1,423 matches
-
ca motiv al devenirii: "Foaie de floare albastră, / Cântă mândra la fereastră, / Cântec din Moldova noastră; Cântec drag de moldovean / Alduit de-un pojoran / În toamna acestui an, / Dintr-un suflet de muntean; Cântec răsărit din joc / Ca floarea de păpădie, / Ca cântul de ciocârlie / Ce se-nalță pe câmpie. Foaie verde de sulfină, / Pe-a Moldovei apă lină / Strălucește lună plină."158 Alternanțele verbale am răsădit / am plivit / am lăcrimat / am adunat / am dat pun în valoare predicația discursivă a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poeziei reportaj. Treptat, devine stăpân pe cuvinte și pe uneltele sale și un anume sentiment nostalgic îi animă scrisul. "Steaua singurătății", volum antologic, integrează firesc sentimentul unei iubiri pierdute, ipostaza dezrădăcinatului, satul, grădina, pajiștea și un întreg univers floral (busuiocul păpădia, gherghina). Florile nu au o existență a lor, ca la D. Anghel sau Mihail Celarianu. Poetul își raportează la ele sentimentele; ele sunt prilej de meditație, așa cum și pomii fructiferi sau stejarul și gorunul se bucură sau se întristează după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acoperișuri, iar el, poetul, Amfion, constructorul subțire ca licărirea, dematerializat, își sacrifică esența cu generozitate. De fapt, la Nichita Stănescu, universul acesta de esențe, reprezentat prin oase, presupune organizare, cristalizare, la care ajungi după ce dai la o parte lumea de păpădie, de aer, de cântec firav al materiei; procedeul se extinde până în volumul "Laus Ptolemaei": "oasele sunt cârji interioare/ ele susțin carnea și nervii/ dar sunt mai prietene și mai aproape pietrei" ("Câteva generații", "Laus Ptolemaei'). Poetul vine cu o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Scenograful a amenajat o culă veche, a bătut pereții cu pământ amestecat cu paie și cu pleavă de la grâu s-a filmat în interior; apoi afară unde pădurea înfrunzise, iarba era de un verde dureros, smălțuită cu flori galbene de păpădie și se auzea clopotul de la biserica din sat. Am plecat la București și ne-am întors peste o săptămână, după zilele de Paști. Și, minune! Pereții din culă erau încolțiți, acoperiți cu fire verzi, crescute din boabele de grâu rămase
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tinichigiu, vopsitor, zugrav, constructor, mecanic auto etc.) și ce meserii nu i se potrivesc (filosof, istoric, sociolog, literat etc.). Politicienii le arată oamenilor ce anume trebuie (!) să învețe în școală și ce anume nu ar fi de dorit să învețe (păpădia, botanica, "filosofia" și... Herodot!). Orice problemă rezultă dintr-o necunoaștere, dintr-o lipsă de gândire politică a întregului (adică raporturile dintre funcțiile materiale și cele spirituale pentru o societate echilibrată, eficientă, prosperă). Orice problemă rezultă și dintr-o suprasolicitare a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lucrurilor simple. Titlul desemnează specia tradițională oda, iar metafora "simplissimei flori" semnifică suavitatea și invită la contemplație pe tema temporalității. În acest poem există două planuri: a. planul ființei în devenire; b. planul ritmului temporal. În primul plan, metafora vegetală "păpădia" trimite la sensuri existențiale, între etern și perisabil. Această idee poetică este susținută și de sensul altor cuvinte: pan (zeul naturii), sfânt (perfecțiunea creștină; îmbinarea dintre creștin și păgân), "ecumenică floare" (viața, spiritul creator), "floarea de rând" (sugerează imaginea vieții
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
