1,745 matches
-
cer, soarele a răsărit, Cu razele-i strălucitoare, Și peste tot este dorit, Căci, azi e sărbătoare! Toată lumea-i în biserici, Căci, azi Domnul a înviat, Și cu toți cântăm în cor: Din mormânt El a plecat! Deși, noi am păcătuit! Dumnezeu tot ne-a iubit, Mai mult ca pe Fiul Său, Căci, El a fost răstignit! Ștefan Fabiana, clasa a V-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Primăvara Primăvara, primăvară Dragă primăvară, Ai venit mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Bietul Sofronie! Așa am zis și eu la început, părinte. Da’ după ce-a-nceput să bea toți banii din casă și să ne snopească-n bătăi, și pe mine și pe copil... Propoziția rămâne neterminată. Femeia începe alta. ─ Părinte, am păcătuit. I-am dorit moartea și-acu’ uite c-a murit. A murit și n-a lăsat nimic în urmă. Ți-a lăsat pacea, zice părintele. Să-i faci toate slujbele de pomenire, auzi? Din ce bani, părinte? ─ Din ăștia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ca o fidelitate față de Dumnezeu în intervențiile sale salvifice și, contrar, păcatul este mereu o infidelitate față de Dumnezeu. Este important să observăm că păcatul pe care omul îl săvârșește nu este împotriva celuilalt om, ci împotriva lui Dumnezeu (David: „Am păcătuit împotriva Domnului” - 2 Sam 12, 13). În Noul Testament putem constata că, de multe ori, conflictul dintre Isus și farizei nu este dintre vechi și nou, ci se referă la fidelitatea superficială față de cuvântul lui Dumnezeu (Mt 23, 23-24). Un exemplu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sfârșitul lumii, legile care guvernează galaxiile, mișcările planetelor, orbitele stelelor, însemnătatea vieții pe Pământ... toate acestea sunt argumente fascinante, care au făcut mai captivante dezbaterile științifice, filozofice, și religioase din cele mai vechhi timpuri. Sf. Scriptură spune că Adam a păcătuit și a fost izgonit din Rai... Plata păcatului este moartea. În realitate, moartea a fost, tocmai, consecința rupturii lăuntrice de Dumnezeu... Iar aceasta a dus inevitabil la falsificarea spiritului. - Ce se întâmplă cu omul după moarte?!. Dacă există suflet, și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
superioara așezământului, fiecare bătrân bolnav este o nouă variantă a lumii exterioare, și ne bucurăm atunci când îi putem ajuta...!” Lui Iorgu, Butea i s-a părut un loc binecuvântat, unde Dumnezeu a coborât pe pământ... unde Adam, încă n-a păcătuit. Aici, totu-i calm, dumnezeiesc de calm. Întru-un fel, totul e diferit de spital. În comparație cu societatea strâmbă, în care trăim, aici pare a fi o oază sănătoasă transplantată într-un mediu ostil. Este o altă lume... negreșit, este o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
binecuvântări... Apăsat de gânduri și remușcări, cu inima grea. Iorgu se apropie sfios de un bătrân, bătrân preacuvios călugăr, cu barbă vineție lungă până la brâu. Află că era de la un schit din Munții Neamțului, și-i spuse durerea lui. - Am păcătuit greu, tare greu, părinte; mi-e sufletul prea apăsat de păcat... Nu-mi aflu liniștea, preacuvioase,... Mi-am pierdut soția, părinte, a strâns-o Dumnezeu, din pricina mea, părinte!... Am greșit față de dânsa, ce să fac preacuvioase, ce să fac?!... se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îi bântuiau sufletul ca furtuna o casă pustie... Deodată, se trezi din gânduri tremurând de frig și frică. Minutarele ceasului din perete, arătau orele 12.12 minute. Era miezul nopții... Pulbere ești și în pulbere te vei întoarce... De ce ai păcătuit, Adame, de ce?!... își zise Iorgu în gând. Nu mai știa de când stătea, așa, tăcut, epuizat de gânduri... pierduse noțiunea timpului. În tăcere e ca și cum te-ai scufunda în tine însuti. Și gândul îl purtă din nou, la Fata lui, la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un film șters care se derula la nesfârșit, fără nicio noimă. În minte îi veniră Cuvintele adresate de Dumnezeu către Adam, după săvârșirea păcatului originar... ”Amintește-ți, omule, că pulbere ești și că în pulbere te vei întoarce.!” - De ce ai păcătuit, Adame, de ce?!... murmură Iorgu. ”- Omul a preferat să moară, dar să aibă puterea cunoașterii, ca însuși Dumnezeu!” i-a șoptit o voce din lăuntrul său. Deși avea nemurirea în Rai, preferă, cu spiritul lui de aventură, moartea. În el exista
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
