8,628 matches
-
ropotele tobelor, care se Înălțau și coborau fără Încetare. Au apărut personaje fantastice, urlând cu sălbăticie de după niște Înspăimântătoare măști demonice. Karl nici nu clipea, de teamă să nu piardă cel mai neînsemnat amănunt. Avea aerul unui rătăcit, neajutorat, care pășise Într-o lume necunoscută, unde nimic n-avea Înțeles, unde devenea iarăși copil. Margaret a resimțit dintr-odată un lucru pe care nu-l mai cunoscuse. Mai târziu a Încercat să deslușească ce i se Întâmpla și și a spus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gândea Adam, amintindu-și cum suna Într-adevăr cântecul ăsta, nu ca aici. O să Încerce să scape. Acum. Un, doi, trei. Se formase o potecă Între el și uși, o alee strâmtă care șerpuia prin mulțimea nemișcată. A Început să pășească de parcă Îl Împingeau picioarele Înainte. Numai că deodată l-a zărit la capătul acelei poteci pe chelnerul care-l căuta, chelnerul care era fără Îndoială din insule și Înțelesese că unul ca Adam n-avea ce să caute În locul ăsta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-l vadă venind spre ea, cu gulerul ridicat ca să se ferească de răcoarea tot mai mare din octombrie. Uneori se Împiedica pe suprafața neregulată, nu Învățase niciodată să ridice piciorul. Ori, privind vitrina vreunei librării de lângă Sorbona, și-l imagina pășind grăbit, În mână cu o nouă cutie de creioane. Uneori trecea pe lângă cineva, simțea o adiere de eau de cologne și se Întorcea de parcă Îi era cunoscută persoana. Era aroma pe care și-o amintea de la Karl, proaspătă ca iarba
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe cărarea care se pierduse iarăși. După ce au traversat un crâng cufundat În beznă, poteca a făcut o buclă și i-a scos În dreptul unui vechi ponton. Johan, a șoptit Farah, Johan. Asta voiam să-ți arăt. Vai, Johan! A pășit pe puntea bacului odată cu el. Ce minune! În fața lor atârna o enormă perdea de lumină verzuie fluores centă ca un nor de ploaie care Începe să acopere cerul Într-o zi fierbinte cu vânt. Unduia, se umfla pe o parte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
n-auzea decât briza mării care se cam Întețise și aducea vuietul valurilor de dincolo de dealuri, marea părea dintr-odată aproape, ușor de ajuns. Johan a oftat. — Prostule, i-a zis. Dar nu părea supărat. Hai, nu mai e departe! Pășeau cu greutate pe câmpul accidentat, pietrele le zgâriau gleznele. Din față se auzeau apele Înspumate ale refluxului și valurile izbindu-se de mal, iar ierburile țepoase pe care le simțiseră până atunci sub tălpi lăsau locul solului nisipos. Marea rămânea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
clintit. S-au așezat în tăcere la una dintre mesele aflate pe terasă. Le-a luat comanda o femeie grasă, roșcovană, cu un aer bosumflat, superior, parcă ar fi vrut să le reproșeze, ei, ce pricepeți voi. S-a îndepărtat pășind printre mese țeapănă, ca o regină ultragiată, la un moment dat a lovit cu genunchiul, ca din întâmplare un scaun ce-i stătea în cale, îmbrâncindu-l la locul său de sub masă, cu o precizie milimetrică. Alexe găsise o revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca să disimuleze înfrângerile vanității ei de femeie, prefera să-și păstreze atenția asupra lecturilor sale, concentrarea o lua cu sine ca pe o pavăză, o menținea trează pe oriunde mergea, drumuri limitate între serviciu și casă, prefera să alunece, să pășească orbește decât să observe că trece neluată în seamă, așa cum neluată în seamă cade o stea de la locul ei de pe boltă și se pierde în neguri. Ori poate ea nu mai emana acea atracție ce o făcea să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
semn că înțelesese bine care era diferența dintre cele două secretare. Dacă știa bancul de mai multă vreme mimase foarte bine surpriza. O secretară care încearcă să obțină perfecțiunea știe să reacționeze cu diplomație. Cu foile proaspăt culese în poșetă pășise în casa soților Alexe cu aerul că deține un atu de supremă importanță. Dar nu erau profesorii oamenii care să observe aerul triumfal de pe figura Carminei. Aveau în vizită două femei, mama și fiica, amândouă frumoase și îmbrăcate cu gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