neluată în seamă", repetarea cuvântului "floare" în diferite construcții desemnează aspectul temporal, iar "aureolă", "ecumenic", "sfânt" sugerează infinitul. În poemul-elogiu Odă simplissimei flori, poetul înalță formele simple ale existenței obișnuite, în lumea miracolelor. În centrul acestui univers poetic se află "păpădia", banala floare care-l impresionează pe poet, prin simplitatea ridicată la rang de sfințenie. Ea nu este nici floare ornamentală, nici floare de buchet, dar atrage atenția prin "ritualul" înfloririi, prin simplul fapt de a exista. Valoarea pe care Blaga
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
floare de buchet, dar atrage atenția prin "ritualul" înfloririi, prin simplul fapt de a exista. Valoarea pe care Blaga o percepe în lucruri "este a semnificației lor existențiale, nu a înfățișării lor, ține de esență, nu de aparență" (George Gană). Păpădia este admirată pentru culoarea regală, în momentul înfloririi; e "floarea ecumenică" vestind "fericitele zile", care își urmează rostul miraculos al rodirii, împrăștiind pe pământ sămânța necesară unei viitoare înfloriri. O dată cu trecerea timpului, păpădia "înflorește" și "asfințește", imaginând o "aureolă de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de esență, nu de aparență" (George Gană). Păpădia este admirată pentru culoarea regală, în momentul înfloririi; e "floarea ecumenică" vestind "fericitele zile", care își urmează rostul miraculos al rodirii, împrăștiind pe pământ sămânța necesară unei viitoare înfloriri. O dată cu trecerea timpului, păpădia "înflorește" și "asfințește", imaginând o "aureolă de sfânt", într-un spațiu mitic. Lumina Lumina stă sub semnul expresionismului (strigăt extatic, entuziasm), fiind o poezie filosofică, prin mister și prin acea problematică a cunoașterii. Poezia exprimă încă din titlu, deschiderea către
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
feri de frigul iernii. • Când vine dezghețul, notați-vă locurile din grădina dumneavoastră unde zăpada se topește mai repede; toamna viitoare veți planta acolo bulbii care înfloresc primăvara. Buruienile Buruienile sunt numite astfel deoarece cresc în locuri nepotrivite. Este cazul păpădiei, ale cărei flori și frunze sunt de altfel foarte apreciate în bucătărie. Același lucru este valabil și pentru coada-șoricelului, deoarece este o plantă ușor de cultivat și de înmulțit. Aceste plante, la fel ca multe altele cu flori frumoase, sunt
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
Această precauție este indispensabilă când aveți de-a face cu buruieni spinoase sau urzicătoare. • Printre buruienile cele mai întâlnite se regăsesc, în ordine alfabetică: coada-șoricelului, pelinul, pirul, Rourita sanguinee, iarba pârloagelor, oțetarul, susaiul, iedera, volbura, trifoiul mărunt, granatul, măcrișul iepuresc, păpădia, pătlagina, grașița, coada-calului, trifoiul, podbalul și ventrilica. • Mai mulți factori contribuie la dezvoltarea și înmulțirea buruienilor. Dacă îi reduceți, veți elimina buruienile din grădină, din straturi și din grădina de legume. Iată câțiva dintre acești factori de risc: frigul, căldura
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
gladiola, fasole de Spania, hemerocallis (specie de crină, trandafir chinezesc, hosta (specie de crină, impatiens parviflora, crin, margaretă, nalbă, roiniță (iarba stupiloră, lumânărică, mentă indiană, gura-leului, floare de nu-mă-uita, garoafa de câmp (garofițăă, luminiță de noapte, părăluțe, mușcată, panseluță, brumărele, păpădie, bujor, Platycodon grandiflorus, crețușcă, gălbenea, floarea-soarelui, trifoi roșu, lalea, valeriana, viorea, yucca și zucchini (dovlecei verziă. Florile arborilor și ale arbuștilor Cireș, tufă de zmeură, liliac, magnolie, măr sălbatic, măr, trandafir și soc. Ierburile aromatice și legumele Busuioc, mușețel, bostan
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