iasă din mașina Împotmolită ca s-o Împingă și ei; Iliescu „fardat ca o domnișoară la vârsta a treia”. De asemenea, Îmi plăcură sintagma „copil de tranziție” (la părinți recăsătoriți) și memorarea zilei de vineri, la data nașterii dumneavoastră. Însă păcătuiți enorm că preferați sintagmele ateiste „Înaintea erei noastre și era noastră...”. Dar, pentru că nicio operă omenească nu poate fi perfectă, Înseamnă că nu se putea să nu comiteți, În carte, erori, chiar extrem de numeroase. Pesemne că unele dintre ele au
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și Înțelegând unde se află și pentru care motiv, coborâ, Îngenunghe, Își făcu mai multe rânduri de cruci, iar la urmă rosti, cu glas tare, și sigur pe sine: Măreția Ta Mărețe Dumnezeu al meu: dacă socotești că nu am păcătuit prea mult, și mă poți ierta, pentru ce am făcut, la praznicul blestemat, iartă-mă! Dacă nu, nu! Amin! Se ridică, stete, mai Întâi, câteva momente, pe gânduri, după care porni să-și demonteze hamacul, dintre zdravenele crengi, ale copacilor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
că părintele se ospăta cu o friptură cu un miros extrem de ademenitor pentru noi, care nu mai mîncaserăm așa ceva de vreo cîteva săptămîni, că... era mare păcat! Mi-am spus În sinea mea: Doamne, cum se poate ca părintele să păcătuiască așa?! Părintele a avut, e drept, destul de tîrziu prezența de spirit de a ieși rapid În Întîmpinarea noastră ca să poată Închide ușa care ne dezvăluise marele păcat și cu patrafirul atîrnat În grabă după gît, nea spovedit. La Întoarcerea de la
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
să vină, nu mai era nimic de făcut; plăcerea, cît mai era vreme, trebuia sorbită pînă la ultimul strop. Cine putea. Puritanii, moraliștii și neputincioșii nu aveau decît să-și ducă traiul lor fățarnic, pentru că nici ei nu erau curați, păcătuiau cu gîndul, cu fapta, mereu erau dovediți, dar o țineau pe-a lor: Temeți-vă de Domnul! De parcă bunica ar fi avut o viață de sfîntă! Și la ce i-ar fi folosit una fără reproș? Iar pe de altă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
alături o femeie! Stai lîngă ea, fă copii!... Înmulțiți-vă!“ „Am făcut prea mulți, Doamne! Niciodată nu o să ajung să-i adun, măcar o clipă, la un loc... Nici nu mi-i cunosc... Pe doi numai...“ „Iar cu unul ai păcătuit!“ „Cu Ann! Și Lot, Doamne, cu...“ „Nu amesteca lucrurile, atunci a fost voia Cerului!...“ „De ce?“ „Nu cerceta!“ „Nu, Doamne.“ „Trezește-te!“ Așa i-ar fi vorbit, poate, cel ce făcea și desfăcea lumi. Așa i-ar fi răspuns, probabil, Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
totul e permis, apucă repede ce poți, fii tu, cum Îți sînt pornirile, ești animal, păcatul dintîi s-a petrecut În rai, nu altundeva, ce căuta șarpele acolo? De ce-ar fi pămîntul mai bun, și În mănăstire se mai păcătuiește, și În biserică, un popă, am citit, vrea, În nu știu ce țară, să se cunune cu alt popă, ce dacă eu m-am Împreunat cu fiica mea? Vina lor e mai mare, gîndesc așa pentru că mi se dă prilejul, nici oamenii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
adevărat mărturisitorii unui anumit fel de a acționa și de a vă comporta. Însă, în viață e greu ca totul să fie clar, precis, definit în mod distinct. Viața este complicată, este alcătuită din har și păcat. Dacă cineva nu păcătuiește, nu este om. Toți greșesc și trebuie să ne recunoaștem slăbiciunea. Persoana consacrată care se recunoaște slabă și păcătoasă nu merge împotriva mărturiei pe care este datoare să o dea, ci, dimpotrivă, o întărește, iar aceasta este spre binele tuturor
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mâna îndelung. - Însă poți fi credincios unei femei, chiar făcîndu-i mici infidelități cu o alta. E un fel de a o prețui prin comparație. Ți-am spus, sunt o fată cuminte până la un punct, dar nu sunt o sfântă. A păcătui cu un tânăr simpatic este acum pentru mine, fără ipocrizie, singura distracție în viață. Îți dau voie să vii oricând ca să încerci să mă tragi pe calea pierzării. Felix înțelese îndemnul spiritual al fetei, dar o sfială grozavă îi paraliza
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sunt și ei un fel de creștini și se mai îngăduie. - Nu e creștin, părinte! - Da' ce dracu e, Doamne iartă-mă? Turc? - Este israelit! - Vai de mine, se sperie popa Țuică, prost te-ncearcă necuratul! Doar n-oi fi păcătuit cu păgînul? Aurica tăgădui din cap. - Ce să-ți spun, porumbițo, așa caz n-am prea întîlnit, ar fibine să faci rugăciuni, să te lumineze Cel-de-sus. Eu însă zic că, dacă îl aduci pe păgân la legea creștinească, se cheamă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ale memoriei se adapă lacrimi lăuntrice de fericire și ce lumini străvechi susțin extazul divin peste pustiul materiei? ... În astfel de dimineți, înțeleg nonrezistența la Dumnezeu. Viitorul: dorința de a muri tradusă-n dimensiune de timp. Noblețea de a nu păcătui niciodată împotriva morții... Universul și-a aprins glasurile-n tine și tu treci pe bulevard... Cerul și-a incendiat umbrele în sângele tău și tu surâzi cu semeni... Când îți vei răsturna mânăstirile inimii pe ei? E atât neașteptat și-atîta