buclele milimetric împărțite, pieptănătura asta vă aranjează de minune, doamnă, vai, mulțumesc, doamnă, îi mai spune Coca, cu miere în voce, când simte mâna clientei strecurată în buzunar. Femeia pleacă, iese pe trotuar, ce bine se simte, cât de sigur pășește. Bărbat, dacă are, apoi acela poate să facă orice numai să nu-i clintească vreun firișor de păr, că-i jale, face o adevărată criză. Pieptănătura ei bogat fixată a devenit o psihoză pentru toată familia. M-am făcut rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în camera golită, mizeria de pe jos scrâșnea sub tălpi. Trebuie să apară meșterul, spuse Nina. Lucrurile sunt toate strânse, ce mai, astăzi dă gata sufrageria. Dacă o să vină meșterul, glăsui Alexe și se întoarse brusc pe călcâie, refăcând traiectoria invers, pășind acum către fereastra goală, cumplit de înnegrită, deprimantă. Se opri în dreptul geamului, privi câteva clipe sau poate nici nu privi, se gândea la cine știe ce și nici nu-și vedea decât interioarele minții. O să vină, o să vezi, îl asigură Nina alintându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
hohote mai înfocate o întâmpinară. Gata, Evelina, ajunge, rosti cu voce blândă, metalică, s-a terminat ora noastră de meditație. Du-te la baie, fă pipi, spală-te bine pe față și vină la noi. Fata se urni, se auzea pășind, avea pantofi cu tocuri ascuțite, talpa scrâșnea prin praf. După nici un minut apa curgea în chiuvetă, fata pufăia apa, apoi se auzi cum cade capacul WC-ului și cum rezervorul se deșartă cu zgomot. Apoi se pieptănă cu peria Ninei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-ului și cum rezervorul se deșartă cu zgomot. Apoi se pieptănă cu peria Ninei, neagră de murdărie și cu mulți dinți lipsă, se studie în oglindă. Apa o înviorase, își frecase obrajii cu prosopul până se înroșiseră. Veni către ei pășind puțin cam nesigură, având o eleganță a mișcării desăvârșită. Își legase părul lung, drept, cu o șuviță din propriul păr, la spate. Vineri la ora șase avem meditație, Evelina. Da, vineri la șase, repetă ea. Ești o fetiță drăgălașă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
hotărâtă Carmina. Ești o bleagă, îi răspunse Elena. Tocmai acum când... Carmina se simțea dezamăgită. Ceva în interiorul ei plângea. Nu era gelozie ci numai indignare. Elena sări din plapumă. Părul lung îi zvâcni pe spate într-o parte și alta. Pășea cu picioarele goale, ușoară, curioasă, curajoasă. Carmina o auzea umblând. Fiecare zgomot amplificat de emoție în timpane o făcea să tresară. Îi auzi pașii pe hol, tălpița ei mică de copil-femeie înaintând pe culoarul întunecos. Și în timp ce aștepta, avea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
goale, ușoară, curioasă, curajoasă. Carmina o auzea umblând. Fiecare zgomot amplificat de emoție în timpane o făcea să tresară. Îi auzi pașii pe hol, tălpița ei mică de copil-femeie înaintând pe culoarul întunecos. Și în timp ce aștepta, avea impresia că Elena pășise într-o lume necunoscută, periculoasă, plină de obstacole neprevăzute. Carmina abia respira, încheieturile o furnicau. Auzi din nou pașii și ușa închisă cu precauție. Elena se întorsese repede, se urcase în pat respirând greu, un timp stătuse cu ochii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gol ce nu se mai putea umple, în zadar se străduiau amândouă să ascundă realitatea. La plecare, în prag, Elena o întrebă dacă o iertase tatăl, avea vocea tremurată și la negarea mută a Carminei, zâmbi trist, îndurerată. Mai târziu, pășind repede de-a lungul trotuarului, Carmina simți că aerul mirosea frumos, a trunchi de copac ce se zvântă, a clei. Amestecul de obiecte scumpe, disonante, țipătoare, din casa familiei Simion n-o încredințau deloc pe Carmina că fericirea Elenei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plămădită din nou după alte tipare. Parcă ceva din ființa Elenei fusese dizolvat, cât de simplu e să nimicești un suflet, o ființă, un copil ca Elena. Mai reuși s-o găsească pe Elena o singură dată, la nuntă, atunci când pășea încântată în rochia lungă din voal. Avea un fel atât de firesc de a se mișca, parcă toată viața fusese mireasă, era veselă, radioasă, frumoasă! Părul ei minunat îi încadra fața ca o flacără. Carmina și-o reaminti în cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să constate cu ușurare cum scade, tot așa, puțin câte puțin, coborând treaptă cu treaptă, curba descendentă a răului. Tatăl căpătă învoirea, se întâmpla așa de rar să solicite ceva pentru dânsul, încât era aproape imposibil să fie refuzat. Plecă pășind gânditor către liceu, parcurse strada liniștită inspirând parfumul teilor în floare. El era sănătos, avea o casă, o familie, afară era soare, era cald, ar fi trebuit să fie mulțumit. Străbătu curtea liceului privind către ferestrele înalte, impunătoare. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
