1,247 matches
-
materni, un sat aidoma acelui Macondo mitic din Veacul de singurătate (Macondo există de fapt în realitate, fiind o mică haltă în drum spre Aracataca), cu plantațiile de bananieri, cu legendele locului, cu acele pasquines - denunțuri anonime -, cu soarele care pârlește trupul localnicilor, cu serenadele cântate la chitară și acordeon, cu duelurile cu final dramatic, rămase adesea nepedepsite în virtutea aplicării unui fel de cod al onoarei, cu iubirile dezvrăjite care aduc bucurii sau distrug destine, cu lipsuri care formează caractere. Când
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
să nu rămână doar istorie orală, muzeografa Aristida Gogolan a pus la cale un proiect de recuperare a acestui obicei balcanic străvechi. Astfel, luni, 20 decembrie, de la ora 10, la Muzeul Satului Bănățean, măcelarul Iosim Rada din Variaș va înjunghia, pârli, tranșa și porționa după tot ritualul tradițional un porc. Întreaga acțiune va fi filmată. „Aceasta este partea importantă a proiectului nostru. Vom rămâne cu pelicula, dacă obiceiul va dispărea“, ne-a declarat muzeografa Aristida Gogolan. După prima pregătire a porcului
Agenda2004-51-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283172_a_284501]
-
nu poate muri. Rolul femeilor începe în momentul în care carnea de porc ajunge pe masa din bucătărie, pentru a fi preparată. După sacrificare, porcul este spălat și se rostesc cuvintele: ''Carnea ta să fie/ Carne aurie''. Apoi, animalul este pârlit pe primele paie secerate în vară, puse deoparte, special pentru Ignat. În foc mai sunt aruncate ramuri de lemn câinesc și de iasomie, ca să iasă șoricul aromat. Se obișnuiește ca, după ce este gata de pârlit, să se pună un țol
Ignatul: Tradiții și obiceiuri. De ce femeile nu trebuie să participe la tăierea porcului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54643_a_55968]
-
Carne aurie''. Apoi, animalul este pârlit pe primele paie secerate în vară, puse deoparte, special pentru Ignat. În foc mai sunt aruncate ramuri de lemn câinesc și de iasomie, ca să iasă șoricul aromat. Se obișnuiește ca, după ce este gata de pârlit, să se pună un țol peste porc și să se suie pe el cei mici, să se veselească, pentru ca porcul să fie mâncat cu poftă. Tot atunci se ia bășica porcului și se pun grăunțe în ea, după care se
Ignatul: Tradiții și obiceiuri. De ce femeile nu trebuie să participe la tăierea porcului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54643_a_55968]
-
Simona Vasilache Bucureștiul, orice s-ar spune, n-are poză de burg. Și nu pentru că-i lipsesc zidurile prejmuitoare, turlele montante, armurile. Mai curînd, fiindcă poartă în portvizit cu totul alte povești. Puține legende, fumegînd a coadă pîrlită de balaur, și din belșug romanțe de candrii sau story-uri de adunare, de la hramuri bisericești la zaiafeturi mirene și five o'clock-uri cu ștaif. Istoria lui, bună-rea, cu lupte și încăierări de stradă, cu fustanele și jobene, s-a scris
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
se lansează zi de zi, ca prim ministru. Ce mutre pe candidatul cu cărarea pe dreapta și cont în Elveția! Sau pe vulpea șireată cu aer de comisar de la externe! Dacă românul mai are azi vreun merit,... vreo însușire,... așa pârlit cum e, aceea este că nu mai poți să-l duci cu muia oricîte panglici ai scoate pe beregată. Forța acestui intratabil finanțist - mai spune dl. Sache - care socotește cu sutele de mii de miliarde, pentru noi toți, fără să
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
oficialilor pe una din ferestele clădirii asaltate de mulțime. Câțiva săteni vor fi condamnați, iar tânărul gazetar și jurist Slavici, devenit un fel de avocat al răsculaților, va fi doar avertizat. De la acest episod, reluat de scriitor în Revoluția de la Pârlești, va primi titulatura de „agitator daco-român”. Pleacă de la Arad și se stabilește la Oradea. În polemica declanșată aici, în toamna lui 1873, Slavici se definește ca jurnalist politic. Avea să trimită articolul său Ad rem publicației „ Lumina” din Arad1. Ad
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
cu domnișoara Phémie și își urmă vorba printre dinții negri, cu vocea-i în continuare un pic șuierătoare: - Nu-i a bună! - Ca să vezi, fumați pipă la ora asta, domnișoară Céleste!? - Nu pune mîna!, zise femeia. Mîinile ei slabe și pîrlite de soare, de culoarea cînepei, iuți ca ale unui scamator, zburară în grabă pe deasupra mesei; trase spre ea farfurioara cu model de flori și o ținu atît de strîns la piept că pliurile bluzei o acoperiră aproape în întregime. - Ce
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
ce antrenează factorii cosmici, de-o sumbră grandoare, și cea a orașului resimțit ca o simplă "făcătură", produs al unui snobism deasupra căruia se-așterne, "rușinos", un praf "gros, mîlos"): "Praful orașului, cleios, pămîntiu, / plin de zgomote și scîntei,/scrum pîrlit de paie / măcinat de vîrtejuri și reclame, / oase schimbate în mîinile universului" (Din cînd în cînd).Noutatea pe care o aduce Ioan Alexandru cu un mare flux al temperamentului este proiecția în univers a acestui proces local care depășește cu
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
scrie și comentează pe presă on-line. Dacă am ceva să-i spun lui Emil Radu Moldovan (liderul județean al PSD Bistrița-Năsăud - n.r) sau lui Emil Boc, le spun în față. Nu voi scrie nici că sunt «ciupitu», că sunt «pârlitu», «șarpele» sau «crocodilu'» sau «broscoiul», informează rtv.net. Contul real de Facebook al lui Ioan Oltean, îl pueti găsi aici.
