2,791 matches
-
se opună sentimentului de prietenie totală care a ajuns să-l lege de Terry Lennox. Deși aparițiile sale în roman sunt episodice, Lennox se relevă drept personajul cel mai important al tragediilor în care Marlowe se vede prins, asemenea unui păianjen, în propria-i plasă. Există, de altfel, multe lucruri atipice în această carte. De regulă, anchetele lui Marlowe începeau prin vizita unui client potențial care-i încredința o misiune mai mult sau mai puțin importantă, dar care, de regulă, se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aduce modificări de la o ediție la alta, se recomandă să folosim ultima ediție - dacă se poate - ediția care poartă pe foaia de titlu mențiunea ne varietur (expresie latinească ce desemnează ediția la care nu se schimbă nimic). Romanul Pânza de păianjen al Cellei Serghi, de pildă, poartă pe ultima ediție această mențiune. E adevărat că foarte puține ediții fac asemenea precizări, de care ar trebui să se țină seama În procesul reeditării. Un exemplu concludent Îl reprezintă lucrarea Ioanei Em. Petrescu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și notițe, cronici și rezumate asupra lucrărilor literare apărute”. Chiar dacă nesemnate, „cronichetele” sunt interesante pentru că reflectă peisajul editorial al epocii. În numărul inaugural, de pildă, sunt anunțate romanele Gorila de Liviu Rebreanu, „marele romancier al gliei românești”, și Pânza de păianjen, romanul de debut al Cellei Serghi, considerat „o adevărată revelație în literatura română”. Alte articole popularizează cartea străină, traducerile, colecțiile lansate de editurile Socec-Alcalay, al căror „organ publicitar” nu s-a ridicat, totuși, la prestigiul instituțiilor patronatoare. I.R.-N.
BULETINUL EDITURILOR SOCEC–ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285936_a_287265]
-
ceapă.// Miroase a rugină și-a apă clocotită. / E ceaiul. Ascuțime stridentă de lămâie” etc. Iată și o secvență dintr-un poem Despre ce mai știu motanii: „Noi știm că există fântâni / Cu buze umflate și moi // Și-n perii păianjeni bătrâni, / Și-un hău nesfârșit în butoi / Și bile de apă ce vor / Pe-ascuns să ne intre-n urechi, / Mereu ne-ațin calea, în zori, / Melci putrezi și râme străvechi.” „Discursul îndrăgostit” al poetului e polimorf, fie ludic, candid
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
cronică intitulată Mersul pe nisip, precum și articolul Pentru o literatură estetică al Monicăi Lovinescu. În același număr, I. Negoițescu comentează critic o scrisoare a lui Constantin Noica din „Viața românească”. Într-un număr cvadruplu (aprilie-mai 1989), este publicată „schița dramatică” Păianjenul de aur de Matei Vișniec. Tot aici apar și cronici la două cărți tipărite la București: Căderea în lume de Constantin Țoiu și Minima moralia de Andrei Pleșu. În numărul 9-10/1989 este publicat poemul alegoric Arcadia, scris în 1950
CAIET DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286001_a_287330]
-
Dina Cocea - după unele șovăieli (...) reușește să-și clarifice pe deplin atitudinea în ultimele două acte, personajul crescând din punct de vedere artistic până la o remarcabilă culme în final. Cristina Padera simte cum poporul îi taie pe rând firele de păianjen veninos, ea intră într-o panică din ce în ce mai accentuată, care este punctată cu momente de conștiință a eșecului definitiv în urzeala ce o conduce. Henry Mac Hill, trimisul Wall-Streetului și al oficiosului său de spionaj (Ion Talianu) își împletește acțiunea mârșavă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
E frig la ultimul etaj,/ e frig în Utopia”, ca și în Orașul Bacovia - titlu emblematic pentru această utopie negativă. „Bocet”, „priveghi” (noțiuni resemantizate în spiritul noii viziuni), „noapte”, „gheață”, „Fundătura”, „Frica” se instituie în vocabule-temă, după cum „insula”, „lațul”, „limitele”, „păianjenul” țesându-și „plasa” peste rostire și gând sunt figuri ale cântărețului fie redus la tăcere, fie riscând să-și vadă versurile „împușcate”. Poeta nutrește, fără ieftin romantism, sentimentul însingurării și claustrării, ale cărui metafore sunt „efectul de seră” și insula
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
