ritualurile magice sunt la mare căutare. N-are rost să vă risipiți puținii bani... File de jurnal. Un revelion / 1 .01. 2001 Ce trist! Mulți sărbătoresc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dispăruseră și nu se vor mai întoarce niciodată. Când eram copil, bunicul și cu mine puteam prinde vreo zece într-o oră. Ei veniseră când au început să se topească ghețarii din interior. Bunicul o știa. Se strecuraseră prin micile pâraie din gheață și rămăseseră apoi în râul Ava. Puteau fi asemuiți cu gândurile sau amintirile scoase la iveală prin decongelare. Aprindeam câteva ramuri de mesteacăn și-i prăjeam în jăratic. Peștișori de aur, spunea bunicul. Și mulți din solzii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vântul printre vii Biciuind fără de milă Plâng butucii goi pustii Lapovița-mi face silă Bate vântul răscolit Alungând toți trecătorii Porțile au amuțit Sus pe cer se-nchină norii Bate vântul bate rău Crengile se crapă moarte Apa-ngheață în pârău Gândul meu zboară departe Bate-un vânt rătăcitor În fereastra de la tindă Dorul meu cheamă alt dor Din scrisoarea de sub grindă
V?nt ?i dor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83334_a_84659]
-
în gura mare ca să audă oricine voia cât de nevinovat este acesta. N-au făcut nimic. Ăștia sunt țigani zlătari. Îi cunosc foarte bine, an de an vin aici de cum se încălzește afară și dă colțul ierbii. Spală nisipul din pâraie, caută aur. Nu se țin de prostii. Păi atunci, ce-au căutat la poliție? Le-a dispărut un puradel. Cum ai spus? întrebă Cristian ciulind urechile. Au tabăra undeva, sus, în munte, arătă Maricel cu capul înspre o zonă unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bătătură și intrau în galerie. Bunicul meu a avut și el o baie de aur. Una micuță dar suficient de bogată ca să-i asigure un trai îmbelșugat lui și familiei sale. Cei care nu aveau mina lor, spălau nisipul din pâraiele din pădure și strângeau destul cât să-și ducă zilele. După război, lucrurile nu au mai stat de loc așa. Comuniștii le-au luat tot. Au deschis o mină mare, au adus oameni din alte părți și au început exploatarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimic altceva. Domnule inspector, spuse Vasilică zâmbind larg, nu cred că ei reprezintă o pistă. Sunt țigani zlătari și nu se ocupă cu fărădelegi. Îi știm de o grămadă de vreme, vin aici an de an și spală nisipul din pâraiele de munte, căutând grăuncioare de aur. Nu ne făcură niciodată probleme. Stau liniștiți în tabăra lor și nu coboară decât foarte rar în oraș ca să-și ia de ale gurii. Pe deasupra, veniră ieri la secție să facă reclamație. Cică le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de furat? Trebuie să ne creștem și noi copiii. Câtă vreme reușim să scoatem cât să avem cu ce să cumpărăm de ale gurii, venim aici. Când n-o mai fi aur, ne mutăm în altă parte, că sunt destule pâraie în munții ăștia. Cei cinci bărbați se îndreptaseră de șale, oprindu-se din lucru. Acum, îi priveau în tăcere pe cei străini ce sosiseră în tabăra lor. Aș vrea să-mi arătați și mie cum spălați nisipul aurifer. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl oprise și hotărâse ca propriul lui fiu, Burcilă să facă de strajă. Burcilă era un bărbat de aceeași vârstă cu Strugurel. Copilăriseră împreună și erau chiar prieteni buni. Erau nedespărțiți, ziua lucrau cot la cot în apa rece a pâraielor de munte iar după muncă se luau unul cu celălalt la treburile din jurul taberei. Strugurel se apropie de focul care stătea să se stingă, cu gând să fumeze împreună, ba poate chiar să mai schimbe o vorbă, două. În vatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
S-au mai întors țiganii aici? îl întrebă el pe Simion Pop. De când ați plecat voi, nu i-a mai văzut nimeni, răspunse acesta, căutând un loc să coboare pe lângă apa ce curgea dincolo de prag, și-or fi găsit alte pâraie unde să spele nisipul aurifer. Bătrânul ajunsese deja jos, la baza stâncii ce forma cascada, făcându-i semn inspectorului să coboare și el. Haide, odată! spuse el nerăbdător. Parcă spuneai că te grăbești. Fără să-l mai aștepte, păși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Toma din Iași și familia sa, Simion Pop, șeful secției de poliție din orășelul din Munții Apuseni, mafioții basarabeni Vlad Mihailovici și Boris Godunov, țapinarii de la firma "Pinforest", zlătarii care caută, în fiecare an, câte un grăunte de aur prin pâraiele de munte și misterioasele personaje ale lumii de dincolo, Calistrat, paznicul, Ileana, domnița, zeii de la Stânca Adevărului, care "contemplă frumusețea lumii din jur" și, mai ales, vâlva muntelui, care păzește aurul din măruntaiele stâncilor. În primul roman, Ktistai, figura centrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
decât singurătatea albastră a Pacificului. Tahiti e o insulă verde și măreață, cu niște falduri adânci și de un verde mai închis, în care ghicești niște văi tăcute. E un adevărat mister în adâncimile lor sumbre unde șopotesc și gâlgâie pâraie răcoroase și simți că în locurile acelea umbroase viața a decurs din timpuri imemoriale conform unor datini imemoriale. Chiar și aici e ceva trist și teribil. Însă impresia este superficială și-ți slujește doar pentru a intensifica bucuria momentului. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu adevărat și asta era esențialul. Am simțit ca prin vis o ușoară atingere pe umăr: ― Ce faci? Plîngi? Ce ți-a venit? N-o ascultam. Dimpotrivă, mustrarea ei gingașă mă întărîta și mai rău. Sughițurile îmi scuturau trupul, iar pâraiele de lacrimi îmi inundaseră fața. Mi se păru că aud o voce alintătoare, ca printr-un perete de vată. ― Nu trebuie! E o nebunie! Pentru ce? Și spunând acestea, Mihaela îmi mângâia sfios părul, parcă s-ar fi temut să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
extras borax. Transportul minereului se făcea cu catâri. Soarele e năucitor. Un coiot jigărit se îndepărtează, deranjat de apariția noastră. Facem, apoi, un alt popas într-o oază, cu o pădure de curmali străbătută de un pârâu care seamănă cu pâraiele de munte de la noi. E la fel de limpede și mă reped să mă spăl pe față, să mă răcoresc. Apa e mai caldă, însă, decât aerul. În această insulă de verdeață au apărut un motel, un magazin "cu de toate", o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]