La psihologie îi răspunse ea prompt. Psihologie? Ședea în picioare, în mijlocul camerei, se gândea la ceva, pe urmă se hotărî: în definitiv fie ce-o fi numai facultate să fie, diplomă, din aproape în aproape. Ea, Carmina nu trebuia să pășească pe urmele Elenei, asta în nici un caz. Ea trebuia împiedicată cu orice preț. Ca să dai la facultate trebuie să înveți, nu, eu te văd mereu citind romane. Multe din romanele pe care le-ai văzut la mine îmi sunt necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la noi, hai! Carmina nu prea o vizitase pe Fana acasă, cât timp fuseseră prietene preferaseră liniștea din apartamentul Carminei, unde puteau râde, vorbi, asculta muzică, după pofta inimii. Femeia o conduse către o cameră ce-i era necunoscută. În timp ce pășea de-a lungul holului o pisică se împleticea printre poalele rochiei lungi, de casă, ale gazdei. Hai, du-te, du-te de aici, micuțo, îi spuse cu voce joasă, tabagică. Se vedea că adesea obișnuia să-i vorbească pisicii. Animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe umeri, cu pălărie cu boruri mari din pânză albă, trăgând de mână un copil, odrasla ăluia, o fetiță de vreo trei anișori, cu rochia la fel ca a Fanei, cu bonețică albă pe cap, venea, uite așa, spre mine, pășind încet, fără nici o tragere de inimă, traversând miriștea aia lua-or dracii, care bătea spre galben, eu mă gândeam că scena e o reproducere după o pictură ce-o memorasem cândva, ea s-o fi gândit că, uite, mai vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără voie gândul o purtă din nou la Fana. Era sfârșitul lui iunie, fata culesese vișine într-un coșuleț din plastic galben, avea o rochie roșie cu punctișoare mici, movulii, o fundă pe cap din același material ca și rochia, pășea absentă pe cărăruia bătătorită și atunci când o observase pe Sidonia,așteptând-o pe băncuța din chioșc, își îndreptase spatele și pornise către ea maiestos, sigur, dând o mai mare amploare mișcării șoldurilor parcă nu mai era o biată țărăncuță ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a Sidoniei, a lui Ovidiu. Traversa strada împreună cu ceilalți oameni și în suflul ei începuse deja să pătrundă o altă aromă. Ea, care mai ieri trecea ca o nălucă pe trotuare, astăzi era deja alta, cu totul alta. Pe urmă, pășind către casă, mica victorie se frânse, își stopă mersul, îngrijorată, îi lipsea ceva, era așa nesigură, ca în vis, ca în transă, dar își pierduse identitatea, nu mai era EA, se cufundase în șuvoiul de oameni ce popula trotuarul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pot face. Și își strânse buzele a nemulțumire, trăgând către orificiul bucal, ca pe niște raze, mănunchiurile subțiri de riduri ce-i tăiau obrazul și bărbia. Fumează ca un nesimțit, își spuse mai apoi în gând și îl simți cum pășește ca un cotoi lângă ea, mai mult alunecând pe asfalt, purtând cu sine ca pe-o armură, blazarea. Vrei s-o iei de soție, ori ba? îl întrebă enervată când urcau scările către locuința lor. Cred că da, îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
multă atenție, cu multă cruzime, pentru sacrificare... Tatăl Carminei, pensionat de doi ani, citea ziarul pe scaunul de lângă masă. Mama fierbea o pasăre, în cameră mirosea apetisant a carne. Sidonia intrase cu mult curaj în încăpere, din momentul în care pășise peste prag, își spusese sieși că totul era nemaipomenit de normal, gura sobei în jarul căreia se zvârcoleau câteva lemne, calendarul religios, dulapul cu vase, tăcerea dintre cei doi soți preocupați de problemele lor mărunte. În definitiv așa e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la hipertensiune, dar ce să-i faci, așa e când e să dai ascultare drăcușorului din tine. Dar femeia cea tânără nu se mai apropie să i-l umple. A dracului muiere... Într-un târziu muncitorii scăpară de el, pleca pășind agale, sătul și mulțumit, șeful. Se făcuse deja ora prânzului, acasă nu avea de ce să se ducă, era sătul, mâncat, băut... Și totuși se duse. Întâi se uită ca prostul la Monica, de fapt trecu cu privirea prin ea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]