multe reviste culturale, printre care "Convorbiri literare", "Observator cultural", "Tribuna", "Bucureștiul cultural", "Cuvântul", "Transilvania". Volume de versuri: Starea balanței, Editura Eurocart, Iași, 1996; Pragurile Apeiron, Editura Outopos, Iași, 1999; Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut, Editura Vinea, București, 2006; Păpădia electrică, Casa de Pariuri Literare, București, 2012. Critică literară: Definițiile romanului. De la Dimitrie Cantemir la G. Călinescu, Editura Timpul, Iași, 2011. Coautor al Dicționarului general al literaturii române, vol. I-VII (coord. Eugen Simion), Editura Univers Enciclopedic, 2004-2009. Membru al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
viață "autenticiste": "gata, te strig pe mai multe voci,/ te aplaud de la distanță,/ da, pelicula de gheață a crăpat/ și am căzut în bularga viselor,/ în nicolina precupețelor nefericite" (o muzică dăunătoare oamenilor) etc. etc. În perfectă consonanță cu titlul, Păpădia electrică (imagine memorabilă, pe care Radu Vancu o înțelege, spre exemplu, ca pe o modalitate de contragere simbolică a "conjuncției dintre spiritul rece și trupul călduț") exploatează o partitură tematică divergentă. Între notele ei își fac loc corporalul și intelectualul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o interioritate egal vulnerată de o capacitate perceptivă hipertrofiată, aproape enormă ("am uitat de hipnoza zilelor/ tumefiate-n lumea de jos.// vibrația lor nu-mi mai taie respirația,/ nu-mi mai/ accelerează pulsul// doar retina recompune întruna/ aceeași imagine,/ aceeași păpădie deschisă ca o gheară.// încerc să depistez exact/ clipa în care realitatea s-a spart/ și a-nceput să rupă din șira spinării" frica), fie înscenările ambigue ale alterității, care transformă interioritatea într-o scenă conflictuală. Remarcabil este poziția corectă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să pășesc acum prin aerul ăsta imposibil de repede, o intrare forțată în/ lumină, pieptul deschis, nici măcar nu m-am îndepărtat, e adevărat,// cea mai frumoasă zi începe abia atunci când urechile se înfundă, când/ mîinile și picioarele se încrucișează (s.a.)". Păpădia electrică e, de departe, cel mai bun volum de versuri al lui Șerban Axinte și una dintre cele mai clare dovezi că, la Iași, poezia are într-adevăr viitor. Referințe critice (selectiv): Bogdan Crețu, în "Convorbiri literare", nr. 5, mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lumi proprii, pierdute de mult sau inexistente, dar pe care autorul le readuce în prim-plan. Reconstituirea acestor lumi se face cu ajutorul timpului viitorului, timp care îi succede visului: Va ninge-n odaie tăcut,/ Cu fulgi enormi/ Cu suflet de păpădie,/ Căzând atât de încet/ Încât între tavan și podea/ Au nevoie de o veșnicie/ (...) vor scoate/ Un fel de râs cârâit/ Arătând cu aripa/ Cum tălpile mele/ Nu lasă urme-n zăpadă". Când mă voi trezi). În orice caz, somnul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai melodioase, anunță impulsul autoarei de a ieși din cercul unei maniere"180: "Prin cătunele cu sfinți,/ Trece moartea, ochi cuminți,/ [...] Trece și cântă,/ Cântec curat,/ Numai în lumea morților cântat,/ [...] Cântă un cântec uitat,/ Despre lumea vie,/ [...] Ca o păpădie de sorți,/ Care se scutură,/ În morți." (Cântec). Resurecția romantismului sumbru, cu trecere către simbolism, este înlocuită, în a doua parte a creațiilor sale, cu un interesant amestec de expresionism, diferit, însă, de cel al extazului, aproape diametral opus. "Cele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
urma ta Care s-a șters de-atîta-ndepărtare. și doar a fost lăcaș ferit cîndva De oameni, pentr-o dragoste ce doare și-acum în spaima sufletelor noastre, Dar nu mai știm să poposim în el Spre zori de zi cu păpădii albastre Suflate de un înger, din crenel...