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și-au deschis popoarele drum în lume. Istoria se face printr-o căutare veșnică și chinuită, care se aseamănă unei drame și niciodată unei dibuiri. Un neam trebuie să-și riște nu numai energiile sale, ci esența, ființa sa. Nerealizîndu-se, păcătuiește împotriva firii lui, întocmai ca neîmplinirea unui om, care este o sinucidere prin etape. Românii ar fi trebuit să se gândească la soarele ce apărea și deasupra țării lor, și să fi dat prin fapte un răspuns luminii. O istorie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
profesorului André TUNC la Viena în 1980 pe care, fără a fi respinse, Secretariatul a omis să le ia în seamă corijând textul, în graba și euforia adoptării în după amiaza zilei de 10 aprilie 1980. Textul Convenției nu mai păcătuiește gramatical și logic ca cel al Convenției de la Viena; Convenția de la Haga din 1986 nu se aplică vânzărilor de mărfuri cumpărate pentru uz personal, familial sau domestic" dar "ea se aplică, totuși, dacă vânzătorul, cu ocazia încheierii contractului (nu și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
între teologie și mitologie rămâne insuficient precizată (Republica 379a). Cu Aristotel însă teologia devine o philosophia prot¶, fiind însărcinată cu reflecția asupra substanțelor separate, imateriale și nemișcate (Metafizica 1026a). Martin Heidegger a identificat această afirmație cu începutul tradiției onto-teologice, care păcătuiește prin obiectivarea divinului, ratând esența poetică a relației dintre Dumnezeu și lume. Nu este aici locul să cântărim justețea hermeneuticii heideggeriene 1, dar putem bănui că între premisele teologiei aristotelice și exigențele teologiei creștine, distanța rămâne considerabilă 1. Cum operează
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
implicit, cu lumea. 1.7 Mimesis-ul ca urmă. Paradigma indiciară. „Studium”, „punctum” și recunoașterea ca reveniretc "1.7 Mimesis‑ul ca urmă. Paradigma indiciară. „Studium”, „punctum” și recunoașterea ca revenire" Dacă modelele teoretice propuse de Northrop Frye și Paul Ricoeur „păcătuiesc” printr-o prea mare permisivitate (conducând, așa cum le reproșa Compagnon, la sineze adeseori slabe între etică și poetică 110), un ajutor considerabil ar putea veni din zona filosofiei istoriei, la ale cărei metode a recurs într-un studiu mai recent
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Secta regelui și a tarantulelor" se gândea Tommaso uitând că fugise acum câteva luni dintr-o mânăstire fără să fi înștiințat pe cineva asupra faptei sale. Tommaso, fugind din locul sacru pentru a te adăposti în casa unor prieteni, ai păcătuit în contra învățăturii lui Dumnezeu și a autorității Bisericii. Noi ne-am întrunit pentru a lua în discuție comportamentul tău și ne-am convins că ești vinovat, dar și fiindcă, cu siguranță, cunoștințele tale sunt un meșteșug al duhurilor maligne și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
părăsit, fiindcă, în disprețul sălbăticiei voastre, m-a păstrat întreg. M-am obișnuit cu duhorile cele mai groaznice, nu mai deosebesc, ca miros, fecalele de puțina hrană ce mi se dă. Dacă Dumnezeu e cu ochii pe voi, știe că păcătuiți în fiecare clipă maltratându-mă în halul ăsta. De ce vă temeți într-atât încât îmi interziceți să gândesc? Ai încercat s-o corupi pe monahia Oriana ca să capeți cărți și cele trebuincioase pentru scris, e-adevărat? -E-adevărat, și o să mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
violentă și liniștită totdeodată, ca un proces normal, însă nu atunci când picară Hagienuș și Suflețel, ci mai înainte. Ceea ce văzuseră cei doi aparținea idilei obișnuite. Arhitectul fu la început foarte plăcut surprins de vigoarea corporală a Ioanei, având impresia că păcătuiește cu o statuie a Venerei. Indolenta avea gesturile maiestuoase și o anume voluptate rece, care sublima amplexiunile de noțiunea prea materială a cărnii, lăsând totuși o senzație de ponderabil. În acea epocă de plictiseli cu Tudorel și Pica, Ioanide se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]