1,620 matches
-
prilej de a cumpăra vreo mașinărie necesară în IAS-uri sau în gospodărie. Evident, drujba era mult rîvnită la sate, mai ales în zonele cu păduri. Uriaș avantaj față de tăiatul copacilor cu fierăstrăul de mînă, ca vai de capul bieților pădurari. Doar că... greu de găsit vreuna, chiar și în țara ei, că nici în Uniunea Sovietică nu găseai așa ceva pe toate drumurile și ca peste tot relațiile și bacșișul erau singura soluție. De aceea mă gîndesc că istoria ei poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Müller (acesta a fost alternativ învățător și la Neuwerk), Georg Ondra (care a funcționat și la Neuwerk), Josef Franz, Johann Bösz, Ludwig Gasparics. La Neuwerk a existat în mai multe rânduri o școală confesională catolică, ultima funcționând în clădirea Casei Pădurarului, în apropierea Bisericii Catolice. Aici, între 1856-1902 și-au derulat activitatea instructiv-educativă următorii dascăli: Karl Funke, N. Müller, Georg Speichert, Ludwig Gasparics, Georg Ondra și Andreas Krolky. În localitățile bocșene, chiar și după Legea Apponyi, cu toate restricțiile impuse în legătură cu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a da „sărutul morții“ acelor proteine care, în procesul evoluției embrionului sau în diferite stări patologice, sunt sortite descompunerii. (3, 25, 35). Comparând proteinele care trebuie eliminate cu arborii unei păduri, ubiquitina ne apare asemeni toporului cu sigiliu, cu care pădurarul marchează pomii care urmează să fie tăiați. Pentru cercetările privind ubiquitina și rolul ei fiziologic, cei trei cercetători au fost distinși, în 2004, cu premiul Nobel pentru chimie. B. Proteasomii sunt organite celulare individualizate în 1980, prezente atât în nucleu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și faptul că între Câlcea și Stănilești, afară de sătuceanul Săratu și târgul Drânceni înființat la 1862, nici o așezare omenească mare nu se află în luncă. În schimb locuințele izolate, ca: bordeele și colibele grădinarilor hușeni, odăile de la vii, casele de pădurari, ocoalele de vite și stânele oilor aduse la vărat în luncă, populează din plin albia majoră a Prutului în această regiune. Notă: Material preluat din „Revista Științifică <<V. Adamachi>>”, Iași, vol. XXIX, aprilie - iunie 1943, p. 153-158; Și extras. VALEA
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
el! Chiar n-o să ajungeți pe aici în această toamnă?! Chiar dacă noaptea e rece! Zilele-s foarte faine, în schimb. Sînt foarte singur acum. Radu e la P. Neamț. John s-a angajat pe la Roman. Liviu (fratele lui Radu) e pădurar pe aici (dar e ocupat!). Ovidiu va pleca în "război". Și Ileana Budăi e la P. Neamț, la liceu. T. ar trebui să mă salveze! Doamne al ei! Cum aflu adresa de acasă a lui Paler (Octavian n. red.)?! Pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a desfășurat după masă. Se pare că acum s-a petrecut episodul relatat de Mihai lui A. Gould Lee: „după ce Carol a împușcat cel mai frumos cerb din viața sa și a sărbătorit evenimentul cu șampanie și decorându-l pe pădurar, în ziua următoare, Mihai a doborât un trofeu și mai valoros”. Carol al II-lea nu numai că nu și-a lăudat fiul pentru acest succes, ceea ce i-ar fi dat mai multă încredere, ci i-a spus că nu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
spune tata mamei, prefăcându-se supărat. Tusea măgărească Se spunea mai demult pe la noi, prin sat, că, dacă schimbi aerul, îți trece tusea, nu ai complicații la plămâni. De aceea, tata îngrijorat de sănătatea surorii mele, Oltea, a vorbit cu pădurarul poreclit Tafulă, să ne ia pe amândouă trei săptămâni la căsoaie, la el, pădurea Berna. Oltea se întrecea cu tusea. N-o slăbea nici zi, nici noapte. Părinții erau îngrijorați. Așa că ne-a luat pădurarul și-am trăit ca-n
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mele, Oltea, a vorbit cu pădurarul poreclit Tafulă, să ne ia pe amândouă trei săptămâni la căsoaie, la el, pădurea Berna. Oltea se întrecea cu tusea. N-o slăbea nici zi, nici noapte. Părinții erau îngrijorați. Așa că ne-a luat pădurarul și-am trăit ca-n sânul lui Adam vreo trei săptămâni. Aveam un program deosebit, dar relaxant și dătător de sănătate. În fiecare dimineață ne plimbam o oră două prin pădure, ascultam trilurile maiastre ale păsărelelor dintre crengi și ne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ne întorceam cu o poftă nebună de mâncare. După prânz dormeam vreo două ore și apoi iar prin pădure. De data asta luam cu noi coșulețe pentru fructe fragi, zmeură și mure. Am mâncat pe săturate frăguții copți și proaspeți. Pădurarul făcea glume cu noi, zicea că în tufișul de zmeuriș moș Martin are să ne vină de hac, ca are să ne mănânce tot din coș și are să ne gonească din proprietatea sa. E bine c-au rămas doar vorbe. Pe moș