aparatului se îngrămădeau cei rămași în viață, răniții, morții înfășurați în saci lungi, din plastic negru. Grămada aia semănând cu niște gogoși de viermi se mișca în întuneric, alături de lăzile cu muniție amestecate cu cele cu arme, părând un enorm păianjen metalic. Cei vii, prăvăliți în mijlocul dezordinii, se străduiau, fiecare în felul său, să țină piept spaimei. Unii încercau să vorbească zbierând, trăgând capul celuilalt spre gura lor, alții își astupau urechile și, cu obrazul schimonosit într-o grimasă, se făceau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în ei înșiși. Câțiva dormeau, confundându-se cu morții. Iar când o aripă a avionului plonja greoi, rănile se deschideau în acea nouă poziție, țipetele răniților creșteau, iar dindărătul morților înfășați ca în niște gogoși de viermi, se auzea scrâșnetul păianjenului metalic. Te țineam pe după umeri, iar buzele mele, rătăcind prin părul tău, îți ardeau obrazul, urechea, cu adevărurile acelea tăiate în bezna irespirabilă a acelui cimitir zburător. Strigam sfârșitul, înfrângerea, inutilitatea vieții noastre irosite, orbirea stupidă a lui Șah, nefericirea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
răzbună, zugrăvind în accente virulent caricaturale „vicleimul fără perdea” al școlii, denunțată, cu o grimasă de aversiune, ca un lăcaș al neomeniei. Sadici și obtuzi, haini, tipicari și chilipirgii, zgripțorii satirizați evoluează în ambientul unui grotesc de figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte din ceata acestor creaturi repugnante și caraghioase. Oricât adevăr ar exista în șarjele „belferului” asediat de toxinele atâtor „parapoane”, ele nu disimulează îndeajuns umoarea rea. Apatia, ieșirile lui de revoltă trădează obida unui complex social
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
altfel spus, tot haos. Erosul agresiv este reprezentat de Silvia Racliș. Cu gura ei „lacomă”, „crudă”, „neîndurătoare”, în care proliferează „dinți tăioși care se înmulțesc și îi acoperă fața”, Silvia Racliș își arată natura malefică. Ea este devoratoare ca femela păianjenului, împerecherea cu ea este primejdioasă. În chip vădit, Silvia Racliș aparține zonei infernale. Ea păstrează amintirea veacurilor primordiale, iar cineva o întreabă: „Unde îți ascunzi coada și copitele?” Tot așa cum beția de pe urma programării crimei îi învălmășește pe indivizi într-o
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
aerofobie), de spații deschise, piețe etc. (agorafobie), de pisici (ailurofobie), de durere (algofobie), de furtună (astrafobie), de spații înguste (claustrofobie), de sânge (hematofobie), de singurătate (monofobie sau eremofobie), de întuneric (nyctofobie), de lumină (fotofobie), de a traversa poduri (gephyrofobie), de păianjeni (arahnofobie), de aglomerație (ocholofobie), de contaminări cu microbi (misofobie), de boli (pathofobie), de foc (pirofobie), de animale (zoofobie), de necunoscut sau de străini (xenofobie), de apă (hidrofobie), de zborul cu avionul (aviofobie) etc. De asemenea, dintre fobiile vieții de fiecare
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
supusă înaintea babei. Din ce în ce mai mici între întinderile de apă, cele două ființe se confundau sub lucirea înșelătoare a zilei. LINGURARUL Șandramaua se clătina în zmucitura roții care, din cupe, azvârlea șuvoaiele pline de spumă. Cu promoroacă de omètiță, pânzele de păianjen tremurau pe poduri. Pietrele râșneau grăunțe. în teică, hadaragul clămpănea iar, pe crainic, lampa atârnată în cuiul unsuros fumega în pâcla care de abia scotea chipurile din umbră. Pe podul coșului tăifăsuiau o fată ș-un bărbat ghebos. Strânsă la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la o vecină care, fără învoirea lui, dusese și răspuns la feciori că bătrânul e pe moarte. Fire tare, moșul încă nu-i ceruse lângă el. Se vedea că odaia e de văduvoi : aerul închis, mirosind a bătrân, geamurile cu păianjeni, podmolul cu gropi și dâmburi de noroi. Un horn afumat, o masă joasă, rasă cu cuțitul, două scăunele cioplite din bardă și patul pe care stătea moșneagul alcătuiau toată zestrea încăperii. Pe scândurile patului grosolan, un mindir din paie, o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
solul sterp din jurul uzinei. Lefty vedea acum șinele de cale ferată, silozurile uriașe de pe malul râului, cărbunele, cocsul și minereul de fier așezate ca Într-o cutie de condimente uriașă și pasarelele care se Întindeau deasupra capului său ca niște păianjeni giganți. Înainte să fie absorbit pe poartă, zări un cargobot și o bucată din râul pe care exploratorii francezi Îl numiseră după culoarea lui roșiatică, asta cu mult Înainte ca apa să devină portocalie de la reziduuri sau chiar să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de mormintele sultanilor, și Îi veni o idee. A doua zi dimineața se duse jos, În subsolul casei de pe Hurlbut și se apucă de treabă. Dădu jos cârnații condimentați ai Desdemonei de pe țevile de Încălzire. Curăță cu mătura pânzele de păianjen și puse un covor peste podeaua de pământ. Aduse jos pielea de zebră a lui Jimmy Zizmo și o prinse pe perete. În fața chiuvetei construi un băruleț din deșeuri de cherestea și Îl acoperi cu plăci de gresie desperecheate: arabescuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înclinați. Alții căzuseră pe copacii din apropiere sau se prăbușiseră la