Ioan Oltean a depus plângere la Poliţie pentru un cont fals de Facebook () [Corola-journal/Journalistic/46465_a_47790]
-
o senzație de... (șters cu violență). Bacchus contrar Sfântului Ioan, la care botezul este natura asumată, planeta albastră stăpânită de apă... Mai 1992. Roma, Via Parioli. Întâlnirea cu octogenarul italian bogat care pe canicula romană și mirosul de leandru încins, pârlit de arșiță o pipăie pe eroină... Alegoria. Omul în armură războinică punând mâna pe sânul unei fecioare care îi ține coiful în mână... Tizian. Cina cea de taină, un congres internațional decisiv. Portretul unei femei făcându-și toaleta. Etern. Duminică
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
Să nu mă faci de rușine, flăcăul moșului!” Pe drum, moș Dumitru s-a apropiat de Pâcu. Ghiontindu-l cu cotul, i-a zis de-a dreptul: Și zi așa, Pâcule. I-ai tăiat aripile fluturelui înainte de a și le pârli la lampă... Despre ce aripi și despre ce fluture îi vorba, Dumitre? - a făcut-o Pâcu pe nepriceputul. Hai, n-o mai fă pe neștiutorul cu mine, fiindcă și eu mă pregăteam să-i rup aripile... Că prea s-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
prin pânza deasă țesută de ninsoare. Fiecare mergea purtând gândurile lui: „Iaca acușica îi Crăciunul și eu n-am apucat încă să tai porcul. Mâine însă îl iau pe Alecu și ce-i a tunde chelbosul? Una-două l-am și pârlit” - gândea Gheorghe Amnar. „Trebuie să trecem și pe la moș Dumitru și pe la Pâcu, să le urăm să petreacă sărbătorile cu bine. Am să vorbesc cu Hliboceanu ca să le tragem un colind ca la niște gospodari ce sunt!” - îi zbârnâia prin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fine, uite cum stă ciotul acolo. Și oricine din oraș i-ar fi putut spune. Proștii ăia de Schluteri, care au plantat un copac mare, care consumă multă apă, când ei n-au apă nici cât să nu li se pârlească fasolea. Am auzit că l-au tăiat mai demult, zice el. Ea se întoarce spre el, cu ochii suferinzi rău. De ce nu mi-ai spus? Să-ți spun? Pe atunci nici măcar nu te cunoșteam. Oprește mașina pe pietriș și iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mers. Paiele ard ca un rug peste porcul Înjunghiat și mort. Ard repede. Ca o lumină. Pe urmă Îl freacă cu o cârpă opărită. Mardare, măcelarul, plimbă flacăra albastră a mașinii cu benzină prin locurile unde porcul nu s-a pârlit bine. Prin urechi, pe la ochi și pe la marginea gurii. Îl bărbieresc bine cu niște cuțite și o scândură. Îl spală cu apă caldă și rece. O cară cu gălețile excavatoriștii. Întâi Îl despică pe spate, Îl dezbracă de slănină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
viscol și sudoare Îl țin până când animalul, stropit de sânge, rămâne inert, sacrificat. Lampa de benzină Își forțează tirajul, cu țeava la câțiva centimetri de zidul pe care Își scuipă flacăra albastră cu vuiet pofticios de prăpăd, căci ea va pârli porcul, În timp ce nevasta vecinului, cu destulă greutate, dar și cu mare grijă, pune pe o masă, ținându-l de urechi, cazanul cu apă clocotită. Flacăra albastră va pârli porcul cu linsul ei fierbinte lăsând În urmă dâre lungi de scrum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Își scuipă flacăra albastră cu vuiet pofticios de prăpăd, căci ea va pârli porcul, În timp ce nevasta vecinului, cu destulă greutate, dar și cu mare grijă, pune pe o masă, ținându-l de urechi, cazanul cu apă clocotită. Flacăra albastră va pârli porcul cu linsul ei fierbinte lăsând În urmă dâre lungi de scrum negru și șorici ars. La fel de bine ca și atunci, când domnul Iahoda, instalatorul, căci a lui e lampa, a lipit țeava de plumb din căminul de apă, vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