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lume ce numai în vis o poți trăi. Astfel s-au scurs peste trei săptămâni, Oltea s-a vindecat complet și a sosit clipa reîntoarcerii acasă. Cu mare regrete am părăsit pădurea cu tot farmecul ei de nedescris și casa pădurarului care ne-a fost mai mult decât o minunată gazdă. Ne-a umplut căruța cu bunătăți: fructe de pădure, borcane cu miere de albine, sticle cu sirop de brad și ne-am luat rămas bun cu ochii umeziți de lacrimile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
corcoduși, meri și peri, se auzea numai zumzet de albine. În luna mai eram vizitați mereu de săteni pentru a le oferi mierea ca medicament pentru bolile de plămâni, astm, bronșită, tuse. Tata, nu refuza niciodată pe nimeni. Câinele-lup Toader pădurarul, prietenul familiei noastre ne-a adus întrun an un cățeluș dolofan, spunând că e pui de lup. Fiind tare drăgălaș, a fost răsfățat de toți și crescut cu mare dragoste. Numai după câteva luni a devenit un câine pe cinste
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se mai apropia decât tatăl de el. Parcă turbase, așa era de furios. Noaptea nu-l mai dezlega, căci nu stătea la prins pentru a-l pune în lanț. În cele din urmă, tata văzând comportamentul lui agresiv, a chemat pădurarul și l-a împușcat. L-au îngropat lângă un prun goldan și prunului i-a rămas numele "Prunul câinelui". Nu am mai avut un asemenea câine rău în anii ce au urmat. Grivei având strămoșii lupi, și-a păstrat oarecum
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
iubească unii pe alții, să-și împărtășească bucuria comuniunii care înviază sufletele din egoism și uitare. La sădit puieți Printre multiplele acțiuni organizate de Școala elementară din sat, împreună cu primăria, se înscrie și săditul puieților. Obținând puieții de la domnul Tafulă, pădurarul de la pădurea Berna, Ion Șerbănescu, directorul școlii, învățătorul Gheorghe Nastase și tatăl meu, secretarul (notarul) Silvestru Lavric, au trecut la treabă. Ei au considerat că natura trebuie sprijinită. Nu poți comanda naturii decât dacă îi dai ascultate" (Bacon). Au sortat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Brașovanu Dumitru a lui Grigori Moraru Toader a lui Vasăle Cosovanu Vasăle Mihăliac Gheorghe Cozmeiu 7 slugi boerești fără biru 5 a dumis(ale) stol(ni)ces(ei) Marie Holban Iacobu Ungurianu Vasăle Atasăi Antonu Atasăi Neculaiu sin Stavarachi Ioanu Pădurar 2 a dumis(ale) Vasăli Hrisoverghi Toma lui Iorgu Vasăle Cheptenaru 1 preot, anumi Ioanu 2 dascăli, anumi Ioan și Ștefan 1 jid(o)v orândar, anumi Davidu. D.J.A.N.I., Fond Vistieria Moldovei, dosar 5 / 1820 , f. 137v-138. 1831
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
m-am Întors pe ocolite. M-am cățărat pe furiș Într-un pătul bine ascuns pe care-l știu numai eu și nimeni În afară de mine nu-l poate dibui. Acolo pândesc eu vânatul, mărite domn, spuse el mândru. Eu sunt pădurarul cavalerului Neidhard din Molsheim, de ani de zile Îl slujesc cu credință. Mi-a fost totdeauna un stăpân drept și Îndurător și n-am pricini să mă plâng de el. De aceea Îmi vine greu să cred că s-a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
l-a convins pe Bertold să-i dea soțului ei slujba aceasta Înaltă! Nu m-am Înșelat! Oh, Bertold, tocmai vasalii pe care i-ai copleșit cu favoruri și danii! De ce nu m-ai crezut?“ — Omule, se Întoarse el spre pădurar, povestești și povestești, dar până acum n-am aflat ce s-a Întâmplat cu ducele. N-am găsit cadavrul lui, nici pe cel al maestrului de vânătoare! — Mărite stăpâne, povestea e aproape de sfârșit. Vânătorii s-au așezat, urciorul de vin
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de veste lui Johannes. Apoi am așteptat aici... Conrad era palid ca un mort. Celorlalți li se păru că văd lacrimi În ochii săi, dar se feriră să spună ceva. — Du-mă la Molsheim, Îi spuse el cu voce joasă pădurarului. Porniră În tăcere. Era după miezul nopții și umbrele pădurii păreau și mai amenințătoare. Hildebrand Își mușca mustața cu mâna Încleștată pe mânerul sabiei. Privirea lui nu prevestea nimic bun. Tocmai Începuse să suduie cu voce joasă, când tânărul prinț