pământ, scoțându-și la iveală rădăcinile. Era o senzație de cimitir: peste tot scheletele cenușii ale copacilor. Razele lunii, strecurându-se printre ei, luminau băltoace argintii și pânze de păianjen. Se reflectau din părul roșcat al Obiectului, care Înainta rapid În fața mea. Înaintam stângaci, haotic, prin mlaștină. Rex imita sunete de animale care nu sunau ca nici un animal. Cutiile de bere Îi zăngăneau În rucsac. Picioarele noastre dezrădăcinate bâjbâiau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făcut decât să o privesc. Părul Îi era răsfirat pe pernă. Buzele Îi erau Întredeschise. Ceva Îi strălucea În ureche - probabil fire de nisip de pe plajă. Dincolo de ea, pe masa de toaletă, scânteiau pulverizatoarele. Tavanul era undeva sus, deasupra. Simțeam păianjenii care-și vedeau de treabă prin colțuri. Cearșafurile erau reci. Din plapuma rulată la picioarele noastre ieșeau fulgi. Crescusem În miros de covoare noi, de cămăși de poliester scoase fierbinți din uscătorul de rufe. Aici cearșafurile egiptene miroseau a tufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
genetic, așa cum au fost copacii din oraș. Vitalitatea acestor plante era încoronarea muncii unor elevi de-ai noștri. Acum doi ani, sau cam așa ceva, o mână de elevi au dezvoltat o membrană ce avea, în mare parte, consistența pânzei de păianjen. Membrana este incredibil de maleabilă și are o mare capacitate de a se deforma plastic. Este incoloră și are multiple proprietăți. Există câte un tip de membrană pentru fiecare specie din grădină. Sistemul funcționează astfel: după însămânțare, se pune deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
așezat în semicerc în jurul intrării proaspăt făcute, sfiindu-ne parcă să intrăm în acea încăpere, fiindu-ne teamă de ceea ce se putea întâmpla dacă noi pătrundeam în întunericul care de aproape cincisprezece ani nu a fost tulburat decât de prezența păianjenilor și a rozătoarelor subterane. Lanterna! spusei eu cu o voce hotărâtă, dar cu o groază teribilă în suflet. Eu trebuia să fiu primul care intra în întuneric. Oamenii pot fi manipulați și li se poate inspira încredere într-un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
copac și începeam să-mi observ evoluția, de la sămânță, la cea mai îndepărtată frunză. Și creșteam! Cu fiecare secundă și moment, ramurile mele se extindeau și se despicau. Se întăreau și apoi iar se despicau. Eram ca o pânză de păianjen, iar în mijlocul plasei mă aflam eu, iar o arahnidă invizibilă țesea și țesea și țesea spre nesfârșit. Dar eu simțeam. Simțeam fiecare nod din copac în care se făcea o ramificație, fiecare picătură de apă care făcea lacul să crească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sufletul său însă, dorul neostoit repetă întruna: Scribonia, Scribonia... Ce mi-ai făcut...? O iartă imediat. Sărmana, s-a sacrificat de bunăvoie pentru a o scăpa pe fata lor de minciunile și intrigile care o prinseseră ca o pânză de păianjen. Trage cu putere aer pe nas. Singurul mod prin care a putut combate aceste cabale a fost o politică atent gândită a căsătoriilor și a inter-adopțiilor. Oftează din nou. Iar când acestea au dat greș ori s-au dovedit inutile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din partea lui Gallus, că n are de la cine altcineva. Probabil nu-i este de ajuns cea de adineaori. De asta n-a vrut să vină! Ca s-o poată spiona și să-i testeze în voie reacțiile, ascuns ca un păianjen veninos ce-și urmărește prada. — E multă aglomerație, îi face vânt Plancina. Paloarea ei o sperie. N-are nimeni niște săruri? se vaită. O pișcă de obraji, în speranța de a readuce un pic de roșeață. E întreruptă de o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se răspândi în tot orașul Mexico din gură în gură, de la arhiepiscop la oamenii de seamă și de la un călugăr la altul. De câteva zile, toți cei cu care mă întâlnesc mă întreabă despre botezul japonezilor. Acum aștept, așa cum așteaptă păianjenul să-i cadă prada în plasă, ca vestea să ajungă până la urechile guvernatorului. Apoi, firește, japonezii vor primi un botez glorios în mijlocul locuitorilor curioși și încântați din Mexico. Iar după aceea... nu se poate să nu-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
parte, era incredibil de confortabil. Heidi se servi de lanternă ca să inspecteze interiorul camerei În care urma să-și petreacă noaptea. Pereții alcătuiți din rădăcinile contorsionate erau netezi și curați, nici urmă de cele patru elemente de coșmar: mucegai, lilieci, păianjeni sau noroi. Își scoase pătura Space și se Înveli cu ea; În reclamă spuneau că absoarbe și reține până la optzeci la sută din căldura corpului. În timp ce punea pătura pe care i-o dăduseră cei din trib peste a ei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]