păreau umane; mai degrabă mâini de extraterestru. Ca și fața, erau foarte fierbinți. Cred că ai febră, am spus. Arzi ca un cuptor. Mi-a băgat mâna sub haina și tricoul lui, printre nasturi, direct pe coaste. Aproape că-mi pârlea degetele. Nu-mi păsa. Mi-l aminteam pe Walter aruncându-se cu capul înainte prin fereastră, fără măcar să pună mâinile în față să se salveze. Și sunetul pe care îl făcuse când a atins pământul. —Ce este? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
greu își stăpâni un râs năuc. Se redresă, i se părea că este copil la înmormântarea bunicului, postelnicul Constantin Cantacuzino, când toți plângeau, iar el se gândea că s-a închieat postul Crăciunului și că o să mănânce șorici de porc pârlit pe jar de paie. Așa și acum, știa că cele două sute patruzeci de pungi de aur sunt exact solda ienicerilor din garnizoana Istanbulului, soldă neplătită din toamnă (azi este 9 iunie, își spuse domnitorul) și că pacea încheiată cu rușii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o idee, ca o obsesie: să învățăm neapărat să dansăm. Mai ales Țuți mă bătea la cap mereu cu învățatul dansului, și mă întreba: - Ce te faci dacă se organizează vreo reuniune și te invită Olga la dans, n-ai pârlit-o? Și avea dreptate. De dansat am învățat împreună, eu o făceam pe băiatul și Țuți era fata, adică eu îl conduceam pe el. Unu-doi, unu-doi, am învățat tangoul, altceva nu știam. Și atunci, la balul dat de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
intervine Pârâială cu gândul la colectiv. Ce, întovărășirea n-au făcut-o ? Și la unii nu le-a mers bine ? - Care-a apucat pământul bun. Lăzurenii, hâtu-i în gură, legau cânepă la butuc și, când ieșeau cu căruța din ogradă, pârleau roată Curătura, făcu admirativ cumătrul. - Merg la furat ?! se miră cu naivitate Gâsca. Da ce-ai gândit că la cumpărat ? Lăzurenii au scos grâul din întovărășire de două ori cât noi. - Au în sat și frizer, făcu Areta cu invidie
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și se urcă În mașină, pe bancheta din spate. Noii parteneri de afaceri ai bunicului meu: pe scaunul din față stă Mabel Reese, de douăzeci și șase de ani, din Kentucky, cu ruj pe buze, emanând un miros de păr pârlit de la ondulatul de dimineață. ― În Paducah, Îi spune ea șoferului, e un tip surd care are un aparat de fotografiat. Merge În sus și-n jos pe malul râului și face poze. Să vezi ce ciudățenii prinde. ― Ca și mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milton Stephanides absolvind la Annapolis În 1949. Chipiul alb zburând În sus. El și cu Tessie au fost detașați la Pearl Harbor, unde locuiau Într-un cămin auster de familiști și unde mama mea, la douăzeci și cinci de ani, s-a pârlit Îngrozitor de la soare și de atunci n-a mai fost văzută niciodată În costum de baie. În 1951 au fost transferați În Norfolk, Virginia, moment În care sacul ovular al Capitolului Unsprezece, de lângă al meu, a Început să vibreze. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pereții și pictîndu-ne fețele în culorile cele mai vii. Strigătele noastre erau acuma de bucurie, de triumf. Liliecii, derutați, nu mai nimereau să iasă mai repede, se încrucișau între ei, treceau prin fumul negru care se ridica spre tavan, se pârleau la flăcările vesele. Câțiva căzuseră pe podea și se târau pe aripi, chițcăind sfâșietor și sucind cu o ciudată repeziciune din capetele miniaturale. Dispăreau prin întunericul des din colțuri. Focul ne încălzea și ne îmbăta, stăteam și-l priveam ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi le arăta grăbit, comunicându-mi prețurile și locul de unde le-a cumpărat. Gata îmbrăcat în șuba lui dintr-o stofa lucioasă, cu o căciulă țuguiată din blană de biber pe cap, mijindu-și genele roșcate gata-gata să și le pârlească cu țigara lui aprinsă, oprindu-se cu capul pe spate în fața oglinzii și pipăindu-și cu mâna gâtul bărbierit și dat cu pudră (când se uita în oglindă, își lăsa colțurile gurii în jos, ca un pește), Stein îmi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]