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să suduie cu voce joasă, când tânărul prinț se Întoarse spre oameni. Am cerut liniște. Suntem o armată de umbre răzbunătoare și așa vom rămâne până ce ne vom Împlini trista datorie. Nu mai știau de când călăreau astfel pe tăcute, când pădurarul se opri. După o cotitură a drumului care șerpuia printre pajiști și tufișuri joase se zărea la lumina lunii conacul lui Neidhard. O cărare largă despărțea grădinile și acareturile numeroase de pășunile dimprejur. Mai departe, tupilat printre pomi, crezură a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zguduiturile, gropile cu noroi și chinul drumului de până atunci, nu ne venea să credem cât de bun era asfaltul, care nu era departe. Din păcate, la motel nu ne-am putut caza, dar am fost dirijați către casa unui pădurar, la poalele muntelui, care ne-a primit bucuros. Calm, ne-a povestit, pe când noi făceam fețe-fețe, că niște urși îi devastaseră grădina, și că, printre altele, el făcuse armata la Roman. După ce ne-am instalat, am adormit, ca după un
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
zicând de drumul ăsta, care-ți zguduie și creierii, mă- ntrebam. De fapt, din mașină neregularitățile drumului, cât de rele or fi fiind, sunt mai puțin simțite. Trecusem și printr-o pădure deasă, în care, chiar la drum era casa pădurarului. Casă frumoasă, cu anexe și de cealaltă parte a drumului. Era un loc bun pentru un popas, numai că nu prevăzusem ceva: casa era păzită de vreo câțiva câini. Făcându-și datoria, unul se apropiase periculos de mult, deși eu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pe când pedalam pe pietriș la deal, avea să-mi fie compensat de priveliștile pentru vederea cărora aș face orice sacrificiu. Printr-o pădure, pe un drum care cu greu putea fi numit așa, pe lângă o altă casă a unui alt pădurar, (dotată cu cerberii lătrători aferenți), am ajuns într-o zonă tare vitregită de furia naturii. Încercam să-mi închipui șuvoiul de apă care erodase drumul, bucurându-mă de vremea bună de care aveam parte. Până acasă, de la Tupilați pe lângă Hanul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
lăsat până nu am dus la capăt cel puțin un proiect vechi, foarte vechi, al "Testamentului din strada Nisipuri", deja publicat de două ori, dar neterminat. Dacă stau și privesc bine în urmă, prea mult în urmă, un text precum "Pădurarul" a fost scris prin 1965. Ce legătură are? Este un text scurt, aparent fără importanță, însă lucrurile stau altfel: una dintre cele mai importante pietre este cea dintâi așezată în edificiu, apoi cealaltă, din unghi, cel puțin așa spun arhitecții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Gavrilă Ogoranu a fost decimat pas cu pas. Securitatea, pentru a reuși operația de lichidare a luptătorilor, trece, în 1954, la o masivă recrutare de informatori. Sînt folosiți prin intimidare, anchete, șantaj și violență notarii, paznicii de la cabane, brigadierii silvici, pădurarii, poștașii, preoții, călugării. Fiecărui luptător îi corespundea o rețea informativă de peste o sută de persoane" (L.H.L). Luptătorii lui Ogoranu, dar nu numai ei, erau prezentați drept bandiți și simpatizanți legionari. Adevărul este că ei nu erau afiliați la vreun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de către tătari și turci a mănăstirii Râșca, 1576. Trebuie să utilizez și materialul de superstiții pe care l-am adunat. Costea străinul (Șoapte din trecut)." Identificăm aici, în embrion, povestirea Vremuri de bejenie. În același 1906, la 23 iunie: "Un pădurar întunecos mă întâmpină și mă duce la coliba lui singuratecă, unde are o femeie tăcută, chinuită, nenorocită pe care o tiranizează. Bănuiește că femeia a trăit cu boierul, stăpânul moșiei de 1400 de fălci? Bănuiește, se încredințează și ucide pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-ar gura aurită, ca cuibul de pupăză! nufăr plămână corcodel, un soiu de cufundar din bălțile Dunării. 23 Iunie 906 ["SUBIECTE"-PERSONAJE] 4. Când s-a întâmplat? Odată, de mult, pe când umblam la vânat printr-o pădure-n munți. Un pădurar întunecos mă întâmpină și mă duce în coliba lui singuratecă, unde are o femee tăcută, chinuită, nenorocită pe care el o tiranizează. Bănuește că femeia a trăit cu boerul, stăpânul moșiei și al pădurii de fagi de 1400 fălci? Bănuește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]