"E un castel" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8885_a_10210]
-
Cosm. Frecv., z.step.-se.go.; L7T5CXU6R7N7; Bidentetalia, Chenopodion glauci, Stellarietea mediae *Tanacetum vulgare L. (Chrysanthemum vulgare) (L.) Bernh.) (Vetrice) - H., Euras. Frecv., z.step. se.fa.; L8TXCXU5RXN5; Artemisietea, Dauco - Melilotion, Me., Md., Tx., In. *Taraxacum officinale Weber ex Wiggers (Păpădie) - H., Euras. Comună, z.step.-e.bo.; L7TXCXU5RXN7, Arction, Molinio - Arrhenatheretea, Lolio - Plantagion, Al., Fr., Me., Md., In. *Tusilago farfara L. (Podbal) - G., Euras. Frecv., z.silvost.-e.bo.; L8TXC3U6R8NX, Melilotion, Arction, Convolvulo - Agropyrion, Potentillo - Polygonetalia, Sisymbrion, Galio - Urticetea, Al.
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
stăteam ca pe ace iar eu eram din ce în ce bolnăvioară; ratasem revelionul. oare, a câta oară?! M-am resemnat cu Mozart: concerte la vioară! A doua zi, avui chef, să cos la gherghef! Firul de iarbă, vântul și păpădia (fabulă) A fost odată un fir de iarbă ce, în fiecare primăvară, încolțea. Soarele, din ochi voia săl soarbă, Când, firul de iarbă, ca un Făt-Frumos, creștea. Gâzele și fluturii se odihneau pe firul mlădios și-ademenitor; și, vai, din
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
când mai chicoteau, făcându-l din ce în ce, cuceritor. Dar, într-o zi, vântul, foarte gelos pe înălțimea, culoarea și succesul lui, veni și-l întrebă cu glas mieros: - Frate, de ce ești așa de ’nalt și de verzui pe când, păpădia, e galbenă și mică? Când bat cu putere, te-nclini pân’ la pământ co să te rup în două, tare-ți este frică! Ea, doar, la adierea mea (de vânt, chiar dacă tulpina-i rămâne dreaptă), puful i se-mprăștie văzând
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
doar, la adierea mea (de vânt, chiar dacă tulpina-i rămâne dreaptă), puful i se-mprăștie văzând cu ochii! (La care, firul de iarbă mâlc tăcu, fiindcă cei zise vântul nu-i plăcu). - Păi, vântule, tocmai acesta este oful: De vorbă, păpădiei, îi venise cheful). Chiar ’nalt ( o, ce slabi îi sunt genunchii!) La adierea ta se-nclină într-o parte, când în alta. Este instabil. Pe când, eu stau dreaptă, semeață. Ș-apoi, mai departe, zâmbesc. Doar pălăria când și când îmi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
instabil. Pe când, eu stau dreaptă, semeață. Ș-apoi, mai departe, zâmbesc. Doar pălăria când și când îmi cade; dar an de an eu înfloresc! Uite, c-o morală, o să-l oblojesc: Decât înaltă, cuceritoare, să-mi fie frică Mai bine, păpădie, fără pălărie...mică! P.S. Și, alta, vis-a-vis de-această întâmplare: Buturuga mică răstoarnă carul mare! Am salata mea de boeuf Motto: (dedicație lui R.Șt.) Când cei de la Desperado au cazanul lor de țuică să-l doresc pe El Dorado? Nu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
împuținează și mintea și puterea. Numai timpul repară ierarhiile cizelate sperjur. Bătrânețea vine numai după ce lăsăm dragostea să plece. Îmi utilizez uneori timpul, de parcă ar fi al dușmanilor mei. Dialogul omului cu eternitatea poate începe și în fața unui puf de păpădie. Unde te ascunzi de laba de leu a timpului? Cel puțin patruzeci de milenii au trăit strămoșii noștri în peșteri. La ce locuințe durabile am renunțat! Se distrează și timpul, dând bobârnace statuilor. În fața trecerii nemiloase a timpului îmi vine
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]